Laba inițierii

laba1Podișul Moldovei se încrețește în mușuroaie tot mai îndrăznețe de verzăciune. Foioasele vârfurilor și-au agățat brațele în cer, într-o strădanie nădușită spre tălpile sfinților. Gâdilați de crengile stejarilor, au auzit rugile de sub Împărăție și au ridicat trepte de granit spre dumnezeire. Aici încep Carpații Răsăritului, străjerii tărâmului bucovinean.

Vei știi că ai ajuns la destinație atunci când laba ursului bucovinean îți va deschide pofta de aventură și vei uita toate nuanțele fricii. Singura dorință rămasă va fi cea a exploratorului veșnic însetat de adrenalina revelației. Și dorința te va sorbi spre inima munților pe drumul nesfârșit al inițierii.

laba2

PS: În a doua fotografie, laba din zăpadă nu sare în ochi într-un mod satisfăcător, motiv pentru care am renunțat le titlul inițial al articolului: „O, ce labă minunată!”

Introspecţia pre Pierre

Din fuiorul fiinţei mele ţi-am dat mamă-n gir precept. Să mă naşti din nou asemeni, să mă creşti şi să mă-nveţi. Când la rându-ţi te vei naşte dintr-un pântec preacurat. Într-o lume viitoare ce demult ne-o fi uitat.

COD ROSU - INUNDATII - TELEORMAN

Da, se întâmplă uneori să privesc în jur şi să am perfida senzaţie că „jurul” nu mă merită. M-am născut în timpuri nepotrivite. Sau să fie de vină doar locul?

Neo, de vină sunt eu. Idiotul care se supraapreciază, bazându-se pe argumente lipsite de valoare la scara istoriei. Privesc lumea cu aroganţa nemuritorului, omiţând faptul că fac parte din elementele consumabile ale peisajului.

Viaţa nu are un grad al urâţeniei sau al frumuseţii. E doar o proiecţie a fiinţei mele limitate. Am ajuns în Bucovina şi mă pregătesc să mă joc de-a Pierre …

Fără cap, vai de picioare

“Era mai bine în comunism” și “Trăim în România” au devenit preșuri comune sub care ne ascundem gunoiul personal.

452870-iasmin-latovleviciTema comunismului a fost cea mai discutată pe acest site. Există o categorie dedicată, Comunismul – o radiografie subiectivă, de Vlad B. Popa. Iar articolul “Dacă era mai bine în comunism, de ce vă plângeți, viermilor?” este cel mai comentat, adunând peste 200 de comentarii.

Am citit fiecare opinie, am incercat să ajung la o concluzie legată de percepția românilor despre viața înainte de ’90. În urma unui sondaj național, aproape jumătate dintre respondenți au declarat că trăiau mai bine pe vremea comuniștilor și regretă apusul acelui sistem politic.

Poate au dreptate. Poți înțelege un astfel de răspuns venind din partea unui pensionar batjocorit de o pensie mizeră, care înainte de ’90 nu avea grija datoriilor, nu răbda de foame, nu trăia cu frica-n sân că va ajunge în stradă, ba mai mult, se ducea și în vacanță la băi de două ori pe an.

Poți înțelege un astfel de răspuns din partea românului bun la toate, care și-a mâncat tinerețea în jurul unei făbricuțe. Nu se cerea competență, ci doar prezență. Iar când toate făbricuțele patriei au ajuns decoruri de filme cu fantome, românii buni la toate nu și-au mai găsit locul niciunde.
Continue reading

Sus paharul și sarmaua, vine Iiepurașu!

Seth-MacFarlane-s-Cavalcade-of-Cartoon-Comedy-Fat-Jesus-seth-macfarlane-23666347-1360-768La noapte evlavia va pogorî peste satul Olanu. Iar eu voi merge cu mamaia în vârful dealului, la giugiuc de biserică, acolo unde-i evlavia mai densă și mai curată.

Anul trecut a fost foarte fain, cu luminițe și cruci lucioase, cu credincioși de toate vârstele. În special fete tinere, care pe motiv de închinăciune la Înviere au rupt discoteca-n două până dimineața.

Au bătut clopotele, ne-a cântat și ne-a vorbit dom’ părinte. Inițial despre Hristos și la final despre Dan Diaconescu. Cel ce ne-a adus lumină proaspătă cu elicopterul; și din aia originală, direct de la Ierusalim.
Continue reading

Prostia din televizor

badeatvDe vreo șapte ani am renunțat la serviciul de televiziune prin cablu. Nu a fost o ambiție prostească, ci un rezultat al hazardului. Mai am momente când mă apucă puțin melancolia perioadei de telespectator. Amintirea stării de vegetare clocită, în care îmi goleam mintea de orice idee și butonam privind în gol, cu saliva atârnând în colțul gurii.

Ieri am rămas singur într-o cameră cu dragostea tinereții timpurii, televizorul. Am vrut să reaprind amoruri stinse de vreme și am băgat degetul, am împins butonul roșu. Am împins cu tremur și emoție până când minunea s-a luminat și a prins grai:

“M-a adus o mămăiță aicea, să văd aicea ce focar de infecție este”. Era Sorin Oprescu, cel mai luminat dintre bucureșteni, alesul minților moderniste și cultivate ale capitalei. Discuta ceva despre un complex de servicii sociale…neinteresant. Simțind cum mi se urcă depresia în creștet, am schimbat rapid pe alt “post de știri”.
Continue reading

Când voi fi mare, vreau să mă fac Ponta

campia-turyii-vt-4-680x365Ca un bun cetățean, ghidat de principii civice sănătoase, îmi place să fiu permanent informat de manifestările societății. Drept urmare, de fiecare dată când am timp, arunc o privire fugitivă peste live streaming-urile posturilor de știri.

Și cum țopăiam azi dintr-o deontoloagă-n alta, cu ochii bulbucați și gura căscată, iacătă nimeresc exact în focarul deontologiei, Antena3. Nu o să ghiciți vreodată cine era la Antena. Nu o să ghiciți. Era Ponta, mă. Șoc!

Dar era îmbrăcat în costum de pilot militar. Tocmai ce-l plimbase un pilot american cu F16-le. Cum ar zice un cunoscut politolog și James Bond wannabe “Deci, așa ceva…” Mă uitam cam într-o doagă la Victorașul cel Viteaz și nu aveam cum să nu îl invidiez. Băi, ăsta a fost apt medical pentru supersonic. Și nu s-a dat jos verde la față, în ciuda staturii de baschetbalist. Bun băiat.

Premier, viitor președinte, procuror, noul Titulescu, doctor, fotbalist, baschetbalist, ginere de Sîrbu, copilot de raliu, acum și copilot de supersonic. Văleu, muică! Când voi fi mare, vreau să mă fac Ponta. Victor-Viorel Ponta.
Continue reading