Internetul este supraevaluat, trăiască tiparniţa!

untitled jsp 2Internetul este supraevaluat, trăiască tiparniţa! Aceasta este ideea promovată AICI de cel mai bun jurnalist român din presa scrisă. Este vorba de Cătălin Tolontan, redactorul şef al Gazetei Sporturilor, proaspătul câştigător al premiului înmânat de AFAN.
Am selectat câteva fragmente reprezentative din editorialul lui Cătălin Tolontan:

“Din fiecare 100 de euro pe care îi încasa din publicitate în 2008 un ziar românesc, au rămas doar 15 euro în 2013, și asta dacă adunăm chiar și publicitatea încasată pe site! O prăbușire greu de absorbit, dar pe care Gazeta și alte titluri au izbutit s-o traverseze.

Desigur, există apologeți din tribul Pol Pot al internetului care ne explică de ce e bine ca ziarele și revistele să moară repejor, ei făcînd asta din postura celor care n-au produs nici un ban în viața lor în media.”
Continue reading

De ce e moartea atât de frumoasă

o-108329959-570În fiecare lună presa virtuală naşte şi hrăneşte câte o nouă ştire despre apocalipsă sau despre tratamentul minune ce te scapă de cancer. Că e vorba de cutremure, revărsarea oceanelor, explozii solare, apocalipse zombi, cancer eradicat cu museţel, păpădie, lacrimi de panda sau icre de ştiucă virgină…nu contează! Subiectul de bază este acelaşi. Dar de ce? Cum se întâmplă că respectivele ştiri devin în mod constant „bombe”?

Explicaţia se află la rădăcina ştirilor; la subiectul de bază ce alimentează cele două categorii de ştiri: Moartea! Ne sperie, ne intrigă, ne fascinează. În interiorul fiecăruia există o pasiune ascunsă pentru morbid şi pentru urgie.
Continue reading

Unde ne sunt bărbații adevărați?

Urlă revistele, online-ul și parcă întreaga suflare feminină a planetei. Și când te uiți la valul de bărbați japonezi complet neinteresați de sex, la metrosexualii aplecați spre pensatul sprâncenelor și creionatul genelor, la umflații îndopați cu hormoni prin săli care-și iubesc bicepsul în oglindă, la grămada de purtători de colanți cu talie de viespe, parcă parcă înțelegi de unde vine întrebarea.

Doamnelor, un mare secret: bărbații adevărați sunt acolo unde-s femeile adevărate. Nu trebuie să-i căutați prin păduri virgine, nu trebuie să zburați până în Alaska după ei, tot ce trebuie să faceți e să vă uitați în jurul unei femei adevărate. Continue reading

Cum arată un ziar din 2049

marty_and_docMă plimbam prin penthouseul meu de 400 mp când am găsit asta sub piciorul pianului. Un ziar vechi, din anul 2049. Am selectat câteva ştiri. Aşa, să ne amintim cum trăiau oamenii odată…

Politică şi societate

-Ministrul Culturii, Fane Richard Cocean, a organizat festivalul Arthur Schopenhauer în localitatea Coţofenii din Dos (Jud. Dolj). Invitaţii au studiat influenţa budistă din operele lui Schopenhauer, filozofând pe budele ecologice special amenajate. A urmat tradiţionala chermeză cu sărmăluţe, mămăligă, ţuică fiartă şi muzicieni băştinaşi. Seara s-a terminat printr-un mozaic cultural, concursurile olteneşti de spart pepeni cu noada alternând cu melodii tradiţionale antisemite ardeleneşti şi celebrele bătăi cu furca, a la Ştefan cel Mare. Invitat special în Coţofenii din Dos a fost Trăienică Udrea Băsescu, tânărul Ministru al Justiţiei.
Continue reading

Cum nu mi-am găsit telefon

Poate cel mai agasant de evident aspect al capitalismului sălbatic pe care îl trăim este diversitatea produselor de pe piață. E aproape sufocant câte opțiuni ai, nici nu contează ce vrei să cumperi că vei avea de ales între zeci și zeci de produse similare.

Vrei biscu? Un milion de biscuiți cu un milion de arome, creme, forme, ingrediente, texturi… biscuiți cu cremă hering fermentat… biscuiți cu aromă de șuncă havaneză… biscuiți ursuleț, alpaca și babuin cu fund roșu…

Ei uite în era asta eu n-am găsit telefon să-mi convină deși vroiam niște chestii simple ca bună ziua. Continue reading

De ce nu deschid uşa popilor

bisericaSuntem un popor de credincioşi. De la şelarul uitat în alt secol într-un cătun maramureşean până la fruntaşii aleşi din capitala de şes. Primul îşi bate cruci în dreptul fiecărei biserici şi ultimii au grijă să îi construiască. Multe. Cât mai multe! Primul se roagă pentru porci graşi cu piele groasă şi ultimii se roagă să îi vadă primul. Piele groasă au deja.

Şi acum putem să împărţim puhoiul credincioşilor în două tabere: Superstiţioşii cei mulţi şi creduli, prima. Fariseii cei puţini şi parşivi, a doua. Ultima demonstraţie a celor puţini şi parşivi a fost chiar ieri, cu ocazia sentinţei lui Adrian Năstase.

Cum altfel poţi apărea în faţa poporului care te-a votat, dacă nu invocându-l pe Dumnezeu? Tot PSD-ul a fost ieri într-o transă a rugii. S-au rupt cu toţii de păcatele telurice şi s-au cocoţat de la poalele transcendentale până pe ţigla Edenului. Şi-au învăţat bine lecţia. Au ştiut că invocându-l pe Dumnezeu, automat apar protejaţi de o aură a sincerităţii în ochii celor mulţi şi creduli.
Continue reading