Oameni bătrâni, trecuţi prin viaţă

victor-ponta-si-nicolae-ceausescuProbabil am mai discutat despre faptul că la nivel naţional, aproximativ 50% dintre cetăţeni regretă regimul dinainte de 1989. Dacă ai ocazia să ii prinzi la o discuţie în bufetul din faţa blocului, vei afla poveşti şi amintiri fabuloase. La limita imposibilului şi chiar dincolo. Majoritatea sunt persoane trecute de 50 de ani, în prag de pensionare, autointitulate “oameni bătrâni, trecuţi prin viaţă”.

Una dintre amintirile preferate este cea cu isprava lui Ceauşescu din anii 70. Atunci când armata rusă a vrut să treacă Prutul cu tancurile. Dar noi, românii, savanţi de renume mondial, le-am topit tancurile cu laser. Erau zeci, sute de tancuri. Noroc că am avut un laser mare, construit de Coandă.

Nu glumesc. Chiar sunt foarte mulţi oameni bătrâni, trecuţi prin viaţă, convinşi că aşa ceva s-a întâmplat. Unii parcă îşi amintesc vag, au fost acolo. Au ajutat la transportul laserului gigantic, l-au şters de ulei cu mâneca de la cămaşă; ei, cu mâna lor, au luat ştecărul imens şi l-au băgat în priză.
Continue reading

Vine convoiul rusesc!

convoi rusesccaptură gandul.info

De două zile tot aştept convoiul rusesc. Oare ce să fie în cele 280 de camioane? Trupe speciale îndesate ca sardinele şi trecute în acte saci de orez. Arme pentru tâmpiţeii pro-ruşi. Primul pas important spre al treilea război mondial! Toate sunt. Doar în 280 de camioane se găseşte loc; mai şi rămâne.

Eu cred că transportul ăsta e de bine. I-a speriat Băsescu şi ne trimit tezaurul înapoi. Plus dobândă, de-aia sunt multe camioane.

Ştiu că Rusia este un teritoriu întins, dar chiar atât de greu să ajungă? De două zile tot aud că intră convoiul în Ucraina şi când colo încă e pe drum. Camioane trase de melci.
Continue reading

Alcoolismul, boala închipuită a omului modern

Acest articol este o completare la ce am scris în urmă cu două zile despre Robin Williams. O completare necesară, deoarece anumite aspecte prezentate atunci au fost superficial înţelese. O „pseudo-înţelegere” aş putea spune.

nico(captură de pe zoso.ro)

Nu contează că nu am scris vreodată aşa ceva despre depresie (în articole sau comentarii). Am prezentat alcoolismul ca fiind afecţiunea oamenilor slabi. Alcoolismul, da? Niciodată depresia.
Dar când omul are o idee bine înfiripată, orice opinie care îi sună familiar, chiar şi tangenţial, este rapid asimilată pe nemestecate. Şi devine o confirmare a popriului crez.

Revenind la subiectul Robin Williams, în continuare susţin ce am scris în urmă cu două zile. Nu mi-a plăcut ca actor, dar asta are puţină importanţă. Cred că un Oscar este ceva mai relevant decât gusturile mele cinematografice.

Şi îl consider pe Robin un om slab. Nu pentru că a fost victima depresiei, ci pentru că A ALES să „o trateze” cu alcool şi droguri. Nu consider alcoolismul o boală. Pentru mine este doar o afecţiune auto provocată din necesitatea de a vindeca alte afecţiuni (de exemplu depresia).
Continue reading

Trei femei pe Lună

3 femeiNoaptea trecută am avut un vis intens. Cel mai intens pe care mi-l amintesc. Toate detaliile erau bine conturate, părea real; amănunte observate şi simţite la fel de conştient ca atunci când sunt treaz.

Eram în excursie pe Lună, însoţit de trei femei, apropiate şi foarte apropiate, care există şi în viaţa reală. Nu are rost să le dau numele. Excursia era foarte bine organizată, în vehiculul care ne transporta la suprafaţa Lunii a existat şi a patra femeie, pe post de ghid. Dar fiind o prezenţă de câteva secunde, nu am socotit-o în titlul articolului.

Vehiculul se mişca la fel ca un elicopter (sau o libelulă, depinde cu ce sunteţi mai familiarizaţi), dar era foarte silenţios. Nu îmi amintesc să-i fi auzit motorul în timpul călătoriei. Cel mai probabil era un vehicul asemenea celor din Familia Jetson, deşi nu am reuşit să îl văd din exterior. Priveam pe geam, în timp ce ghidul ne explica scrupulos obiectivele turistice.

Îmi amintesc o alee asfaltată, cu stâlpi de iluminare pe margini. Stâlpi normali, cum avem şi pe Pământ, doar că păreau vechi şi prăfuiţi. Am traversat perpendicular aleea, am trecut peste câteva statuete kitschoase, până am ajuns deasupra unui cerb. Era viu, din carne şi oase, înconjurat de iarbă verde, proaspătă. Ghidul ne-a explicat că suntem într-o bulă imensă aprovizionată cu amestecul de aer optim vieţii.
Continue reading

Fanul din umbră

biliardMă duc ieri în Mall Promenada să încurajez doi prieteni talentaţi în arta pălitului de bile cu băţul. De fapt, am avut impresia că vor să ne jucăm împreună, nu-i bântuie gândul competiţiei. În fine.

