PSD se va surpa sub propria prostie

Din motive care îmi scapă, cele două mari partide românești (PSD și PNL) trec de la o generație la alta urcând allegro pe scara prostiei. De la Petre Roman și Crin Antonescu s-a ajuns la Gorghiu și Orban. De la Adrian Năstase și W Ponta s-a ajuns la Dăncilă. Nu discutăm integritatea ori bunele intenții ci nivelul intelectual.

În comparație cu Viorica Vasilica, foștii prim-miniștri PSD par câștigători ai Nobel-ului (la toate cele 6 categorii). Valabil pentru groasa majoritate a parlamentarilor si miniștrilor. Pot suspecta că la cantina Parlamentului uneltesc agenturi oculte și otrăvesc mâncarea cu fiole de prostie concentrată.

Nu mi-e ușor să recunosc, dar Dragnea este o pasăre rară – printre ultimii PSD-iști care pot fi bănuiți de inteligență malefică. Sau măcar de tact, de instinct politic. Este și motivul pentru care ălorlalți din partid li se înmoaie degrabă mușchii faciali și le pică buzele direct pe pantofii lui Dragnea (Otter, 200 și ceva de lei). Continue reading

Pustiul celui de-al nouălea cer (în lucru) – fragment

”Ce căutam acum, aici? Situația mea financiară arăta reconfortant. La fel și locul în care sălășluiam. Kilkenny nu era orașul meu de baștină, după cum nici irlandez nu eram decât prin adopție. Dar părăsisem Slovacia de un deceniu, iar noul meu nume era Seth Montrose.

Căutam drogul inserat în ADN, fără de care totul îmi părea muribund de static: adrenalina obținută pe cale pură, acolo pe hotarul unde Viața își creionează Moartea și tot ce trebuie să-i dea naștere e ultimul tău suflu.

– Ai avut grijă să-mi comanzi și mie O’Hara la draft? Seth, omule, mă bucur să te găsesc în bune condiții!

Otis Blake avea obiceiul de a-și arunca vorbele de pe un peron pe altul. Abia dăduse colțul străzii, asta însemnând vreo zece metri până la masa mea. Cred că-și închipuia că mă ia prin surprindere.

L-am lăsat să creadă.

– Bună, Otis. Ți se face sete dacă mergi prea repede.

Ne-am strâns mâinile. Roșcovan pistruiat, am constatat că-și lăsase mustăți á la Hulk Hogan.

– Te rog, nu-mi comenta look-ul. O ghicitoare mi-a spus că-mi pot crește veniturile având înfățișare mai neprietenoasă.
Continue reading

#Rezist nu este #Boicot

Pentru cei străini de anvergura și noblețea ideilor ce ne însuflețesc în #Centenar, boicotul se referă la referendumul din 7 octombrie. #Boicot este mișcarea pornită în social media care îndeamnă cetățenii să stea acasă în ziua votului pentru familia tradițională.

Din punctul meu de vedere, boicotul este singurul gest salubru d.p.d.v. moral și singura opțiune acceptată în lumea vestică spre care mulți râvnesc. Poate nu-i asta direcția cardinală salvatoare, poate ne va fi mai bine în tradiționalismul estic, ortodox. Dar, pentru cei cu năzuințe pro-UE, nu văd altă rezolvare.

Nu poți să crezi în drepturi și libertăți vest-europene, dar să accepți un referendum care discriminează cetățenii în funcție de orientarea sexuală. Nu contează ce votezi, simpla ta prezență validează o abominațiune (conform standardelor pro-vest). Și nu mă refer că o validează matematic (atingerea pragului de 30% prezență), ci moral. Continue reading

Iepure în sos de vin și usturoi

În sfârșit, după doi ani de pândă, l-am prins în Lidl-ul de peste drum. Au ajuns iepuroii în Berceni și fiecare avea între 1 și 1,1 Kg. Numai piele, os și ceva puf rămas deasupra lăbuțelor. L-au lăsat intenționat, un certificat de garanție a speciei: “Uite, domne, ce blană are! Cum să fie pisică?”
Rozătoarele, în schimb, parcă seamănă la păr.

Știam de la precedenții urecheați să mă aștept la o carne fragedă, dar săracă în arome. Un fel de piept de pui mai fibros, curat la gust. Fără grăsime, fără colesterol, fără toxine: motive suficiente să-l bănuiești că-ți va excita papilele aidoma unui pahar cu apă plată și lămâie.
Cum l-am făcut gustos?
Cu broccoli și conopidă fiartă.
Continue reading

Rimele din cocină

O fabulă cu truisme și porcisme

Se dărâmă cocina peste Marele Alb românesc! Unii nechează, alții mugesc. Șobolanii simt mirosul rănii și cară drobii de sare. Stăpânul scârbește-n mustață: “Niște animale!”

Mustața lui este o balanță – la un cap stă frumușica, la un cap, o cotoroanță. Frumușică, ușurică, dar stăpânul cară într-însa bărbăție, avuție, șmen, tradiții, toată tolba cu muniții. Până taleru-i coboară frumușica drept în poală.

