Tara usilor care duc nicaieri

Un articol de Vlad Stoiculescu

De la intelepciunea populara la poezia postmodernista, de la arhitectura la filmele porno, usa joaca un rol vital in imaginarul colectiv.

usa buna(cam asa ceva, dar tricolor)

Conform unor prafuite proverbe, la usa iti bate fie norocu, fie lupul. Asta daca nu cumva esti usa de biserica. De la straini la crestini, toti asteapta sa le deschizi usa, iar umblatul din usa in usa e considerat o rusine. Daca esti barbat si ai gasit ce cautai, tot ce lipseste este sa o iei in brate si sa o…treci pragul. Pana si jurnalistii indiscreti sunt de multe fortati sa intre pe geam, odata dati afara pe usa. Cadru din patru lemne sau arcada gotica, de ce ar fi usa atat de importanta? Raspunsul e mai evident decat un spion roman infiltrat in Uganda. O usa e o promisiune. E trecerea pe care o astepti sau, in cazuri mai modeste, e o simpla schimbare. E dorinta de altceva.

Exista insa usi in spatele carora nu te asteapta nimic, poate doar stupoarea de a le fi trecut pragul. Din pacate, constient sau nu, multe usi TREBUIE deschise. E un proces normal. Educatie, job-uri, relatii, oportunitati: vrei nu vrei, trebuie sa ajungi in camera cealalta. Asta daca nu cumva te-ai indragostit de posterul cu Superman si de trezitul la ora 12.00. In cazul ala, poti sa pui lacat la usa podului si sa astepti cu frica primul fir de par alb. Daca ai insa alte planuri, vei descoperi ca multe din usile montate entuziast de ceilalti sunt de fapt portaluri magice catre lanul de coceni. Lucul asta este valabil mai ales pentru usile lustruite de mainile dibace ale statului si ale celor care-ti “vor doar binele”.
Continue reading

Testul Masterchef pentru blogurile culinare

E plin netul de experți ad-hoc în toate probleme umanității, iar noi, ăștia cu blog, suntem prima linie. Le zicem bine despre tot și despre toate, asta când nu le zicem penibil de rău sau în totală necunoștință de cauză.

E greu să ceri obiectivitate sau o scară de valori când vine vorba de păreri și opinii personale despre câte în lună și în stele dar parcă lucrurile ar trebui să se oprească aici și să nu te întindă și la lucrurile practice.

Că-mi dau eu cu părerea aiurea despre cât de tâmpi sunt majoritatea nostalgicilor roșii sau cât de ridicol e feminismul turbat și-mi iau carne pentru două frigidere e Continue reading

De ce Hannibal este un serial mediocru

HannibalTrachtenbergS1_aAm văzut primul sezon şi 8 episoade din al doilea, adică aproximativ 80% din ce s-a produs până acum. Material suficient pentru a-mi forma o opinie despre atât de lăudatul serial Hannibal. Evident, are multe părţi bune, altfel nu ar fi unul dintre cele mai vizionate seriale tv ale momentului. Aş vrea să remarc totuşi părţile proaste. Poate nu la fel de multe, dar enervant de stridente.

Cea mai importantă bubă mi se pare lipsa de originalitate în construcţia scenariului. Serialul nu impresionează prin ingeniozitatea ideilor, ci prin şocul produs de amănuntele din decor. Acel „UAU!” necesar unui thriller-mystery reuşit este produs în exclusivitate prin vulgaritatea peisajului, prin prezentarea explicită a morbidului şi a sinistrului.

Se insistă prea mult pe soluţia „Nu te putem şoca prin idei sclipitoare, dar ia de-aici sânge, maţe şi creieri împrăştiaţi, până îţi astâmperi foamea de senzaţional”. În timpul vizionării, am trăit de câteva ori un sentiment cunoscut. Sentimentul pe care îl ai atunci când vrei să compui o lucrare literară, dar îţi lipseşte ideea genială. Şi atunci încerci din răsputeri să compensezi prin metafore şi floricele de umplutură.
Continue reading

Păi ce pana mea?

