Alcoolismul, boala închipuită a omului modern

Acest articol este o completare la ce am scris în urmă cu două zile despre Robin Williams. O completare necesară, deoarece anumite aspecte prezentate atunci au fost superficial înţelese. O „pseudo-înţelegere” aş putea spune.

nico(captură de pe zoso.ro)

Nu contează că nu am scris vreodată aşa ceva despre depresie (în articole sau comentarii). Am prezentat alcoolismul ca fiind afecţiunea oamenilor slabi. Alcoolismul, da? Niciodată depresia.
Dar când omul are o idee bine înfiripată, orice opinie care îi sună familiar, chiar şi tangenţial, este rapid asimilată pe nemestecate. Şi devine o confirmare a popriului crez.

Revenind la subiectul Robin Williams, în continuare susţin ce am scris în urmă cu două zile. Nu mi-a plăcut ca actor, dar asta are puţină importanţă. Cred că un Oscar este ceva mai relevant decât gusturile mele cinematografice.

Şi îl consider pe Robin un om slab. Nu pentru că a fost victima depresiei, ci pentru că A ALES să „o trateze” cu alcool şi droguri. Nu consider alcoolismul o boală. Pentru mine este doar o afecţiune auto provocată din necesitatea de a vindeca alte afecţiuni (de exemplu depresia).
Continue reading

Trei femei pe Lună

3 femeiNoaptea trecută am avut un vis intens. Cel mai intens pe care mi-l amintesc. Toate detaliile erau bine conturate, părea real; amănunte observate şi simţite la fel de conştient ca atunci când sunt treaz.

Eram în excursie pe Lună, însoţit de trei femei, apropiate şi foarte apropiate, care există şi în viaţa reală. Nu are rost să le dau numele. Excursia era foarte bine organizată, în vehiculul care ne transporta la suprafaţa Lunii a existat şi a patra femeie, pe post de ghid. Dar fiind o prezenţă de câteva secunde, nu am socotit-o în titlul articolului.

Vehiculul se mişca la fel ca un elicopter (sau o libelulă, depinde cu ce sunteţi mai familiarizaţi), dar era foarte silenţios. Nu îmi amintesc să-i fi auzit motorul în timpul călătoriei. Cel mai probabil era un vehicul asemenea celor din Familia Jetson, deşi nu am reuşit să îl văd din exterior. Priveam pe geam, în timp ce ghidul ne explica scrupulos obiectivele turistice.

Îmi amintesc o alee asfaltată, cu stâlpi de iluminare pe margini. Stâlpi normali, cum avem şi pe Pământ, doar că păreau vechi şi prăfuiţi. Am traversat perpendicular aleea, am trecut peste câteva statuete kitschoase, până am ajuns deasupra unui cerb. Era viu, din carne şi oase, înconjurat de iarbă verde, proaspătă. Ghidul ne-a explicat că suntem într-o bulă imensă aprovizionată cu amestecul de aer optim vieţii.
Continue reading

Fanul din umbră

biliardMă duc ieri în Mall Promenada să încurajez doi prieteni talentaţi în arta pălitului de bile cu băţul. De fapt, am avut impresia că vor să ne jucăm împreună, nu-i bântuie gândul competiţiei. În fine.

Plătesc ai mei ditai taxa, se înscriu în concurs; eu mă duc pe terasa mallului să îi aştept cu o blondă rece. Îi ştiam că sunt buni, m-am gândit că într-o oră cel mult îi rezolvă pe toţi.

S-au întors după vreo două, cu scor identic: 2-10. Fiecare a jucat în faza preliminară cu doi adversari şi a pierdut meciurile cu 5-1. Asta este…se mai întâmplă să câştigi 2 meciuri din 12. Zi cu ghinion.
Ce m-a surprins însă într-un mod neaşteptat de plăcut a fost povestea lor de după turneu:
Continue reading

Nebănuitul cod al sinucigaşului

robin-williams-cover-ftrNiciodată nu mi-a plăcut Robin Williams. Interpretările sale mi s-au părut prea teatrale, l-am considerat un actor supraapreciat pentru arealul limitat în care îşi plimba talentul. Nu a fost un actor versatil; evadarea lui din normalitate mi s-a părut forţată, falsă. Ca o molie tăvălită prin paleta de farduri pentru a dansa cu fluturii.

Drept urmare, nu am putut să privesc consecutiv două filme cu Robin Williams. Ştiam deja la ce să mă aştept, prestaţia devenea plictisitoare.

Nu vreau să fiu cinic, dar nici prima ipoteză a morţii sale, sinuciderea prin asfixiere, nu m-ar surprinde. Pentru că în spatele copilului bătrân, preocupat de bufonerii, se ascundea un spirit trist şi slab.
Continue reading

Cu vaca-n orez

Aşa arată opera mea de astăzi:

IMG_9894x800

Am folosit carne de vită, tăiată cuburi, lăsată la macerat în sos de soia şi cimbru; timp de 8 ore, în frigider.

Toate legumele (ceapă, ardei, roşii) au fost proaspete, cumpărate de la ţărani.

Amestecul de orez este din basmati şi natur (un bob lunguieţ şi maroniu). Orezul a fost prăjit timp de aprox 10 minute în ulei de floarea soarelui. După ce a căpătat o consistenţă granular-crocantă, am adăugat o cană de apă şi l-am lăsat la fiert. Aprox 35 de minute, până la evaporarea apei.

Am mai folosit sare şi vin roşu de ţară.

