Rezonez cu Mihai Gâdea

ponta gimnasticaEu? Eu fac propagandă pesedistă?! Cum vă permiteţi, domnule Antonescu, să spuneţi aşa ceva?

Asta urla din rărunchi Mihai Gâdea cu puţin timp în urmă, în cadrul unei emisiuni „Sinteza Zilei”. Ultima emisiune găzduită de Antena3 la care a fost prezent Crin Antonescu.

Tot la A3, în emisiunea lui Gâdea, au fost prezente seara trecută fetele din lotul naţional de gimnastică. Pe lângă ele, antrenorii Belu şi Bitang, Victor Ponta şi alţi membri PSD. EXCLUSIV din PSD.
Continue reading

Iubitorii de animale sunt inutili

Dintotdeauna am privit suspicios organizaţiile non-profit ale iubitorilor de animale. Probabil şi din cauza variantelor autohtone de ţepari iscusiţi, specializaţi să transforme naivitatea altora în bani. Mulţi, mulţi bani. Rezultatul este ţipător de evident şi totuşi evitat de fiecare dată cu lejeritate pur românească. Avem sute de organizaţii de profil, în teorie şi rezultate insesizabile în practică.

Adunătura salvatorilor de beagles din SUA probabil are intenţii mai curate decât ale salvatorilor români. Cu toate acestea, mi se par inutili şi făţarnici. Dacă pe ai noştri îi pot înţelege pentru întreaga mascaradă de dragul bănuţului, pe ai americanilor încă nu i-am desluşit.
Continue reading

Ucigașul

  Am plecat la drum în mijlocul nopții, plănuind să ajungem în locația țintită dimineața, de care ne despărțeau vreo 600 de kilometri. Da, la pescuit, era o vreme când mergeam la pescuit… des… partide lungi… liniște, sălbăticie, natură… ahhhhhhhhhhhh…

În timp ce conduceam eu așa cu elan prin serpentine, printre pădurile falnice de conifer, iar copilotul meu încerca să îți țină ochii deschiși (numa copiloți din ăștia teribili am avut, care adorm după o oră de șofat ) îmi iese în cale o arătare roșiatică ce râde strâmb la mine și apoi se aruncă în șanț. Cum eu știam de problemele zonei cu pocitaniile, într-un impuls de protejare a orătăniilor ouătoare am purces după lighioană în șanț. Continue reading

Salutări de la bulgari

20140517_172805Vă scriu de pe balconul hotelului Asturia. Mă uit la mare şi suspin. Undeva la un kilometru în larg plouă; norii încep să se stingă în dezmierdări căpşunatice. Miros algele şi sarea din valuri, mă gândesc ce poate fi mai ieftin decât descrierea mea. Poate doar hotelul Asturia.

Patru stele, ultra all inclusive (adică mânânci şi bei moca până îţi crapă ficatul, băuturi de import, nu poşirci bulgăreşti), vreo 5-6 saune cu tot felul de jeturi si arome, piscină interioară, piscină exterioară, restaurante de nu apuci să treci prin toate într-o zi, sală de fitness, cameră imensă în care te aşteaptă o sticlă de vin alb din partea casei.

27 de euro/zi de persoană. Toate astea de mai sus.
Uooou!
Am făcut din Bucureşti până în cameră trei ore jumate. Cu jumate de oră mai mult decât ai face până la o jegoşenie din Costineşti.

Principalul inamic al României

sondaj gandul jpegSondaj realizat de gandul.info

“Asa cum adversarii nostri considera ca in politica trebuie sa fie femei frumoase ca Monica Macovei sau inteligente ca Elena Udrea, eu ma mandresc cu faptul ca la Galati putem sa sustinem un candidat ca Laura Marin, care va face cinste Parlamentului Romaniei, asa cum sunt convins ca o vor face si Corina Cretu, Ecaterina Andronescu, Maria Grapini si, cu voia voastra, si Daciana Sarbu.”
(Victor Ponta)

Sunt momente în care nu incompetenţa premierului mă sperie, ci gingăşia mintală a acestuia. Dă impresia că în interiorul craniului are un ghemotoc de narcise delicate, împletite. Probabil există mulţi preşcolari cărora li s-ar părea infantil atacul asupra unei femei din politică, pe motiv de urâţenie fizică. Nu şi lui Victoraş cel poznaş, plecat cu boii pe imaş.

Cam aşa s-ar traduce discursul prim-ministrului României:
Dacă până acum am avut o urâtă ca Macovei şi o proastă ca Udrea, mai contează că bag în Parlament o creaţă, un mop, o agramată şi o nevastă?
Continue reading

Tara usilor care duc nicaieri

Un articol de Vlad Stoiculescu

De la intelepciunea populara la poezia postmodernista, de la arhitectura la filmele porno, usa joaca un rol vital in imaginarul colectiv.

usa buna(cam asa ceva, dar tricolor)

Conform unor prafuite proverbe, la usa iti bate fie norocu, fie lupul. Asta daca nu cumva esti usa de biserica. De la straini la crestini, toti asteapta sa le deschizi usa, iar umblatul din usa in usa e considerat o rusine. Daca esti barbat si ai gasit ce cautai, tot ce lipseste este sa o iei in brate si sa o…treci pragul. Pana si jurnalistii indiscreti sunt de multe fortati sa intre pe geam, odata dati afara pe usa. Cadru din patru lemne sau arcada gotica, de ce ar fi usa atat de importanta? Raspunsul e mai evident decat un spion roman infiltrat in Uganda. O usa e o promisiune. E trecerea pe care o astepti sau, in cazuri mai modeste, e o simpla schimbare. E dorinta de altceva.

