Cabana din pădure (fragment)

“Atunci mi-a sărit cu fesele în poală, agăţându-şi călcâiele în spatele genunchilor mei – m-am înmuiat ca un vrej ofilit. Îmi apăsa tâmplele cu podul palmelor, îşi rostogolea limba peste buzele mele înlemnite.

S-a arcuit de două ori, aruncându-şi în spate părul vâlvoi; simţeam căldura inundându-mi abdomenul la fiecare arcuire, îmi încolăcise mijlocul între picioare şi strângea, strângea cu asalturi spasmatice şi explozii de aburi fierbinţi.

Locul arăta pregătit din timp, probabil folosit şi cu alte ocazii. Eram în mijlocul camerei fosforeşcente, lungit pe spate, într-o blană închisă, groasă, cu peri lungi şi cornoşi. Păreau din ceva coamă de cal sau din cozile unor tauri, dar miroseau a câine ud. Continue reading

Pentru mine, nu pentru #rezist

Observ o prejudecată păguboasá care s-a înrădăcinat în mentalul colectiv. Fie natural, fie stimulat în mod interesat, s-a ajuns la echivalarea #rezist cu orice înseamnă protest împotriva sistemului. Mă refer la sistemul real, neîndoios, nu la paralelisme și alte geometrii ale tenebrelor.
Dacă eu, Dani Corban, doresc să protestez împotriva Guvernului sau a Parlamentului, automat mă transform într-un cărător de pancartă #rezist.
Ceea ce este nedrept, periculos și stupid. Trei rele într-un singur haștag.

Nedrept pentru că nu #rezist au fost cei care au scos sutele de mii de protestatari în stradă, iarna trecută. Am fost acolo și vă garantez că rezistenții au apărut după câteva zile (destul de multe), când protestul era deja copt. Au venit la cules, nu la sădit. Continue reading

Au venit hoții irlandezi în România!

Știți Ryanair, compania aeriană cu oferte de două ori mai ieftine decât ruginiturile CFR-ului. Am apelat (din nou) la Ryan sâmbăta trecută, pentru Timișoara-București. La fel ca mine, restul românilor care au ocupat peste o sută de locuri. Detaliu ciudat la cursele Ryanair: Fiind companie low-cost, îți poți alege scaunul doar dacă plătești 3 euro peste prețul normal (care preț normal este de 2 ori mai mic decât la tren!)

Ce s-au gândit ocupanții celor peste o sută de locuri? “Cum să plătesc 33 de euro în loc de 30? Adică s-a întâlnit hoțul cu prostul?!” Eh, cum așa ceva? Mai bine NU îți alegi locul, pentru că la fel NU și-au ales nici restul pasagerilor ne-proști, pregătiți pentru întâlnirea cu hoții irlandezi.

După care, preț de vreo 10 minute, cei peste 100 de pasageri fac combinări și permutări, până fiecare nimerește lângă “dulceața mea scumpă”, “iubi meu drag” și restul dulcegăriilor care te fac să perforezi fuzelajul cu fruntea. Sau, cum s-a întămplat la zborul de sâmbătă, la final rămâne un ne-prost în picioare. Continue reading

Friptură de struţ

Nu vă lăsaţi păcăliţi de titlul capodoperei ce nobil mijeşte în spatele movilei de cartofi. Acesta nu-i Cocoş ci bestie exotică: înaripată, încoronată, cu cioc de picamăr, gheare de grifon, gene curviştine şi privire torționară de profă stafidită.

*fotografie făcută la grădina zoologică din Rm. Vâlcea. Să o numim “before”
Continue reading

O, brad frumos!

Într-un falnic târg de baltă, ridicat pe ciobănie,
Unde-au curs din tolbe datini, din Carpați până la Mare,
Se anunță sfinții iernii: Sărmăluță și Piftie.
Ăsta e prilej de horă și de chiot: Sărbătoare!
Primărița se înfoaie și se scarpină sub poale.

„Târgoveții să-și arunce tot bănetu-n poala mea!”
Strigă aprig primărița, cocoțată-n vârful turlei.
„Iar din chetă să tocmim brad fălos și-n vârf o stea!”
Le mai zise primărița, țănțoșită și umflată ca bășica de purcea
Și cu ochii pofticioși, măsurând țâțele turmei.

