Eyeborg. Unde-s sunetele, Unde-s culorile…

…unde-s toate?

harbissons-visualisation-005

Se pare că eyeborg-ul confirmă principiul cuantic al lui unde-s toate. Prin intermediul tehnologiei numită “Eyeborg”, se poate observa mai sus felul în care Neil Harbisson “vede” “Für Elise” a lui Beethoven, el fiind desemnat în 2012 primul cyborg-artist cu acte-n regulă al marii noastre planete supuse unui constant asalt tehnologic cu acte-n neregulă.

Dacă trecem peste faptul că felul în care Eyeborg-ul, ataşat deasupra frunţii sale, îl face să pară o insectă cu tunsoare castron, aşa cum el însuşi susţine deseori că se simte, ne vom putea concentra asupra minunăţiei în sine: acest dispozitiv permite transformarea în timp real a culorilor în unde de diverse frecvenţe, pentru ca mai apoi, acelaşi dispozitiv să convertească aceste unde direct în sunet. Traseul invers este şi el permis, rezultând transformarea unei piese muzicale într-un tablou de culori, precum s-a putut vedea mai sus, ceea ce demonstrează faptul că stadiul material al planetei este, într-adevar, “iluzoriu”.
Continue reading

Eu părintesc, tu părintești…

Eu părintesc

Tu părintești

El părintește

Noi părintim

Voi părintiți

Ei părintesc

Nu știu de ce nu are loc verbul ăsta în dicționar, că activitatea respectivă îți mănâncă și îți vrăjește zilele o porțiune consistentă din viață. Declar solemn că-i deschisă revoluția lingvistică pentru ”a părinti” și că voi lupta cu toate puterile pentru folosirea lui în masă și în dicționar.

-Ce faci azi, coane, ieși la o bilă?

-Nu pot, jupâne, că părintesc până diseară.

 

PS. Păi dacă scriitorii nu îmbogățesc limba, cine să o facă?

Votat!

A fost zi de sărbătoare, cu petreceri, vinuri, flori. Mi-au ieşit din case fraţii, să-şi aleagă boii noi.
Şi le simt dorinţa clucă să viseze la mai bine, când se-ncing într-o polcuţă, istovind ulcele pline.
I-au mănat în zi de tihnă muşte verzi de prin cutii, să culeagă din cucută un trifoi cu patru foi.
Să-şi aleagă şi să pupe boii buni şi boii răi, ce strivesc în sfincter muşte şi se balegă-n trifoi.

sondaj-bun
(sondaj realizat de KANTAR pentru USR)

Dacă vă întrebaţi cum arată ingeniozitatea şi prospeţimea noului val liberal, minunaţi-vă la poza asta. Am subliniat cu roşu batonul gălbejit şi scundac al PNL-ului, să nu-l confundaţi cu Partidul Mămăligilor sau cu vreo pată de muştar întârită pe monitor.
Continue reading

Diferenţa dintre feminism şi prostie

042021b67b178e6f77123fcccfd28936Americanii îi zic “political correctness”. Tradus literal nu are sens; sintagma nu se referă doar la corectitudinea politică. O adaptare pentru limba şi ţara noastră n-am găsit. E ceva între conciliere şi fățărnicie.

O ramură a PC-ului (political correctness) este feminismul. Mişcare socială care, dirijată inteligent, poate fi un bun medicament. Există societăţi încă sufocate de primitivism (a noastră, de exemplu) în care femeia este acaretul de unde ies moştenitorii. În rest, ceva vieţuitoare pe copită de egalitate cu oaia, porcul şi alte horcăitoare de mare preţ la curtea bărbatului neaoş.