Acea zi când tânjesc să mângâi vaca

IMG_7709Nici nu a trecut juma de săptămână de când m-am întors în lumea civilizată şi deja simt greierii depresiei cum îmi rod călcâiele. Trei evenimente importante au fost temelia existenţială a săptămânii:

O bărbată cu trăsături mai mult sau mai puţin frumoase şi cu talent muzical îndoielnic a câştigat o făcătură de concurs al ifoselor şi al plictiselii crunte. Evident că natura umană (enervantă uneori) a simţit nevoia să escaladeze un rahat cu moţ mai ceva ca pe Chomolungma. S-au făcut rapid două echipe. Una de curci răguşite homofobe şi alta de flamingi ce taie luciul apei cu vârful penelor, oftând a preţiozitate.

Al doilea subiect din civilizata lume bucureşteană a fost despre ruşi. Mai exact despre un anume Rogozin, purtător de seceră şi ciocan atârnate la brâu, un sânge pur de urs siberian, înfierbântat de măreţia imperiului şi de câteva sticle de votcă (conform preşedintelui Băsescu). Având nişte şefi de stat foarte echilibraţi în declaraţii (noi şi ruşii), în două zile s-a ajuns la un nou capitol al politicii externe, intitulat „Ba pe-a mă-tii”.
Continue reading

Românul s-a născut tolerant

theres-been-an-unprecedented-shift-in-attitudes-about-gay-marriage

Aşa arată rezultatele sondajului organizat de gandul.info:
sondaj gay jpeg
Sunt de părere că procentul de 26% pentru este exagerat. Utilizatorii de internet sunt teoretic mai destupaţi decât membrii familiei arhaice româneşti. Iar susţinătorii căsătoriei homosexuale au o doză recunoscută de activism online. Drept urmare, la acest sondaj au participat câteva comunităţi frenetice de balerini şi hairstylişti. Procentul susţinătorilor reali, la nivel naţional, este probabil sub 10%.

Ceva normal pentru România, dar de neconceput pentru ţări ca Franţa, Anglia, Norvegia, Spania, Portugalia, Olanda, Danemarca, Suedia, Canada, Belgia, Africa de Sud, Brazilia, Islanda, Argentina, SUA (probabil mai sunt şi altele); ţări în care căsătoria între persoane de acelaşi sex este LEGALĂ.
Continue reading

Unde dracu e, mă, meșterul Manole?

Dacă vrei să bagi banii într-un horror cu succes de casă în România pune de-un scenariu cu meșteri, instalatori, constructori, zidari, zugravi și orice alt personaj din breasla asta. Nu e român care să fi avut vreodată nevoie de unul și pe care să nu-l ia cu frisoane reci numai când se gândește la experiență.

O oră juma de film cu din ăștia i-ar da gata și pe cei care se uită la filmele de groază americane ca la patinaj artistic, vă spun. Nu există spaimă mai teribilă decât nevoia de-un voinic de meșter care să-ți repare ceva.

De la podeaua de balcon care trimite apa în Continue reading

Relativitatea spațiului

S-o ia naiba de relativitate că nu e relativă deloc.Îmi ziceam că n-am spațiu destul cât să-mi construiesc un colțișor al meu de muncă, cu un birou pe care stau toate sculele necesare, cu destul loc cât să-mi întind picioarele, să mă las pe spate când mi-e lene și așa mai departe.

