Ce ați învățat în armată?

Serviciul militar obligatoriu a fost eliminat din România în urmă cu zece ani. Românii născuți după Cernobîl – ’86 au fost scutiți de militărie, din motive de modernizare și profesionalizare. Neoficial, motivul a fost riscul norilor radioactivi ridicați deasupra popotelor, după festinul cu iahnie și bere din cocean.

Fac parte din generațiile fosforescente; am ratat armata, procesul fermecat care transformă mucosul în musculos, fâța în bărbăție. De-asta vă întreb pe voi, bărbații, ce ați învățat în armată? Toate cunoștințele mele despre subiect sunt “din auzite”, interpretarea amintirilor altora. Se rezumă la:

– Armata te învăța ce-i aia disciplină! Cerând mai multe detalii, am aflat, din mai multe surse, că asta se rezuma la trezitul de dimineață. Nimeni nu se mai trezește la 6 dimineața, doar în armată poate exista așa savanterie temporală. Și, în toate sursele, apărea un analfabet isteric care urla încontinuu și te umilea. Continue reading

Repartizarea ghinionului pe planetă

“Toți oamenii se nasc egali” – Întotdeauna mi s-a părut nonsensul absolut, o afirmație falsă, din orice perspectivă ai privi. Oamenii se nasc DIFERIȚI fizic și intelectual, cu oportunități diferite (în funcție de familie și mediu), cu drepturi și obligații diferite. Să spui că un copil din Manhattan și altul din Bangui s-au născut egali nu denotă political correctness, ci ipocrizie întinsă până la tâmpire.

Oricât de stăpâni pe propria viață ne imaginăm, factorul determinant rămâne hazardul. Așa arată planeta dominată de hazard, dozele de noroc și ghinion primite la naștere:

În imaginea postată, observăm o hartă a IQ-ului (coeficientul de inteligență) reprezentând media pentru fiecare stat. Studiul a fost inclus în cartea “IQ and Global Inequality” publicată în anul 2006 de Washington Summit Publishers, autori Richard Lynn și Tatu Vanhanen.
Continue reading

Careta cu porţelanuri

Proasta soluţie, înc-o revoluţie: Revoluţia fiscală. Ştiu că este o idee proastă, nu pentru că m-aş pricepe la finanţe, ci pentru că toată lumea se vaită. Ce pot lejer percepe până şi cu mintea mea netăbăcită este haosul urgentării, stilul pompieristic. Modificări trecute prin OUG, fără dezbatere, care vor “revoluţiona” întregul sistem financiar şi se vor aplica peste două luni. Atât avem la dispoziţie pentru adaptare – Cine nu e gata îl luăm cu lopata!

De ce?
Pentru că se poate. Mă rog, unii pot orice, iar restul le comentează zadarnic atotputernicia. Paradoxul societăţii moderne româneşti stă în calitatea umană şi profesională a dumnezeilor. Cei care conduc discreționar nu sunt cei mai potenţi intelectual şi nici cei mai curaţi în moravuri. S-au strâns ciorchine în jurul tronului, precum o colonie de gândaci, pentru că potenţii şi curaţii i-au lăsat.
Continue reading

Daea, Oaia și Cocoșul

Astăzi am fost pomenit de Amos News prin vocea scriitorului Stelian Țurlea (link articol).

Am fost deopotrivă măgulit de prezentare și amuzat de încadrarea în topicul “Cultură și artă”. Gândul că mi-ar putea cocheta Cocoșul cu arta ori (mai grav!) cultura trebuie să rămână încuiat în cutia cu pozne și obscenități.

Tot pe Amos News am descoperit articolul Ministrul Petre Daea a vizitat caravana “Alege Oaia” (sursa)
Totul cinstit în acest caz, cuplul Daea și Oaia lunecând natural în topicul Agricultură. Cinstit, dar parcă incomplet. Continue reading

Cioara cu PNL vopsite

O tentativă de reportaj care a făcut oareșce vâlvă în online, dar nu suficient (din nobile motive de “Șșșș! Ăștia sunt de-ai noștri!”)
Tineretul Partidului Național Liberal:

Mi-am dat seama de câțiva ani că PNL este doar o gașcă de hrăpăreți care umblă cu cioara vopsită “Noi suntem de dreapta, viitorul curat capitalist!”
Nu. Voi sunteți doar niște ageamii într-ale furtișagului, singurul motiv pentru care ați furat olecuță mai puțin decât PSD-iștii fiind incompetența. Lăsați dreapta jos! Oricum, unii dintre voi se cred de stânga – avem mai sus dovada.
Poate și reporterul a fost cam exigent. Întrebarea “Care este diferența dintre PSD și PNL?” ar pune în dificultate majoritatea concetățenilor lucizi și onești.

Problema nu este de sorginte penelistă sau pesedistă. Sunt convins că am fi primit aceleași răspunsuri imbecile (eufemistic vorbind), în orice organizație studențească ori de tineret, indiferent de partid. Pentru că tinerii români care intră în politică NU sunt interesați de politică! Asta am verificat-o pe propria piele. Continue reading

Trei mesaje pentru nonconformiștii Generației Z

Prima dată am auzit de Generația Z într-o reclamă frenetică la ceva băutură carbogazoasă. Nu am reținut nici mesajul, nici marca; formularea și modul de adresare mi s-au părut inaccesibile, indiferent ce și cât aș fi consumat. Între timp, m-am informat și am deslușit terminologia. Generația Z adună totalitatea persoanelor născute între 1995 și 2005 – adică tineri între 12 și 22 de ani.