Feminismul ar fi salutar în acele medii insalubre. În satul românesc, în ograda pădureților stafidiţi de alcool, în viaţa ălora care-şi frăgezesc nevestele sub pumni sau le trimit la cratiţă când au tupeul să cuvânte.
Oare cu asta se ocupă mişcarea feministă din România?
Continue reading

Imigranți, perspective

  1. N-o să mai aibă cine să-i șteargă la fund…

Am auzit de multe ori vorba asta spusă cu năduf când vine în discuție vreo politică anti-imigrare. E o prostie, prostie care pleacă de la un adevăr vizibil dar se oprește aiurea doar la momentul inițial.

Da, pentru un proaspăt aterizat într-o altă țară, fără rezerve financiare, fără calificări recunoscute, fără cursivitate în limbă, fără recomandări și fără experiență verificată, plaja de slujbe se rezumă la cele de jos, alea pe care le poate face oricine dacă vrea. E un lucru normal, valabil oriunde în lume, chiar și la noi.

Asta nu înseamnă că scenariul ăsta e obligatoriu și permanent pentru tot imigrantul. Specialiștii sunt curtați și aduși peste mări și țări în condiții extrem de bune, iar omul ce pleacă de la cel mai jos nivel poate urca prin muncă și seriozitate câteva trepte bune.

Să prezinți lucrurile ca și cum ștersul la fund ar fi singura aspirație posibilă pentru cei ajunși acolo e o imbecilitate și un neadevăr.

2. De ce se uită de sus la noi? Continue reading

Lampă Finală II – Cursa pentru Bucureşti

Schiţă cu întors-dus.

2

PERSONAJE:

Acelaşi Sine (Andru-David Simionoiu)
Aceleaşi Şine (C.F.R.)
“Der Zug 1”, “Der Zug 2”
Oameni şi controlori şi mai diverşi
O ALTĂ LAMPĂ FINALĂ?!?… “Lampa finală deja îmi făcea cu ochiul, ştiind că drumul de întoarcere nu va fi chiar atât de plăcut ca primul…”

După ce am plecat de la sediul Datagroup, parcă totul era mai frumos, frigul nu mai era frig, roşul de la semafor nu mai era roşu, şi parcă nici Timişoara nu mai era atat de Buzău.

Ce poţi face, însă, până când îţi pleacă trenul înapoi spre Bucureşti, într-un oraş pe care nu îl cunoşti decât din redările GPS împrăştiate cu generozitate pe căi invizibile de deasupra scalpurilor noastre, via sateliţi, în condiţiile în care la 11:00 erai deja angajat cu acte-n regulă, iar der Zug 1 pleacă abia la 17:55?

Păi ce să faci, renunţi la frazele lungi, mănânci ceva, bei altceva (preferabil), fumezi 1-11 ţigări, te plimbi, te miri de supradoza de agenţi de circulaţie, întreg centrul părând secţia lor ambulantă de Poliţie, în general, faci reconaissance work şi aştepţi propuneri de ucis timpul în mod util şi / sau plăcut. O astfel de propunere care le-a combinat pe ambele a venit imediat din partea lui Hary, care m-a invitat la o masă ce s-a dovedit a fi generoasă şi carbogazoasă: o ciorbă cu de toate, apă minerală, o porţie de cartofi pai, apă minerală, două bucaţi (era să zic mânuşi de baseball) de ceafă de porc pane, două pahare de apă minerală, un platou de murături, apă minerală. Ce să mai, dieta completă pentru un călător în trenuri cu întârziere. Am mulţumit carbogazos pentru toate, apoi am purtat o discuţie pe nerâgâite despre proiectele mele şi ale editurii, trecute, prezente, viitoare.

După, am fost lasat cu maşina fix în centru. Se facuse în jur de 14-15:00 şi mi-am zis că “E timp pentru toate, acum o să mă plimb puţin, poate îmi face un local de pe strazile astea lungi cu ochiul, gara nu e atât de departe, mă opresc undeva, îmi iau o bere, citesc ceva (RECOMANDARE SUBLIMINALĂ – ERNESTO SABATO, “ABADDON, EXTERMINATORUL”) şi apoi plec cu paşi de GPS înapoi spre gară”. Închidem ghilimelele, pe la 16:00 deschidem buzunarele, verificăm actele, banii, în general tot ce nu iei cu tine după moarte; constatăm cu uimire ca biletul de tren a dispărut.

