Zbaterile de pe urmă

programeNu ştiu dacă toată lumea a aflat: duminica trecută au fost alegeri parlamentare. La noi, în România.
S-au desfăşurat civilizat, fără acuzaţii de fraudă şi ţigăneli. Iar poporul român a grăit: Vrem parlament şi guvern PSD! PSD-ul să elaboreze legi şi să le pună în practică. Asta-i pohta ce-am poftit noi, poporul român!

Perfect. Nimic de cârcotit până aici. Poporul a hotărât prin pârghiile puterii sale absolute – democraţia. Iritante pentru mine sunt reacţiile ce au succedat pârghiile púterii. Le-am observat, ştiu unde se ia pulsul societăţii. Pe facebook şi în taxi. Plimbă-te cu două-trei taxiuri şi hoinăreşte pe facebook înainte de alegeri, vei şti dinainte rezultatul.

Cum spuneam – mă irită reacţiile care apar la două zile după spartul târgului. PSD-ul vrea să îl pună pe Dragnea premier şi au anunţat că anulează amână reducerea TVA, plafonarea CASS şi păstrează taxa pe stâlp.
Cum să nu mă enerveze cârâiala plângăcioşilor de pe urmă?

“Păi stai aşa, eu nu am votat PSD-ul pentru Dragnea. I-am votat pentru programe!”
Continue reading

Un happening baroc într-un spaţiu aşijederea

scris de Claudiu T. Ariesan

E tare greu să scrii despre tine şi evenimentele tale de suflet când vocaţia ta cotidiană pare a fi evocarea celorlalţi şi a înfăptuirilor corespunzătoare acestora. Totuşi ce am păţit vineri la Sala Barocă a Muzeului de Artă din Timişoara a fost mirabil şi nu pot lăsa neevocate bucuriile momentului înainte de a se estompa. Continue reading

Incompetenta doamnă Gorghiu

A cântat grăsana? Nu, sunt doar porcii. În loc să zboare, au început să cânte. Măcar acum, după ce ultimul cui a fost bătut în coşciugul dreptei, ne scoatem minţile din sleep mode?
gorghiu

Rezultatele erau limpezi ca ochii de căprioară liberală. De-asta mi-am şi permis să lansez felicitările în avans, pe data de 24 noiembrie:
“Felicitări, Alinuţa! Sper să rămâi în istorie hipsteriţa care a bătut ultimul cui în dreapta românească.” (link)

Limpezimea nu a venit din sondaje. Nici n-ar fi putut; ştim bine cât de relevante au fost la prezidenţialele din 2014. A fost ceva pur, ingenuu, fără cifre. Doar simţire. Am simţit prostia pură.
Continue reading

Nictalop – partea I

NICTALÓP, -Ă adj., s.m. și f. (Om, animal) care vede mai bine noaptea decât ziua.

[< fr. nyctalope, cf. gr. nyktalops < nyx – noapte, ops – vedere]

1

Nictalop ascuns prin desişurile tăioase ale unui

suflet smuls din cuţitele albuminoase ale unui zeu cărunt

picurând din coapse câte-un timp nebun cu limbile scoase

la tot ce-i în jur;

 

Viaţa cu perucă de materie neagră tunsă scurt de moarte cu coase,

sărutând cu fosfor luciferic glanda pineală învelită-n oase,

ca un porţelan fragil sau farfurie cu dezastre,

plutind cosmic către un zeu care a dat comanda acum un Univers

ca noi să suferim de blestemul unui imposibil inexistent de existent,

imposibil de înţeles în Secolul Vitezei şi al muzicii dance,

căutând prezentul pentru a înţelege trecutul în viitor

şi întrebându-ne a ce miroase atunci când pământul se surpă în gol

şi potopul poartă înspre mări de petrol cadavre umflate, vâscoase,

înecând prin patru călăreţi miliarde de oase, matematica

iubirii sângerând pe tăişul aceleiaşi coase născute

din tablete de legi pe care se aruncă zaruri și coaste,
Continue reading

Taximetristul, etalon social

taxi

Nu că aş avea ceva cu taximetriştii…

A trecut mai mult de un an de la tragedia Colectiv. Am înţeles atunci, în efervescenţa emoţională, aproape orice părere despre subiect. Nu am fost de acord cu ele, dar le-am tolerat, gândindu-mă că psihicul nostru anchilozat în banalitatea cotidiană nu poate răspunde corect unui şoc. Nu putem funcţiona, fără antrenament dăm rateuri.

Aşa mi-am explicat la acea vreme toate teoriile imunde care au împânzit societatea, agăţând într-însele atenţia şi chiar aprobarea conaționalilor. Dar a trecut mai mult de un an, efervescenţele s-au stins, nivelul emoţiei a scăzut suficient cât să lase loc raţiunii. Am avut timp să legăm elementele într-un fir logic. Şi totuşi, s-a întâmplat noaptea trecută. Deja am pierdut numărul taximetriştilor convinşi de următoarea teorie:

– Fac ei ceva şi la alegerile astea, fac ei. Păi cum au înscenat atunci cu Colectivul.
Am mai trecut prin asta în alte n taxiuri, nu aveam chef, am încercat să extirpez partea bolnăvicioasă a dialogului.
Continue reading

Cine latră mai tare

olguta

Seara trecută, ministrul sănătăţii, Vlad Voiculescu, în direct la televizor:
– Am oţinut de la Uniunea Europeană 150 de milioane de euro, fonduri nerambursabile, pentru construirea a trei spitale.