Exista insa usi in spatele carora nu te asteapta nimic, poate doar stupoarea de a le fi trecut pragul. Din pacate, constient sau nu, multe usi TREBUIE deschise. E un proces normal. Educatie, job-uri, relatii, oportunitati: vrei nu vrei, trebuie sa ajungi in camera cealalta. Asta daca nu cumva te-ai indragostit de posterul cu Superman si de trezitul la ora 12.00. In cazul ala, poti sa pui lacat la usa podului si sa astepti cu frica primul fir de par alb. Daca ai insa alte planuri, vei descoperi ca multe din usile montate entuziast de ceilalti sunt de fapt portaluri magice catre lanul de coceni. Lucul asta este valabil mai ales pentru usile lustruite de mainile dibace ale statului si ale celor care-ti “vor doar binele”.
Continue reading

Testul Masterchef pentru blogurile culinare

E plin netul de experți ad-hoc în toate probleme umanității, iar noi, ăștia cu blog, suntem prima linie. Le zicem bine despre tot și despre toate, asta când nu le zicem penibil de rău sau în totală necunoștință de cauză.

E greu să ceri obiectivitate sau o scară de valori când vine vorba de păreri și opinii personale despre câte în lună și în stele dar parcă lucrurile ar trebui să se oprească aici și să nu te întindă și la lucrurile practice.

Că-mi dau eu cu părerea aiurea despre cât de tâmpi sunt majoritatea nostalgicilor roșii sau cât de ridicol e feminismul turbat și-mi iau carne pentru două frigidere e Continue reading

De ce Hannibal este un serial mediocru

HannibalTrachtenbergS1_aAm văzut primul sezon şi 8 episoade din al doilea, adică aproximativ 80% din ce s-a produs până acum. Material suficient pentru a-mi forma o opinie despre atât de lăudatul serial Hannibal. Evident, are multe părţi bune, altfel nu ar fi unul dintre cele mai vizionate seriale tv ale momentului. Aş vrea să remarc totuşi părţile proaste. Poate nu la fel de multe, dar enervant de stridente.

Cea mai importantă bubă mi se pare lipsa de originalitate în construcţia scenariului. Serialul nu impresionează prin ingeniozitatea ideilor, ci prin şocul produs de amănuntele din decor. Acel „UAU!” necesar unui thriller-mystery reuşit este produs în exclusivitate prin vulgaritatea peisajului, prin prezentarea explicită a morbidului şi a sinistrului.

Se insistă prea mult pe soluţia „Nu te putem şoca prin idei sclipitoare, dar ia de-aici sânge, maţe şi creieri împrăştiaţi, până îţi astâmperi foamea de senzaţional”. În timpul vizionării, am trăit de câteva ori un sentiment cunoscut. Sentimentul pe care îl ai atunci când vrei să compui o lucrare literară, dar îţi lipseşte ideea genială. Şi atunci încerci din răsputeri să compensezi prin metafore şi floricele de umplutură.
Continue reading

Păi ce pana mea?

Acea zi când tânjesc să mângâi vaca

IMG_7709Nici nu a trecut juma de săptămână de când m-am întors în lumea civilizată şi deja simt greierii depresiei cum îmi rod călcâiele. Trei evenimente importante au fost temelia existenţială a săptămânii:

O bărbată cu trăsături mai mult sau mai puţin frumoase şi cu talent muzical îndoielnic a câştigat o făcătură de concurs al ifoselor şi al plictiselii crunte. Evident că natura umană (enervantă uneori) a simţit nevoia să escaladeze un rahat cu moţ mai ceva ca pe Chomolungma. S-au făcut rapid două echipe. Una de curci răguşite homofobe şi alta de flamingi ce taie luciul apei cu vârful penelor, oftând a preţiozitate.

Al doilea subiect din civilizata lume bucureşteană a fost despre ruşi. Mai exact despre un anume Rogozin, purtător de seceră şi ciocan atârnate la brâu, un sânge pur de urs siberian, înfierbântat de măreţia imperiului şi de câteva sticle de votcă (conform preşedintelui Băsescu). Având nişte şefi de stat foarte echilibraţi în declaraţii (noi şi ruşii), în două zile s-a ajuns la un nou capitol al politicii externe, intitulat „Ba pe-a mă-tii”.
Continue reading

Românul s-a născut tolerant

theres-been-an-unprecedented-shift-in-attitudes-about-gay-marriage

Aşa arată rezultatele sondajului organizat de gandul.info:
sondaj gay jpeg
Sunt de părere că procentul de 26% pentru este exagerat. Utilizatorii de internet sunt teoretic mai destupaţi decât membrii familiei arhaice româneşti. Iar susţinătorii căsătoriei homosexuale au o doză recunoscută de activism online. Drept urmare, la acest sondaj au participat câteva comunităţi frenetice de balerini şi hairstylişti. Procentul susţinătorilor reali, la nivel naţional, este probabil sub 10%.

Ceva normal pentru România, dar de neconceput pentru ţări ca Franţa, Anglia, Norvegia, Spania, Portugalia, Olanda, Danemarca, Suedia, Canada, Belgia, Africa de Sud, Brazilia, Islanda, Argentina, SUA (probabil mai sunt şi altele); ţări în care căsătoria între persoane de acelaşi sex este LEGALĂ.
Continue reading