Pe vremea când Generația Z încă se năştea (anul 2002), am participat la balul de absolvire a clasei a opta. Cel mai important moment al serii a fost partida de box dintre Doroftei și Raul Balbi. Îmi amintesc perfect televizorul cu tub, greu de vreo 30 kg, cocoțat pe un raft, aproape de muchia tavanului. Iar noi, elevi și profesori, strânși roată și ovaționând fiecare lovitură.

Mai știu că am primit platouri cu parizer, telemea, ridichi și măsline, ceea ce pentru mulți însemna supremul gastronomic – aperitiv ca la nuntă! Aproape de miezul nopții, organizatorii ne-au pus câteva melodii mai legănate, botezate de noi “bluzuri”, scuza băieților curajoși să maseze rinichii fetelor. După dans, am primit o felie de tort, un pahar de Cola și am plecat bucuroși acasă.
Continue reading

Prieteni cu Berarii României

“Pentru subtilul amator
Care-şi respectă al său gât,
E bună apa de izvor,
Dar ca uzaj extern. Atât!”

(Ne anunța gastronomul și de bună seamă băutorul Păstorel Teodoreanu, pe la jumătatea secolului trecut)

Anul acesta, Petrecerea Berarilor și-a mutat cuibul din Casa Poporului în Athénée Palace Hilton. Am salutat decizia; de bună seamă băutorul din mine apreciază spațiile călduroase, intime, animate prin mișuneli cordiale, nu încremenite în festivitate.

N-aș vrea să ponegresc casa noastră, a poporului… Dar covorul roșu prăvălit peste sutele de trepte și terminat într-un filtru de aeroport, sălile de dimenisunea Arenei Naționale, cu basoreliefuri de mausoleu și candelabre aurite, luminile sfârâitoare care fac Gala Premiilor Oscar să pară o bâjbâială prin crepuscul, căprioarele de pe catwalk – Totuși, prea mult deranj ca să bea bere un filfizon ca mine.

Am salutat și racolarea lui Pavel Bartoș, personaj turnat parcă în forma unui ambasador al berii:

Continue reading

Povestește-mi despre șah…

Luna trecută s-a jucat Cupa Mondială de Șah – a câștigat Lenon Aronian, jucător clasat pe locul secund în clasamentul FIDE (un fel de FIFA), la 90 de puncte în spatele lui Magnus Carlsen. Să nu confundăm Chess World Cup (Cupa Mondială de Șah) cu World Chess Championship (Campionatul Mondial de Șah). Carlsen, liderul ultimilor ani, a dezamăgit în toate edițiile Cupei Mondiale: nu a jucat până acum vreo finală, performanța maximă fiind locul al treilea, în anul 2007. Același Carlsen a câștigat Campionatul Mondial în 2013 și continuă să îl apere.

La Cupa Mondială disputată luna trecută, a fost învins în runda a treia de Bu Xiangzhi, jucător clasat pe locul 31 în clasamentul FIDA. Acesta este finalul meciului:

Nu are rost să intru în subtilități tactice, deoarece nivelul meu de percepere a jocului este mult prea scăzut. Aș arăta ca un pinguin scos la tablă să rezolve integrale. Continue reading

Cum a apărut dacopatul

DACOPÁT, dacopate, s.n. Subdiviziune a patriotardului, persoană care suferă de dacopatie

DACOPATIE, dacopatii, s.f. 1. Boală psihică, stare morbidă caracterizată prin tulburări de afectivitate; boală manifestată prin alienare socială, autism, incapacitatea de relaționare, negarea propriei condiții umane. 2. Curent ideologic care explică nașterea poporului român ca urmare a imaculatei concepții dintre zeul Zalmoxis și virgina Burebista.

Îi știți cu toții, sunt la tot pasul. Poți să te plimbi cu ochii închiși și cu degetele în urechi, urletul suferinței ce-i macină este prea puternic pentru a fi ignorat.

Ultimul specimen, cel care m-a și împins spre această analiză antropogenetică, îmi explica senin și înfoait de fudulie cum noi, românii, avem o cultură milenară. Milenară, însemnând de vreo 7 mii, nu țâști-bâștiuri de pe vremea Romei Antice. Iar atunci, m-a apucat o sfredelitoare mâncărime în rect: “Cum? Dar de ce?!” (serios, cât de prostovan să fiu?!)

“Aaa, păi vezi că ești incult și nu știi nimic? Cum să nu știi de Tăblițele de la Tărtăria?! Tăblițele, cea mai veche scriere din lume. A noastră, a noastră a fost. La noi, în județul Alba!” Continue reading

#Metoo, tichia noastră de mărgăritar


Ca orice zăbăuc dus cu pluta pe râul decrepitudinii, am aflat de-abi astăzi de cel mai tulburător subiect al apelor pe care plutesc. Se numește #metoo (haștag mi tu), adică “și eu”, în traducere neaoșă. A pornit din SUA, ca orice subiect tulburător; mai exact din crestele intangibile ale imperiului hollywoodian.
Anumite actrițe l-au acuzat de hărțuire pe un anume magnat al cinematografiei. La ani buni după săvârșirea pretinselor hărțuiri.

Cârcotașul din mine s-ar gândi că, după ce te vezi cu toți sacii în căruță, îți vine să povestești de ce roșii sunt genunchii și nu cârca. Dar nu despre neajutoratele actrițe multi-multi-milionare este vorba. #Metoo a devenit un loc al plângerii pentru toate muritoarele, iar zilele trecute a ajuns în România.
Continue reading