Moderator: Şi care este costul total al celor trei spitale?
Vlad Voiculescu: Nu ştim în acest moment suma totală exactă, dar 150 de milioane sunt fonduri U.E. nerambursabile.

În platoul tv se aşterne o tăcere tulbure, după rafale de acuze, insinuări şi reproşuri direcţionate de moderator şi invitaţi spre ministrul tehnocrat al sănătăţii. Liniştea îi chinuie, scrâșnesc în întunecimea fălcilor untoase, pufăie nervoşi. Rafala trebuie să continue – prezent la datorie, soldat Lia Olguţa, călare pe bascula cu muniţie nouă:

– Habar n-ai, domne! Habar n-ai!
Continue reading

Şi fusei în fruncea ţării

olteni

Începând cu luna septembrie, s-au băgat zburătorii de la Ryanair pe ruta Bucureşti – Timişoara. Posibil să fiu subiectiv, dar îi consider singura variantă de transport decentă, viabilă pentru distanţa respectivă.

Ar mai fi cele 14 ore în troacele Căilor Furate Române sau jupuitorii de la Tarom (dacă vrei să plăteşti pentru o cursă internă cât pentru turul turistic al Europei). Singura hibă a Rayan-ului este selecţia personalului; nu îmi explic de ce stewardesele sunt aproape toate bărbaţi. Or fi venit irlandezii de curând în România şi încă nu au descoperit bogăţiile naturii.

Ce faci odată ajuns în fruncea ţării?
Continue reading

Le-aș da cu biciu

Dacă ar fi după mine, i-aș schingiui cu biciul cu șapte capete pe ăștia:

  • iubitorii de animale care se plimbă cu elefantul prin destinații exotice
  • feministele care-și petrec vacanța în Dubai
  • cetățenii înfuriați de înmulțirea hoților și lenea poliției, care cumpără chilipiruri fără acte la colț de stradă
  • pescarii ce urlă împotriva braconierilori în timp ce încalcă tot ce scrie prin permisele de pescuit

De fapt, ca să n-o mai întindem, aș schingiui o dată pe lună cam toată populația României, că așa suntem de Continue reading

Raţă cu miere: aforisme

Viaţa mea s-a schimbat radicat în urmă cu o lună. Nu am mai fost acelaşi, lumea din juru-mi s-a schimonosit în forme himerice, geometrii imposibile, chipuri voalate – tendențioase, mincinoase! Nu putea fi adevărat, deşi semnalele mă pătrundeau curat, neviciate.

Ochii, ochii păreau acelaşi canal de absorbție funcţional, loial. Au devenit instrumentele unei cogniţii inacceptabile pentru vechiul Eu. De parcă aş fi privit cum se despică văzduhul şi năvălesc spre mine hoardele arhanghelilor încornorați. Ochii – instrumente obsolete, depăşite de grozăvia faptică, lichefiate de presiunea inumană, până îţi simţi retina curgând pe obraz.

Luna trecută m-am reinventat. Peste strada mea, la un minut distanţă, divinitatea mi-a ridicat un Lidl.
Raţă proaspătă la doar 12,99 lei kilogramul?! Dumnezeule!
img_20161109_055843
Continue reading

Săptăluni

32112

Dumnezeu vine luni, pardon, vine lumi şi stă până marţi, pardon, stă până morţi, stă cu toţii, stăpân peste miercuri, pardon, stăpân peste mere şi cur, pleacă la primul cuvânt urat şi joia este neagră, pardon, joia este zgardă pe gâtul lung ca de girafă al unei săptămâni în care vine o vineri ce anunţă un nesfârşit de weekend fără început, sedus pe apa sâmbetei plină de mâl, aşteptând o duminică adiacentă unei luni, ca în latină, dominica, basilica sau bazilisca, una o piatră în care te rogi pentru minuni, cealaltă o piatră care devii, aşteptând, căutând săptămâni în pomul cu lămâi şi minciuni din care viaţa cade acră, se uită spre cer, se adânceşte în smoală, ea nu are aripi, îşi construieşte o barcă, ea n-are vâsle, n-are pânze, dar narare apă şi se roagă la ea să se înmulţească şi-şi aduce aminte că e Lucifer şi că Lucifer e o poezie flască şi atunci viaţa se sperie şi încearcă să se nască, Ana are mere, bună prietenă cu Eva, şarpele înghiţind poeme şi năpârlind şobolani din solzi şi haine de piele, Dumnezeu întrebându-se unde am greşit, noi între bându-ne minţile despre ficaţi când o să murim.
Continue reading