Se dărâmă cocina peste Marele Dac! Perfide suide i-au râmat temelia de bălegar. I-au ros tencuiala de muștar și grinda din mici lipiți cu scuipici. Râturi rujate bălesc pofticios, să muște șoriciul Marelui Prost.
Continue reading

Rondelul supraomului

Autor: Heautontimoroumenos

În sunet de dureri, de spasme şi sudoare,
De foc arzând în piept cu-o flacără domoală
Se naşte un nou om. Se naşte-un om şi-mi pare
Că sparge-orice tipar, dărâmă orice scală…

Pe fruntea sa de zeu eternă, visătoare
Se-aşează o coroană clădită-n chin şi fală,
În sunet de dureri, de spasme şi sudoare,
De foc arzând în piept cu-o flacără domoală.
Continue reading

Refugiul din Salam

Două fastuoase sărbători în lumea bogaților români: Nunta lui Dragnea Jr. și majoratul Escăi Jr.
Manelistul Florin Salam, plătit de Esca și de Dragnea ca să le distreze plozii. Paradoxul? Bogații României se sfiesc să asculte manele în public ori să invite maneliști la evenimente. Mai puțin pe Salam, indispensabil la orice chermeză a belferilor care vor să transmită “Știu să mă distrez, dar cu stil. Am bani de Salam.”

Cumva, în necurmata perversitate amintită de melodiile genului, Florin Salam a reușit să convingă publicul că el cântă manele, dar NU este manelist! Excepțională rețetă de marketing, combinația fatală pentru toți cei care apreciază manelele, dar sunt rușinați să apară în public cu maneliști. Produsul perfect pentru ipocriți, deci pentru majoritate: Cine, Salam? Hai, domne, că ăsta-i artist. Cântă la pian, a terminat Conservatorul…

Doar cei cu înalte studii muzicale au dreptul să cânte manele. Da, maneaua a devenit o delicatesă; doar maeștrii erudiți știu s-o prepare, nu toți diletanții bronzați la solar.
Continue reading

Prostia lovește mai tare ca pesta

Din ce spun specialiștii veterinari, există șanse ca până la primăvară, în România, să nu mai existe copită de porc.

Pesta porcină, deși africană, s-a răspândit în Europa și Asia. S-a știut de cinci ani, s-au recomandat măsuri de prevenire, ne-au rugat cu toții să depășim momentele distructive de ignoranță și indolență.

Reacția noastră apare acum, la îngropăciune. Cele două tabere politico-propagandiste își aruncă purcelul mort dintr-o curte în alta: “Ne-au avertizat în timpul guvernăii Cioloș, doar atunci, ardeți-l pe Cioloș!”, “Ba ne-au avertizat în februarie 2017, iar Cioloș a stat numai până în ianuarie…”
Continue reading

Marodona din Carpați: Luxemburg – România 5-2

CFR Cluj, campioana României la fotbal, le-a provocat dureri de cap luxemburghezilor de la F91 Dudelange. Amatorii sunt obligați să se prezinte în grupele Europa League, scenariu considerat imposibil la startul calificărilor. În regulă, au dat de pământ cu profesioniștii noștri (5-2 scor general), dar luxemburghezii s-au încins la miuță în luna concediilor. Din septembrie, trebuie să meargă la serviciu, acolo unde sunt remunerați. Păcat de cele 6 meciuri rămase de jucat în grupe.

Am asistat la cel mai amuzant meci de fotbal din istoria competițiilor europene. Au intrat în teren niște maneliști defazați, plătiți cu sute de mii de euro și mințiți c-ar fi jucători de fotbal. Și au venit din Luxemburg niște zilieri, unii care joacă fotbal seara, între job și lista de cumpărături. Maneliștii noștri au fost inferiori tactic, fizic, tehnic, intelectual.
Continue reading

De ce urăsc PSD

Dacă tot s-au înmulţit anti-PSD-iştii şi haştag rezistenţii ca hamsterii, simt nevoia să-mi explic prezenţa în rândul celor care urăsc PSD. Nu mi se pare corect să-mi vărs oful printr-o înjurătură searbădă (care, în funcţie de circumstanţă, poate avea conotaţii sexuale, ba chiar hazlii). Nici să mă declar anti-PSD pentru că asta-i moda, aşa se poartă în grupul prietenilor, dar nu văd o problemă să-mi promovez produsele şi imaginea la televiziunile partidului. Aşadar, explicaţii în multe cuvinte, nu sex oral:

În primul rând, să notăm măsura bună aplicată de guvernarea PSD: creşterea salariilor pentru profesori şi medici. Stabilitatea economică şi posibilitatea de a suplimenta veniturile bugetarilor nu sunt meritul guvernelor PSD, dar decizia măririi le aparţine. Puteau să nu. Criticile nu îşi au rostul – dacă România va ajunge în colaps financiar, nu va fi din cauză că, după şase ani de facultate, Doctorescu a primit trei mere în loc de două.

Restul finanţărilor pentru bugetarii căpuşă, pentru pensii mai mari decât salariile, pentru transport gratuit, tabere gratuite şi alte pomeni nu intră în aceeaşi categorie. Sunt doar propagandă scumpă şi proastă pe spinarea contribuabililor.
Continue reading