Catch and release a la Dani Corban

dani stiucaApele Deltei sunt multicolore. În funcţie de sol şi vegetaţie, îşi schimbă nuanţele mai ceva ca părul unei rebele adolescentine de vreo 40 de ani. Şi fiecare luciu, fiecare val, fiecare spectru de lumini reflectate şi refractate se transformă în liste de ingrediente pentru cunoscători. Este suficient să interpretezi corect irizarea apei şi vei cunoaşte conţinutul din adâncuri.

În apele tulburi şi pământii se ascunde crapul, în cele de capucino cu extra lapte am înţeles că aş avea ceva şanse la şalău. În cele cu nuanţe trandafirii de limpezime ştiuca îţi va ataca linguriţa. În cele albastru-marin mănâncă pelicanii. Iar în cele violacee fumează melcii trabucuri din piele de şarpe.

Cu lecţia cititului în valuri bine învăţată, şi după vreo trei ore de lansări ratate (la rândunicile din pomii de pe mal), am reuşit! Prima mea captură la linguriţă. Un exemplar rar de ştiucalete, cu solzi aurii, ochi de spahiu căpiat şi fălci de vrăjitoare octogenară. O superbă captură de vreo 200 de grame.
Continue reading

Coral Reef Aquarium

V-ati intrebat vreodata de ce un caine se linge pe p..a? Exact, pentru ca poate.
Fix din acelasi motiv am si eu un acvariu. Si nu unul oarecare. Acvariul meu este cilindric, are o capacitate de 3000 L, cu apa marina, corali vii si pesti exotici din Madagascar. Jaques Cousteau s-ar fi scufundat zilnic in acvariul meu, atat de frumos este…

Incercati sa nu va ganditi ca scriu acest articol ca sa ma laud. Ganditi-va ca pentru mine implinirea viselor este un act la fel de firesc si nevinovat ca si skill-ul cainelui mai sus amintit. Prin urmare va rog sa va abtineti cu felicitarile, invidiile sau alte reactii de gen, care nu fac decat sa strice momentul…    Continue reading

Copiloți de pus în ramă

Nu știu cum fac dar numa de ăștia am noroc. Ba dau peste unu care-mi sforăie în dreapta de-mi pică retrovizoarea, ba dau peste unu care-mi rupe mânerul de la ușă că i-e frică de luat curbele cu frâna de mână, ba peste unu care-mi zice s-o iau pe acolo că sigur e bine (și ajung aproape în altă țară sau, cu altă ocazie, la buza unei păduri fără urmă de drum) i tot așa…

De data asta l-am avut pe Dani. Plecasem pe la 10 seara și planul era să ajungem în Mahmudia pe la amiază, să prindem vamporul spre Deltă. Asta însemna condus toată noaptea, să fim siguri că ajungem cu timp de pierdut… Continue reading

Pelicani la masă

pelicanAm văzut pentru prima dată o colonie de pelicani, la masă. La masa lor, nu la a mea. Stăteau grupaţi ca o turmă de oi şi păşteau peştele de la suprafaţa apei. Am înţeles de la localnici că lucrează în echipă cu cormoranii şi se hrănesc împreună. Cormoranii pătrund în adâncime şi ridică peştele spre căpăţânile ciolănoase de pelican. Şi atunci începe măcelul.

Într-adevăr, i-am surprins în timpul festinului şi chiar lucrează împreună. Printre sutele de păsăroi albi şi greoi, cu ciocuri lungi şi ascuţite ca târnăcoapele, făceau planări dansante şi câteva siluete suple, negricioase.
Continue reading

Crampele unui writing dead

drac deltaNu am mai dormit de 36 de ore. Vă scriu dintr-o casă bătrânească din Sf. Gheorge, cel mai nou pământ românesc. Este, de fapt, o fâşie îngustă de pământ recent dezvelit de ape. Văd localitatea pentru a doua oară în viaţă şi o ating în premieră cu talpa. Prima dată am atins-o doar cu patina.

Sunt foarte multe de povestit, dar, momentan, mă simt, mă mişc şi gândesc ca un walking dead. Nu neapărat din cauza celor 36 de ore menţionate. Vinovaţii sunt domnii Snickers şi Pepsi, pe care i-am cunoscut noaptea trecută în apropiere de Drobeta Turnu-Severin. Mi-au intrat la inimă. Mă rog, la o palmă sub inimă;şi au început bairam, scandaluri, nebunii, bătăi în cuţite cum nu a mai trăit moş din moş din stomacul meu.

Îmi pare rău doar de drumul cu vaporul spre Sf Gheorghe, capătul de bebeluş din pământ al Deltei. Când te perpeleşti în năduşeala celor mai înţepătoare crampe simţite vreodată, îţi pierzi puţin îndeletnicirea de a transforma imagini brute în metafore.