Vin cu jalba în proțap argații de la domnie,
Să ne mulgă cu nesaț până la ultimul strop.
Și au strâns avere multă pentru Seara lui Piftie
Să-l sărbătorim cu brad și cu stea, cu bucurie
Și cu har de dobitoc.
Continue reading

Kuroneko – Pisica neagră


Kuroneko este un film de Kaneto Shindo, același regizor și scenarist responsabil pentru Onibaba (Femeia Demon), film prezentat anul trecut în ACEST articol. Am scris anul trecut:

“Onibaba este un film despre oameni. O călătorie caustică spre primordial, esenţa speciei. Împins dincolo de limita suportabilității, omul îşi pierde aura care ne diferenţiază de restul animalelor. Acţioneză instinctiv, supravieţuieşte: Mâncare, Somn, Sex – Ultimii piloni ai existenţei umane.”

Transpus în apocalipticul Japoniei medievale, la fel ca Onibaba, Kuroneko este efortul complementar găsit de Keneto Shindo după patru ani de căutări 1964 (Onibaba) – 1968 (Kuroneko). Celor trei piloni ai existenței umane (Mâncare, Somn, Sex) li se adaugă Răzbunarea, absolut al evoluției cunoscut doar de noi, specia supremă.
Continue reading

Somnifer

Magazia veche are podea din pământ bătucit, pereţi de cărămidă fărâmicioasă, plombaţi cu scânduri umflate şi cârpe. O cruce din două trunchiuri de salcâm înnegrit sprijină ţigla şi lasă noaptea jilavă să împungă pe la colţuri. Întunericul toamnelor târzii are glasul ascuţit, metalic – scormone pisiceşte când peste streaşină, când pe sub uşa priponită-n funii.

Lângă peretele comun cu grajdul, bătrâna mestecă în soarba porcilor şi măsoară din ochi mormanul lemnelor: sunt destule pentru încă vreo două nopţi. Acum e vreme de zăbavă, poate asculta vrabia din pod şi mărgelele de spumă pocnind sub bocancii grei. Portocaliul stors de sub tuci se rostogoleşte spre mijlocul magaziei, îngălbeneşte, apoi moare în negreaţa peretelui opus.
Continue reading

Anapodismele ”alegerilor înțelepte”

Lanțul comercial Lidl. Poate singurul dintre retaileri care n-a mai încărcat cumpărătorul cu grija de a-și lăsa bagajul la o casetă destinată unei astfel de utilități. Drept pentru care, de la apariția sa pe piața noastră, am circulat nestingheriți cu tolba la purtător. Oricum există circuit video în incintă. Iar angajații ne asigurau că putem intra cu sarsanalele.

Astă-seară se nimerește să am cu mine rucsacul cu echipament sportiv, schimburi care mai curate, care mai puțin.

La casa alăturată un casier verifica sacoșa unui client. Nemulțumirea acestuia era evidentă, mai ales când e rugat să colaboreze și să ajute la scotoceală. ”Fă-o singur”, aud că îi spune casierului, printre altele.
Continue reading

Statul paralel

Context: De 27 de ani, românii își aleg, nesiliți de nimeni, niște hoți în posturi de conducere. Hoții sunt grupați în găști infracționale, impropriu numite partide, și îi asupresc pe cei care i-au ales. De 27 de ani, fără pauză.

Deveniți foarte potenți în urma furăciunilor practicate, hoții au cumpărat o bună halcă din presă; nu toată, dar cea care contează, “presa” vorbită la televizor. Principalele televiziuni de știri sunt ale lor, cu acte în regulă, dezvoltate din banii furați în cei 27 de ani. O investiție deșteaptă, așa reușind să rămână în funcții, să fie iertați de cei asupriți. Ba chiar apreciați.

Este Sindromul Stockholm aplicat în Balcani. Cei furați, batjocoriți, agresați ajung să își simpatizeze agresorii. De ce? Cauzele sunt multiple: Continue reading

Casa Regală: explicarea neroziei

Nu sunt un admirator al monarhiei, mi se pare o fantomă a Evului Mediu. O prosteală obsoletă, folosită pentru asuprirea maselor, spre deosebire de prostelile moderne, încă în funcțiune. Ca resort logic, găsesc un echilibru între regalitate și religie, ambele fiind răzgâieli confesionale, în niciun caz alternative pentru guvernarea unui stat laic.

Asta nu înseamnă că desconsider istoria Casei Regale, așa sărăcăcioasă cum a fost (istoria, nu casa), și nici rolul avut de regele Mihai în istoria României moderne.
Ce se întâmplă acum, în (aproape) post-mortemul regelui, nu are treabă cu regalitatea; este doar o hârjoană grotescă, o nerozie națională pornită din puricăria crescută peste ruinele Casei.

Ce ne interesează pe noi, prostimea, dincolo de izul dulce al cancanului? Faptul că guvernul păstorit androgin de Dragnea-Tăriceanu va injecta banii noștri în fundurile grase ale belicoaselor beizadele. Da, progeniturile de care am râs în ultima lună, Continue reading