Plătesc ai mei ditai taxa, se înscriu în concurs; eu mă duc pe terasa mallului să îi aştept cu o blondă rece. Îi ştiam că sunt buni, m-am gândit că într-o oră cel mult îi rezolvă pe toţi.

S-au întors după vreo două, cu scor identic: 2-10. Fiecare a jucat în faza preliminară cu doi adversari şi a pierdut meciurile cu 5-1. Asta este…se mai întâmplă să câştigi 2 meciuri din 12. Zi cu ghinion.
Ce m-a surprins însă într-un mod neaşteptat de plăcut a fost povestea lor de după turneu:
Continue reading

Nebănuitul cod al sinucigaşului

robin-williams-cover-ftrNiciodată nu mi-a plăcut Robin Williams. Interpretările sale mi s-au părut prea teatrale, l-am considerat un actor supraapreciat pentru arealul limitat în care îşi plimba talentul. Nu a fost un actor versatil; evadarea lui din normalitate mi s-a părut forţată, falsă. Ca o molie tăvălită prin paleta de farduri pentru a dansa cu fluturii.

Drept urmare, nu am putut să privesc consecutiv două filme cu Robin Williams. Ştiam deja la ce să mă aştept, prestaţia devenea plictisitoare.

Nu vreau să fiu cinic, dar nici prima ipoteză a morţii sale, sinuciderea prin asfixiere, nu m-ar surprinde. Pentru că în spatele copilului bătrân, preocupat de bufonerii, se ascundea un spirit trist şi slab.
Continue reading

Cu vaca-n orez

Aşa arată opera mea de astăzi:

IMG_9894x800

Am folosit carne de vită, tăiată cuburi, lăsată la macerat în sos de soia şi cimbru; timp de 8 ore, în frigider.

Toate legumele (ceapă, ardei, roşii) au fost proaspete, cumpărate de la ţărani.

Amestecul de orez este din basmati şi natur (un bob lunguieţ şi maroniu). Orezul a fost prăjit timp de aprox 10 minute în ulei de floarea soarelui. După ce a căpătat o consistenţă granular-crocantă, am adăugat o cană de apă şi l-am lăsat la fiert. Aprox 35 de minute, până la evaporarea apei.

Am mai folosit sare şi vin roşu de ţară.

PS: Recunosc, nu prea am habar să gătesc. Dar trebuie să ating o anume stare de spirit. Am nevoie de atmosferă. În curând, vărs pe hârtie a doua carte din scurta carieră de scriitor amator.

Presa din România, un peisaj dezolant

Ursul furăcios este ciomăgit de cioban. De la mare distanţă, căţeii latră victorioşi.

protest antena3 bun

Lucrătorii unui trust de propagandă organizează un “miting mascat”. E un fel de bal mascat, doar că invitaţii au dat punciul de portocală pe ţuica de pufoaică. Sau poate pensionarii prezenţi s-au îmbujorat de la caniculă şi nervi…

Puţin înainte de ora 17, un invitat mai aprins (de la soare) prinde curaj şi merge glonţ spre o animatoare tinerică (ceva lucrătoare la B1 tv). Înfierbântat peste măsură, nu îşi găseşte cuvintele şi purcede spre metode simpliste. Animatoarea de la B1 este abordată de pensionar cu şutul în, mă scuzaţi, cur.
Continue reading

Revelaţia duminicală

large_cross2Atunci când tăvălugul evenimentelor se opreşte, este indicat să luăm o mică pauză de reverie. Cu un ceai rece şi mentolat în faţă, cu mâinile făcute acoperiş sub bărbie, trosnim un deget, căscăm, contemplăm.

Această aparentă pauză intelectuală este, de fapt, tot o muncă. Probabil cea mai meticuloasă dintre munci, ea presupune orânduirea şi interpretarea corectă a informaţiilor acumulate recent. Nu toţi sunt în stare de aşa ceva. Dar cei care reuşesc devin mai înţelepţi, descoperă noi adevăruri.

De exemplu, eu tocmai am descoperit evenimentul care a declanşat tumultul de zilele trecute, cel care a pus pe jar o naţie. De aici a pornit totul:
Continue reading

Dreptatea procuraturii

ponta antena3Sentinţele din celebrul Dosar al transferurilor au fost saltul justiţiei într-un nou corp; o nouă identitate. Atunci s-a făcut transformarea: Schimbarea de nume, schimbarea la faţă, schimbarea dinţilor tociţi cu alţii metalici, de joagăr. Da, nici măcar după amprenta dentară nu am mai putea recunoaşte justiţia de acum ca fiind aceeaşi din urmă cu 2-3 ani.

Am putea crede că o forţă externă a înlocuit piesele trândave şi docile din vechiul mecanism cu altele mai dure, mai tăioase. Dar piesele sunt aceleaşi. Procesele importante sunt decise tot de judecători vechi, cu ştaif bătătorit. Aceiaşi judecători care nu se atingeau în trecut de un fir de păr al “marilor corupţi”, acum execută fără rateu.

Pot avea încredere deplină în deciziile acestor indivizi, ţinând cont de impresionanta lor transformare? O transformare comandată cu sigurantă din exterior. Ceea ce demonstrează că respectivii indivizi nu sunt dirijaţi de principii temeinice, ci de contexte vremelnice. Oare contextul actual este unul sănătos?
Continue reading