Lâu, lăţuscă, lămulică

Această înverşunată cititoare de texte motivaţionale a la Luminiţa Moldovei şi-a descoperit menirea în viaţă:

Pentru că noi, oamenii, nu avem limite şi nimic nu ne poate opri. Orice vis poate deveni realitate. Trebuie doar să gândeşti liber. Ca ăştia de la ProTv.

Nu am ceva cu fetele rrrrrite. Mi se par chiar simpatice. Dar NU într-o meserie în care principala ta calitate ar trebui să fie dicţiunea! Şi, lăsând la o parte reverenţe inutile, am impresia că pe asta mică nu o prea ajută nici intelectul.

Nu te bagi moţ în turma de fătuci microfoniste, senină ca zâna zorilor, ca să spui “Ţei piei dei”. DE DOUĂ ORI! Eşti conştientă că mai ai ceva până să-l egalezi pe Demostene. Reformulează, fata taichii; repetă prima dată în cap întrebarea. Şi dacă porumbelul sună ininteligibil, păstrează-l numai pentru tine.

Dacă te-a ajutat soarta sau ai avut intrare într-o anumită poziţie (poate chiar mai multe poziţii), nu trebuie să insişti bălăcirea în troaca de penibil. Da, sună crud, dar Luminiţa Moldovei bate câmpii. Fiecare om are limitele lui. Unele fizice, altele psihice. Nu ne putem nega bagajul genetic. Aruncaţi pe foc toate elucubraţiile motivaţionale! Până nu ajungem o naţie de cântăreţi, jurnalizde şi fotomodele.

Cerşetorii de noroc

football-prayerGenialitatea lui Louis van Gaal m-a făcut să ratez pronosticul dat imediat după faza grupelor. Duduia online-ul de laude şi apelative mieroase la adresa lordului de Amsterdam. Normal. Să baţi Costa Rica la penaltiuri, din postura de selecţioner al Olandei, trebuie să fii un mare strateg. Dar trecem peste.

Comentatorii de fotbal apar la un turneu final mai ceva ca şoferii de weekend. Mai contează că pentru ei Ron Vlaar, Martins Indi şi de Vrij sunt tot una cu Acosta sau Umana? Van Gaal este un geniu pentru că a schimbat portarul, am înţeles.

Pentru mine, selecţionerul van Gaal este un arogant plicticos, lipsit de vervă. Deranjant de precaut şi de plat, a reuşit un singur meci frumos la turneul final; cel cu Spania. În rest, şi-a trimis echipa în teren să cerşească noroc. Nu s-au mulţumit cu ajutorul divin primit în timpul loteriei costaricane. Nu, au vrut să mai cerşească încă o fărâmă de noroc în semifinala cu Argentina.

Se vedea pe feţele lor. Olandezii erau bucuroşi la finalul celor 120 de minute. Mulţumiti de jocul prestat, prin care au omorât spectacolul şi s-au aruncat în braţele sorţii.
Continue reading

Analfabetul senatorului Firea, semnul mântuirii neamului

firea poza bunaTudor Firea, fiul Gabrielei Vrânceanu Firea, a terminat prestigiosul The Mark Twain International School of Voluntari. Şi a picat bacalaureatul la toate cele 3 probe scrise. Spectaculos a fost totuşi punctajul obţinut la proba de limba română. Un total de 1,20 din care rămânem cu 0,20 (munca omului), după ce scădem punctul din oficiu. Singura întrebare care mai poate fi pusă este asta: Tudor Firea, fiul senatorului Gabriela Firea, este agramat sau analfabet?

Să vedem ce spune Sfântul DEX:

agramat: persoană care face greşeli elementare de limbă
analfabet: persoană care nu ştie să scrie şi să citească

De citit poate mai silabiseşte, dar sunt convins că nu e în stare să scrie numele liceului pe care l-a absolvit.

Totuşi, ţinând cont de dificultatea bacalaureatului, ar fi injust pentru toţi agramaţii care au luat măcar nota 6 să facă parte din aceeaşi oală cu specimenul Firei.

Mă uit din nou peste notele tânărului analfabet Tudor Firea. Da, limba română, nota 1,2. Şi zâmbesc liniştit, cu gândul la eliberarea spirituală a neamului. Analfabetul Tudor Firea este un semn al mântuirii.
Continue reading

7-1

Nu vedeam Brazilia bine înaintea partidei ba chiar spusesem c-o să ia vreo trei goluri, gândindu-mă însă că o să și dea unu și că meciul, deși va fi clar al nemților, va lăsa totuși loc de speranțe pentru brazilieni până spre final.

