2016 an RĂU – 2017 an BUN

1

Mă mâhneşte profund vorba care iese din gura tuturor, mai nou, cum că 2016 “a fost un an RĂU”. 2016 nu a fost “rău” sau “bun”; 2016 a fost 2016, aşa cum 2017 pare a fi, la o primă vedere, 2017.

Nici nu mai vorbesc despre faptul în sine că o entitate temporală abstractă, delimitată cu chiu, cu vai, de minţi şi interese umane, nu are cum să fie “bună” sau “rea” (spre exemplu, în Antichitate, precum şi în Evul Mediu, reperul Anului Nou pentru multe civilizaţii era primăvara, şi nu iarna, ceea ce pare a fi un fapt logic-psiho-logic prin sine). Nu voi aduce în discuţie nici dihotomia etern neclară dintre “bine” şi “rău” şi nici nu voi numi psihicul uman un loc “gri”, în care binele şi răul coexistă înspre a crea forme complexe de observaţie şi cunoaştere, sperând că acestea sunt de la sine înţelese.

Mă voi rezuma la afirmaţia inițială: 2016 a fost un an ca oricare altul, un an în care oameni s-au născut, oameni au murit, accidental sau nu, oameni au creat cultură, oameni au uitat cultură, accidental sau nu, trupe militare s-au mutat de colo-colo (asta nu e niciodată accidental), s-au schimbat nişte preşedinţi, s-au schimbat nişte guverne, au avut loc atentate teroriste nefericite, iar toate astea au format, în mod cert, o imagine bine șlefuită a unei Apocalipse iminente.
Continue reading

Şapte samurai şi femeia demon

seven-samuraiSeven Samurai (1954) şi Onibaba (1964), două filme japoneze lansate în S.U.A.
Deşi genul artistic şi subiectul central diferă complet, cele două producţii mi se par înfrăţite, extrase şi dezvoltate din aceeaşi esenţă. Ambele sunt fresce, călătorii în sălbăticia Japoniei medievale.

Dacă pentru Onibaba avem o încadrare temporală expresă, uşor deductibilă din naraţiune –
Capitala Kyoto a ars din temelii, totul fumegă mistuit de războiul celor doi împăraţi. Poporul înfometat, muribund se agaţă de fiecare smoc verde, de fiecare ciot. Se valorifică orice zdreanţă sfâșiată, cizmă tocită, căciulă îngăurită. (povesteam aici) – în cazul celor şapte samurai putem doar bănui perioada. Apăruseră armele de foc, dar totuşi erau nişte rarităţi. Adică după 1543, anul când portughezii le-au arătat că sabia, oricât de ascuţită, nu este chiar vârful tehnicii militare.

De ce abordez subiectul celor două filme? M-a impresionat cadrul general comun, imaginea ţăranului japonez în epoca medievală. Parcă smuls dintr-o altă specie, nu aceeaşi cu a ţăranului român.
Continue reading

Anul cocoşului de foc

cocosBine ai venit, 2017, anul cocoşului de foc!

“Sub semnul ambitiei si determinarii, cocosii de foc au un imens potential pentru succes in aproape orice cariera si-ar alege (…)
Sunt directi, talentati, capabili si ganditori profunzi, dar adesea vor fi descrisi ca excentrici cu gusturi fine. La exterior par carismatici si stralucesc in lumina reflectoarelor, insa la interior se lupta uneori cu insecuritati create chiar de propriul lor caracter dur.”

Aşa îi laudă chinezii pe cocoşii de foc. Ultimul an al privilegiatei zodii de foc a fost 1945. (sursa)

Ce ţi-e şi cu peripețiile cosmice şi bogata faună care populează astrologia chinezească. Felul budist de a ofta resemnat “Asta-i soarta!”
Mare noroc pe cocoşii de foc, tigrii neînfricaţi, dragonii înţelepţi.
Nu la fel de bine să te naşti în anul boului încălţat. Sau al şobolanului ud. Ferească Buddha să nimereşti sub semnul oii împiedicate şi să joci fotbal la Steaua. Ori să te alerge Laura cu brăţările pentru că ai avut ghinionul porcului nesătul.
Continue reading

Feminista cu coaie

Te bați cu pumnii în piept despre cum poți să le faci pe toate, absolut pe toate, mai bine decât orice nenorocit de bărbat de pe planeta asta.

Îți arzi plămânii în mii de discursuri despre supremația sexului din care faci parte și cum, dacă n-ar fi fost oprimat milenii de masculii fără suflet, omenirea ar fi fost mult mult mai evoluată și probabil capabilă de teleportare.

Susții zelos cu sânii împinși tăios înainte, dreptul la libertate al sfârcurilor și al formelor feminine de deasupra buricului, să nu se bucure numai bărbații de el.

Mai faci încă o Continue reading

Analfabeţi politic

prosti

Tăriceanu: România este o republică parlamentară.
Dragnea: În România, cel mai important este parlamentul.

Ce faci tu, partidul istoric PNL? Îi contrazici pe ăştia doi punctual? “Băi, nu! România NU este o republică parlamentară. România este o republică semi-prezidenţială. Preşedintele nu este o mascotă.”
Asta ar fi reacţia logică, imediată. Corect? Uite că nu.

Buşoi: De fapt, de facto, Dragnea vrea să conducă guvernul.
Continue reading

Vikingul

De câteva zile are curte. Curte bucovineană, acoperită cu zăpadă adusă de crivăț peste vârfuri de piatră și sloiuri de gheață născute din ger năprasnic și apă de izvor.

De câteva zile temperatura plonjează seara sub -15 grade și o ține așa până hăăăăt spre dimineață.

De câteva zile bărbatul iese în tricou pe-afară, cu treburi mărunte, chit că mângâie soarele cărare sau că îngheață luna pe cer.

De câteva zile și-aduce aminte cum ieșea tânăr de sub duș și urca pe munte cu prietenii în mijlocul iernii, de i se prindea chica în sloiuri ca dreadurile de jamaican. Și cum pescuia pâraiele în ianuarie, după boiștean de-un deget și clean de două, ajungând de multe ori s-și frigă tălpile goale pe malurile înghețate și-n apa vâscoasă de frig.

De câteva zile îl ceartă Continue reading

Ham-ham fericit!

20161225_160731“Există un sezon pentru toate şi un moment pentru orice rost sub cer.

Un moment să te naşti şi unul să mori. Un moment să plantezi şi altul să culegi. Un moment să ucizi şi unul să te vindeci. Un moment să te fărâmi şi altul să te ridici. Un moment pentru plâns, altul pentru veselie; un moment pentru jale şi altul pentru dans.” (Ecleziast)

Fericiţi cei care s-au îndopat cu porci sfârtecaţi, cei care şi-au tencuit ficatul cu piftii, cei care au adus în case brazii pitici, cei care pupă mâna popilor securişti.

Ham-ham fericit!

Mircea Badea şi prietenii săi

Apare în urmă cu două zile filmuleţul ăsta:
“Klaus intrerupt de prim ministru”

Da, amuzant, deşi ideea a mai fost pusă în practică de alte zeci (poate sute) de inventivi.

Se gândeşte magnificul cetăţean “de dreapta” – care a locuit 40 de ani în acelaşi apartament cu părinţii şi bunica – să împărtăşească gluma cu prietenii săi. Pe facebook, aici 

Luaţi de-aici!
badea-retardati
Continue reading