PS: Recunosc, nu prea am habar să gătesc. Dar trebuie să ating o anume stare de spirit. Am nevoie de atmosferă. În curând, vărs pe hârtie a doua carte din scurta carieră de scriitor amator.

Presa din România, un peisaj dezolant

Ursul furăcios este ciomăgit de cioban. De la mare distanţă, căţeii latră victorioşi.

protest antena3 bun

Lucrătorii unui trust de propagandă organizează un “miting mascat”. E un fel de bal mascat, doar că invitaţii au dat punciul de portocală pe ţuica de pufoaică. Sau poate pensionarii prezenţi s-au îmbujorat de la caniculă şi nervi…

Puţin înainte de ora 17, un invitat mai aprins (de la soare) prinde curaj şi merge glonţ spre o animatoare tinerică (ceva lucrătoare la B1 tv). Înfierbântat peste măsură, nu îşi găseşte cuvintele şi purcede spre metode simpliste. Animatoarea de la B1 este abordată de pensionar cu şutul în, mă scuzaţi, cur.
Continue reading

Revelaţia duminicală

large_cross2Atunci când tăvălugul evenimentelor se opreşte, este indicat să luăm o mică pauză de reverie. Cu un ceai rece şi mentolat în faţă, cu mâinile făcute acoperiş sub bărbie, trosnim un deget, căscăm, contemplăm.

Această aparentă pauză intelectuală este, de fapt, tot o muncă. Probabil cea mai meticuloasă dintre munci, ea presupune orânduirea şi interpretarea corectă a informaţiilor acumulate recent. Nu toţi sunt în stare de aşa ceva. Dar cei care reuşesc devin mai înţelepţi, descoperă noi adevăruri.

De exemplu, eu tocmai am descoperit evenimentul care a declanşat tumultul de zilele trecute, cel care a pus pe jar o naţie. De aici a pornit totul:
Continue reading

Dreptatea procuraturii

ponta antena3Sentinţele din celebrul Dosar al transferurilor au fost saltul justiţiei într-un nou corp; o nouă identitate. Atunci s-a făcut transformarea: Schimbarea de nume, schimbarea la faţă, schimbarea dinţilor tociţi cu alţii metalici, de joagăr. Da, nici măcar după amprenta dentară nu am mai putea recunoaşte justiţia de acum ca fiind aceeaşi din urmă cu 2-3 ani.

Am putea crede că o forţă externă a înlocuit piesele trândave şi docile din vechiul mecanism cu altele mai dure, mai tăioase. Dar piesele sunt aceleaşi. Procesele importante sunt decise tot de judecători vechi, cu ştaif bătătorit. Aceiaşi judecători care nu se atingeau în trecut de un fir de păr al “marilor corupţi”, acum execută fără rateu.

Pot avea încredere deplină în deciziile acestor indivizi, ţinând cont de impresionanta lor transformare? O transformare comandată cu sigurantă din exterior. Ceea ce demonstrează că respectivii indivizi nu sunt dirijaţi de principii temeinice, ci de contexte vremelnice. Oare contextul actual este unul sănătos?
Continue reading

Preocupări de om mic

om mic“Aseară am mâncat varză cu cârnaţi, am băut trei pahare de vin şi m-am uitat la Gâdea”

Aşa aşteaptă Voiculescu Dan sentinţa din dosarul devenit fenomen naţional în ultima săptămână. Procurorii cer condamnare, presa (în afară de Intact) cere condamnare, populaţia cere condamnare. Voiculescu Dan mărturiseşte că se simte tot mai însingurat. Probabil, odată ajuns în postura sa, doar singurătatea te mai poate atinge.

Eu privesc captivat de suspans şi de dramatismul poveştii. Mă uit ca la un film bun, de foarte lung metraj. Actorii sunt numeroşi, nu se citeşte falsitatea pe chipurile lor. Ce mai, joacă bine.

Realizez că indiferent de hotărârea judecătorilor, voi avea un straniu sentiment de mulţumire. În puţinătatea mea sufletească, am ajuns să mă hrănesc din drama unui om pe care simt deja că îl cunosc. Îl privesc stingându-se chinuit de gânduri şi “însingurat”. Mă hrănesc cu asta şi îmi place. Într-adevăr, filmul e genial.
Continue reading

Hercules, multă gălăgie pentru nimic

herculesAşteptam de aproape 2 luni să văd noul Hercules. La aşa trailer, nu putea fi un film slab. În plus, avea recomandarea lui Vlad, cunoscut consumator de film, om serios, deloc ironic. Dar deloc.

– Cum a fost? Ţi-a plăcut?
– Cea mai capodoperă. Iar lupta cu leul, element definitoriu şi central al filmului, este colosală.

N-am mai stat să rumeg prea mult nuanţele dintre rânduri. Am sărit în costumul summer-smart casual (pantaloni scurţi, adidaşi, tricou Garfield) şi dus am fost. Direct în mall, pregătit sufleteşte să mă aşez la o coadă infernală, să îmi înfig coatele în restul fanilor herculeeni.

Dar, surpriză. Coada era compusă din două persoane. Eu şi un prieten moldovean, bun băiat…nu-l ştiţi voi. Aflăm de la domnişoara vânzătoare de bilete că restul s-au dus la Lucy, de-asta nu e coadă la Hercules.

– Pfff, ce noobi! Cum, mă, să te duci la Lucy? Scarlett Johansson în rol de geniu. ATÂT!
Continue reading