La măcelul de aseară nu cred că se aștepta nimeni. Sper ca națiunea braziliană să se fi mai maturizat între timp și să nu urmeze un val de plonjoane pe asfalt, numai la asta mă gândeam azi-noapte când scorul se dusese peste trei la zero…(ba chiar mi-am tras de urechi nevasta care cânta prin casă, spunându-i să nu exagereze că meciul ăsta ar putea avea niște consecințe extrem de tragice). Continue reading

Trăim într-un ţarc de oi

luminita suceavaAţi auzit de Luminiţa, fata din Suceava care a adus fericire pe toată planeta? Tânără, moldoveancă şi îmbrăcată, a reuşit să fericească mapamondul prin puterea minţii. În ingeniozitatea sa, a completat lista de invenţii femeieşti care au revoluţionat umanitatea. Acum, pe lângă ştergătoarele de parbriz, sutienul şi maşina de spălat farfurii, avem şi secretul fericirii: „15 lucruri la care trebuie să renunţi pentru a fi fericit”. Materialul Luminiţei a devenit în scurt timp cel mai citit pomelnic de dezvoltare personală.

Am cunoscut-o pe Lumi. Nu fizic, în carne şi oase, cum mi-aş fi dorit, ci prin intermediul interviului dat pentru ziarul Adevărul.

Reporter: Spune-ne 10 reguli de viaţă esenţiale, ca să înţelegem cum ne putem schimba
Continue reading

Aurul atârnă greu

hagiDupă ce s-a făcut de râs cu echipa naţională de tineret, o nouă glorie a fotbalului se simte nedreptăţită. Ştefan Iovan nu vrea să plece, are mare încredere în potenţialul său de antrenor, înfrângerea 0-5 cu Austria a fost un mic accident.

Mi se pare corect. Trebuia să apară o nouă mărgea în lungul şir de exalaţii glorioase, începute, nu-i aşa, cu „Să ne faceţi statuie!” şi „Eu sunt Victor Piţurcă, nu uitaţi asta!”

Au trecut 20 de ani de la uriaşa performanţă a naţionalei de fotbal a României (performanţă egalată între timp de Costa Rica). Au trecut aproape 30 de la marea echipă a Stelei, în care activa şi domnul Iovan. De câte decenii mai avem nevoie pentru a realiza că fostele glorii, chiar şi de aur, nu sunt obligatoriu şi antrenori sau conducători competenţi?
Continue reading

Suntem din ce în ce mai deştepţi

pitipoanceAnul acesta aproape 60% dintre absolvenţii de liceu au promovat examenul de bacalaureat. Este într-adevăr o performanţă, un real progres, un cântec de biruinţă în…un mare FÂS! Nu există motive pentru care generaţia de acum ar fi fost mai perspicace decât predecesorii din 2013, 2012. Acelaşi sistem abramburistic, aceeaşi programă stufoasă şi ineficientă, aceiaşi profesori plictisiţi de profesiune, scârbiţi de venituri mizere.

De ce există totuşi, de la un an la altul, progrese în rezultatele examenului de bacalaureat? Pentru că românul este adaptabil. Şi nu o spun cu vreo nuanţă peiorativă. Adaptabilitatea este apanajul inteligenţei. Am trecut şi eu, nu demult, prin „focul bacului”. Ştiu că respectivul examen se poate foarte uşor păcăli, în mod regulamentar. Cu un antrenament de câteva zile şi ceva îndrumări din partea unora mai pricepuţi, te poţi transforma într-un vânător de puncte.
Continue reading

Robocock

robocockAm privit invidios poza respectivă, pentru câteva minute. Invidios pe omul matur care îşi respectă visul copilului ce a fost odată. Câţi dintre voi aţi visat să călăriţi un cocoş gigantic mecanizat? Aţi adormit nopţi la rând, cuibăriţi în puful oferit de familia iubitoare, sperând. Cu inima ţopăind sălbatic în piept, aşteptând acea zi. Ziua izbăvitoare când, în sfârşit, vă veţi metamorfoza în Oameni Mari.

Dar Omul Mare în care aţi visat în fiecare noapte că veţi renaşte v-a dezamăgit. A uitat toate promisiunile făcute atunci când mintea voastră încă mai funcţiona pe elixire pure. Le-a înlocuit cu obiective mărunte şi mârşave inserate între sinapse de un virus odios. Virusul maturizării! Distrugătorul de vise şi de vieţi care v-a smuls de pe cocoşul mecanizat şi v-a aruncat într-un birou umbros.
Continue reading

O cupă mondială palidă

Cel mai lipsit de vervă și palid campionat mondial pe care l-am văzut eu. Poate o fi așa doar pentru mine (și e o părere dată înaintea semifinalelor, sperând ca măcar în ultimele faze să văd ceva cu fanfară și artificii) dar mi s-a părut că s-a urâțit mult de tot fotbalul.

Sau poate am intrat în faza aia de vârstă în care m-apuc să povestesc cum pe vremea mea toate lucrurile se făceau mai bine și erau mai frumoase, doar că e cam devreme pentru asta…

Meciuri urâte, fără strălucire, sărace în acțiuni spectaculoase, fără întoarceri dramatice de scor, fără momente de eroism, fără sare, fără piper. Excepții cât firele albe din capul meu, aproape neobservabile. Și când mă gândesc că primul meci la care m-am uitat a fost Olanda-Spania – de-atunci aproape numa dezamăgiri (Germania – Ghana ce mi-a mai plăcut). Continue reading