Ai ceva de zis?
Antonescu: Nu e un lucru bun că suntem sub acord cu FMI, înseamnă un handicap. România este o ţară slabă
Neeeeo, SE-Ri-OOOS?! Băi, ce înseamnă să ai un om din ăsta capabil, vizionar, înţelept. Spune lucrurilor pe nume!
Am identificat problema. Acum e pe jumătate rezolvată!
Continue reading
Cei de la Adevărul s-au gândit să ne mai dea o doză de cultură prin publicarea acestui articol. Este un articol teribil. Teribil de prost scris. Vă dau un singur exemplu: „Sora poetului abia se întreţinea, aşa că abia putea să plătească poetul un om care să îl îngrijească şi să îi ofere tratamentul necesar. Rămasă fără bani, Harieta nu mai îl mai poate plăti nici pe argat, “
Trecând peste stilul lacrimogeno-greţos ce nu are treabă cu tema articolului, ne fierbem nervii printre greşeli gramaticale. Dacă persoana care a scris asemenea caraghioslâcuri s-a ocupat şi de cercetare şi strângere de informaţii, daţi-mi voie să nu dau un păduche de broască pe “informaţiile” voastre. Mai încercaţi. Poate data viitoare, pentru genul ăsta de articol nu mai folosiţi acelaşi “jurnalist” care se ocupă de rubrica “Chiloţăreli, silicoane, vată în nas”. Măcar de lăsaţi senzaţia de amatorism solitar, de chiflă accidentală a unui june răzvrătit prin redacţie. Dar nu. Vreţi sa fie treaba completă şi scrieţi asta la final:
Continue reading
“Mana cerească” nine eleven a fost bumul, declicul, motivul perfid de care Statele Unite au profitat pentru a trece la un nivel superior de agresivitate. Politică, informaţională, militară, sub toate formele şi în toate modurile. Acţiunile ulterioare de intruziune în bucătăria internă a altor state au fost justificate sec: “Nine eleven!”
Aaaa, deci nine eleven. De ce nu aţi zis aşa? Pai dacă e nine eleven, liber! Instauraţi democraţia! Până astăzi. Da, astăzi s-a cam închis uşa în casa Big Brother.
Continue reading
Şi a mai trecut un Halloween. Ne-am mai prostit încă un an cu vrăjitoare, mături, supermani şi femei mâţă. Încă o generaţie de Ghiţă şi-a văzut mâncarea scobită, cu ochi diformi, gură strâmbă, cocoţată în vârf de gard şi luminând. Şi apoi şi-a văzut stăpânii jubilând şî hlizindu-se în jurul pocitaniei aprinse. Faptul că stăpânii venerează o ciudăţenie pe care el a mâncat-o cu poftă ar fi trebuit să ii dea de gândit. Ghiţăăă, ai păcătuit, Ghiţă! Ai mâncat de dulce. Peste o lună te aşteaptă judecata de apoi…
Continue reading
Un articol de CRISTINA I. ARBA:
Prima seară a faimoasei sărbători alungătoare de spirite malefice s-a petrecut ieri la Complex Castel Moșnița. Invitații noștri au fost „răpiți” din lumea reală, banală… normală și „aruncați” în cea a tenebrelor. Berăria Castelului, gazda petrecerii, a suferit o transformare radicală, în ton cu atmosfera sărbătorii celtice, astfel că vrăjitoare, dovleci arzânzi și sperietori de ciori i-au întâmpinat la trecerea pragului.
Continue reading
Ar fi multe de zis si de scris despre acest nou concept initiat de editura Rowohlt.
Pentru inceput, doar atat vreau sa spun: Deathbook. Publicatia este un thriller interactiv, scris de autorul Andreas Winkelmann, prezentat in format epub, conectat la internet, telefon si retele sociale. Cititorul este in mijlocul actiunii si are posibilitatea de a decide cat de mult suspans doreste sa experimenteze.
Daca te inregistrezi cu nume, telefon, etc.. in reteaua Deathbook, poti sa ai surpriza, de a fi sunat de Killer in miezul noptii.
Uite trailerul serialului aici:
http://www.deathbook-der-thriller.de/index.html
Revin cu informatii, dupa ce ma intorc de la sport..:-))
Din categoria noi suntem români şi cei mai talentaţi; pentru că suntem români. Vă prezint încă o dovadă a realităţii că toată lumea vrea sa ne copieze talentele. O nouă Cleopatra Stratan wannabe:
Am citit de curând un articol postat de Sabina Cornovac. Fată simpatică de altfel. Ţin să o felicit pe această cale pentru performanţa lăudabilă. Numai unu-i locul doişpe! Aşa am aflat şi eu, trogloditul online-ului, cine e cea mai influentă persoană din România, pe reţele. Probabil v-aţi fi aşteptat la Nadia, Sorana Cîrstea, Lucian Mîndruţă sau măcar un Gîdea, un Badea, un Bendeac. Nu! Nici pe aproape. Cel putin, primii trei apar în clasament.
Continue reading
Freigedank, stiu ca (nu) ne citesti, stiu ca (nu) ne iubesti.
Vreau doar sa-ti spun ca esti deja al nostru. Ca si semn de maxima apreciere, ti-am facut un domeniu propriu, pe care deja l-am asociat cu al nostru.
Astept, asa cum am mai vorbit pe arhiblog, sa-mi trimiti opera ta, la adresa manuscris@datagroup.ro.
PS: Invitatia este valabila pentru toti Freigedankii acestei tari, adica pentru cei care au ceva de zis, au talent la scris si viseaza sa fie publicati.
Atunci când chintesenţa pulsaţiilor lirice s-a lovit de culmi exhaustive, iar privighetoarea slovelor a amuţit, când îngerii sihaştri pupau frunţi de nălucă, apăru Tucă. Marius Tucă. Şi îşi lansă prima carte de poezie: „Am să te iubesc până la sfârşitul lumii”.
Jurnalistul Tucă l-a prezentat pe poetul Tucă: „Cauţi prin tine şi dacă găseşti suficiente emoţii care să se transforme în poezie şi apoi într-o carte este ok, nu este nimic programat”. Clar. Atunci când simţi urletul de geniu bolborocindu-ţi printre măruntaie, trebuie să-l scuipi afară. Şi continuă la fel de modest: “Eu sunt poezie şi mă transform în carte. Tot de poezie.” Dacă nici Tucă nu e poezie, atunci cine? Sunt răutăcios şi habar nu am despre ce vorbesc, stiu. Hai să vă prezint totuşi un foarte scurt fragment din opera tucăiană.
Continue reading