Între timp,s-a lăsat noaptea. 9 iunie, ora 21:30, noaptea nu are încă negrul acela pur, de cap vârât pe fundul butoiului din beciul bunicilor. Nu e bezna fatalităţii, aia care-ţi pupă sufletul prin ochi, îi simte gustul scârbavnic şi ţi-l soarbe. E mai degrabă un crepuscul târziu, suficient luminat pentru a desena corect conturul lumii, cu netrebnicia ta cu tot.
Continue reading

Gura mică, sfinților!

Din când în când mai apare câte un clipuleț, un articol, un experiment care să ne arate nouă cât de superficiali suntem și, bineînțeles, se adună câte-o turmă de hipsterași, activiști, îngeri moralizatori să ne bată obrazul nouă, primitivilor, pe chestia asta.

Ba că a intrat ciobanul cu lâna pe el în bar și l-au scos afară dar când s-a întors la costum fițos nu mai știau cum să-l servească, ba că pe jos era unu îmbrăcat ca vai de el și treceau toți pe lângă, fără să-i acorde importanță dar când același căzut era la patru ace toată lumea se oprea și așa mai departe… Continue reading

Cel mai vândut scriitor oltean de la Sorescu încoace

old-toilet„Iminentul” blogger şi scriitor Liviu Andrei este demnul urmaş al lui Marin Sorescu şi „singurul prozator care a adus ceva nou în literatura română din 90 și până azi”. Vă prezint două fragmente din palpitarea de haială a celui mai vândut dintre olteni:

“…vreau să vă ofer azi o mostră de afânătură securistă dintre cele mai josnice care m-au lovit în ultima vreme. Mai exact aseară. Autorii sunt masonul Radu Paraschivescu, un lăbar comunistoid cu floci de tip Chalana desupra gurii spurcate, lipsit de talent literar, hrănit copios cu stârvet de fosta editură Politică, azi Humanitas, ca o variantă Muppets a pamfletului cațavencian.”

“Literatura de cuțit doare, taie, e penetrantă și e floarea de cactus a tranziției țepoase care pute cumva. Dar măcar are un miros. Tândală Banciu și căcăcilă Paraschivescu erau intrigați de faptul că le-am replicat lu’ alde Iaru și găștii cu diabet sărat de la Adevărul că sunt cel mai vândut autor oltean de la Marin Sorescu încoace. Totuși, nu am mințit cu nimic. Eu vând, pizdarilor!”
Continue reading

Functioneaza…

(text scris de Attilla)

Radioul functioneaza, pe Rock FM, nu conteaza ce zbiara, e pentru zgomot de fond. Oricum au acelasi play list in fiecare dimineata.

Stergatoarele functioneaza, am zborsit o gajganie si acum incerc sa scap de ea de pe parbriz. Sorb o gura de cafea si trag un fum de tigara.

Ma uit zamband la scaunele copiilor si ma gandesc ca trebuie sa-mi iau inca o oglinda retrovizoare, sa-i pot privi cand conduc. Dar functioneaza si asta pe care o am acum.

Mai trag un fum, o masina parcata pe dreapta da semnal sa intre pe banda intai. Semnalul functioneaza. Continue reading

Taximetriştii intelectuali din Bucureşti

De Ziua Copilului, ne-am gândit să organizăm un concurs, sponsorizat prin munca domnişoarei Punct. Mai exact, trei şedinţe foto pentru copii, gratis. Şedinţe al căror preţ cumulat este în mod normal 225 de euro. Trebuia doar să te înscri în concurs, dând „like” şi „share” paginii noastre de facebook. Iar noi, folosind un program de randomizare, declaram câştigători primii trei copii.

Repet, nu trebuia să plăteşti ceva, şedinţele foto erau cadou pentru copii. Şi dacă nu erai interesat, nu îţi băga cineva cu forţa pe gât concursul, nici nu îţi fura preţiosul „like”.

Cam atât a înţeles un tată responsabil şi ilustru comandant de Logan la Speed Taxi:

prtscr1
Continue reading

Să nu te bazezi pe femei

Pentru că aşa e-n tenis.

simona_halep_tenis_decolteu

Simona Halep s-a calificat în sferturi la Roland Garros, după ce a eliminat-o ieri, in două seturi, pe Sloane Stephens. Halep este şi favorită pentru a câştiga turneul, dacă luăm în calcul clasamentul WTA.

De ce este favorită? Nu pentru că ar conduce cumva topul mondial, WTA. Dar primele 3 jucătoare din clasament – în ordine, Serena Williams (11590 pct.), Na Li (7540 pct.) şi Radwanska (6360 pct.) – au fost eliminate încă din fazele incipiente ale competiţiei! Halep se află pe locul 4, cu 5140 de puncte.

Şi acum, imaginaţi-vă cum ar arăta un turneu de grand slam, în care lipsesc Nadal şi Djokovic. Un Roland Garros la care primii doi, sau chiar trei cei mai buni jucători din lume sunt eliminaţi din primele meciuri. Ce interes ar mai atrage un grand slam la care cei mai buni jucători nu participă măcar în optimile de finală, aşa cum s-a întâmplat la femei?
Continue reading