Continue reading

Căruţa cu proşti

Nu s-a răsturnat în Caracal ci în Bucureşti, la Universitate.

bucharest-romania-june-july-2015-35
caruta-cu-paiate

După ce au trimis-o pe Alinuţa la vânătoare de copii şi i-au scris replicile infantile cu sandviciul şi temele, neobosiţii consilieri de campanie penelişti au trecut la alt nivel. Probabil ultimul. Mai grăitor de atât cu greu îmi pot imagina penibilul.

Poate doar penelistul Falcă, la mitingul PNL, urlând cu salivă şi lacrimi ambrozice cum ne-am născut într-un stat ortodox şi vom birui cu Dumnezeu înainte.
Continue reading

Lampă Finală I – Cursa pentru Timişoara

Schiţă cu dusîntors.

img_20161111_061605519

PERSONAJE:

Sinele (Andru-David Simionoiu)
Şinele (Căile Ferate Române)
Trenul IR (InterRegio) – alias: “Der Zug”
Diverşi oameni şi controlori
Lampa Finală

M-am născut în Buzău.
Momentan, locuiesc în Bucureşti.
Săptămâna trecută am fost în Timişoara.

Am făcut acest drum pentru a mă angaja la editura Datagroup, ca lector/corector. “Proofreader”, dacă ne plac termenii sinceri, direcţi. Acum că am terminat Facultatea de Litere, am fost destul de bucuros să mă pot angaja în domeniul literar, fără ca domeniul să stea sub semnul constelaţiei de profesori de liceu sau sub semnul zodiei Profesorului Universitar. O non-preferinţă personală, nu am nimic cu ideea de a fi profesor. Poate am, însă, câte ceva împotriva modului în care se predă arta de a preda, da, sunt cel puţin nemulţumit de acest frate al metacogniţiei, această metapedagogie organizată în module facultative doileice, dacă-mi este permisă invenţia adjectivului. Însă, momentan mă voi bucura doar de simplul fapt că la întrebarea: “Ăăă… Litere, zici? Şi unde predai?”, pot să raspund într-un mod prin care să iau prin surprindere chiar şi lămpile finale ale marilor strategi militari:

Nu predau. Sunt proofreader la Datagroup.
Continue reading

Las Vegas, un miraj cu termen de valabilitate doar noaptea

poza5Las Vegas nu are cum să nu te frapeze. Unii spun că ar fi Disnayland-ul adulților. Nu au cum să nu te minuneze hotelurile cu mii de camere. Fiecare hotel e un oraș în sine. Și asta pentru că fiecare hotel are zeci de restaurante, de baruri, dar și magazine pentru shopping, săli de teatru ori cinema, saloane de înfrumusețare, spa, golf și piscine. Și asta fără a se pune în discuție sutele de metri pătrați destinați casinoului. Ca să ajungi de la cameră la piscină îți poate lua lejer 30-45 minute.

Spre seară, în cazul în care nu alegi să rămâi în hotel pentru un spectacol cu Cirque du Soleil, David Coperfield ori Seinfeld, poți să alegi să o iei pe Strip ca să admiri luminile, opulența și spectacolul străzii. Asta e de recomandat să faci spre seară. Vegasul noaptea este un adevărat un carnaval.

Un amalgam de culturi. Carnavalul este creat atât de diversitatea turiștilor, cât și al spectacolului de lumini oferit. Dacă nu ai apucat să vizitezi Parisul poți face o poză de aici cu Tour Eiffel și să admiți că ești chiar în orașul iubirii. Dar sentimentul că ești cu adevărat în Las Vegas îl ai atunci când ai în față fântâna Bellagio.
Continue reading