După mai bine de două săptămâni de muncă pe teren cu Dani, s-a strâns ceva material și acum urmează perioada de editare, așezare, combinare într-o formă coerentă după care mai vin încă două sesiuni la fel de titanice de filmări. Printre altele înseamnă că în vreo două săptămâni cititorii reacții (și mă pot gândi la vreo doi curioși nevoie mare) vor ști în sfârșit cu ce se mănâncă acest DK. Continue reading

Fară ruși în Brazilia

061312-Euro-2012-Russia-Banner-LA-PI_20120613134519343_660_320În 1990 a început destrămarea Iugoslaviei (Republica Socialistă Federativă Iugoslavia). Slovenii și croații își proclamă independența. În 1991, Armata Populară Iugoslavă invadează Slovenia pentru a împiedica separarea de puterea din Belgrad. Pe lângă consecințele economice și militare venite din exterior, au existat și sancțiuni sportive. Drept urmare, Iugoslavia a fost exclusă de la Campionatul European de Fotbal din 1992 și de la CM din 1994.

Luna viitoare va începe Campionatul Mondial de Fotbal din Brazilia. Echipa națională de fotbal a Rusiei s-a calificat la CM 2014 pe teren, sportiv, meritat. La fel cum s-a calificat și Iugoslavia la campionatul din 1992. Agresiunea Rusiei asupra Ucrainei din 2014 este comparabilă cu agresiunea Iugoslaviei asupra Sloveniei din 1991? Și dacă da, mai au rușii dreptul să participe la campionatul din Brazilia?

Prin munții Bucovinei treceau tancuri

544_realsizeIeri am ajuns în București, după 17 zile petrecute în Bucovina. Am văzut multe, m-au impresionat adeseori cocteiluri de arome, gusturi și imagini. Am înghițit și simțit în mod repetitiv unul dintre cele mai puternice amestecuri vizuale:

Se întâmpla undeva în partea de nord a țării, aproape de granița cu Ucraina. O lumină călâie și lăptoasă se presăra prin sita norilor peste siluetele versantelor stâncoase. În adierea vântului obosit pe serpentine, pădurea de conifere te strângea în sânu-i inamovibil, ca pe un bebeluș.

Ai fi putut să dormi acolo pentru restul vieții, ocrotit de grandoarea culmilor, alintat de fredonatul apelor subțiri și al cucilor. Ai fi putut să dormi acolo neatins și ocrotit pentru restul vieții. Ascuns, înălțat peste piscuri, unde nici timpul nu pătrunde. Și viața ta, până atunci limitată, se cufundă în nemurirea munților. Ai fi putut…
Continue reading

Gabriela de la linia erotică

Gabriel-LiiceanuGabriel Liiceanu a primit de la Băsescu „Steaua României” în grad de Mare Ofiţer. Orice om normal s-ar fi mulţumit cu un simplu „Mulţumesc, domnule preşedinte!” Dar un intelectual fin simte nevoia metaforei, vrea cuvinte cât mai multe şi mai mieroase:

„Dumneavoastră aţi spus, în cuvântul pe care ni l-aţi adresat, că nu ştiţi dacă aţi fost la înălţimea exigenţelor măcar a unei părţi din intelectualitatea română. Fac parte din acei cărora li s-a lipit eticheta de intelectual al lui Băsescu şi aş vrea să spun cu această ocazie că aţi fost la înălţimea exigenţelor unei bune părţi a intelectualităţii din ţara asta şi că ei v-au considerat – nu ei, intelectualii lui Băsescu, ci pe Băsescu ca preşedinte al lor. Asta înseamnă tocmai că s-au recunoscut, cu valorile lor, în activitatea dumneavoastră. Altfel spus, că, timp de 10 ani, cât aţi fost, sunteţi preşedintele României, nu aţi făcut decât să ne aşezaţi pe drumul pe care noi, cei care credem că ştim care e binele în chip matur al României, trebuia să ne aşezăm. Şi pentru asta vă mulţumim”
(Gabriel Liiceanu)

Mai pe scurt, intelectualitatea română s-a recunoscut în activitatea şi valorile băsesciene. Îi va fi veşnic recunoscătoare farului, luceafărului Traian, pentru că el, preşedintele preacult, a aşezat-o pe drumul înţelepciunii.
Continue reading