Ai ceva de zis?
Maine este o zi de sarbatoare pentru foarte multi romani. Unii se vor bucura ca merg în sfarsit la vot, participand astfel activ la destinul tarii, altii isi vor exercita libertatea de a nu merge la vot, pentru a nu fi umiliti inca odata de dreptul de a alege raul cel mai mic.
Mai sunt si cei care pur si simplu au altceva mai bun de facut, cum ar fi sa nu faca nimic. Ca de aia e duminica.
Eu nu fac parte din nicio categorie. Fiindca nu am drept de vot. Continue reading
S-au terminat şi sondajele electorale puerile organizate pe diverse site-uri. Sondaje botezate în mod fals şi manipulator “părerea internetului” sau “părerea facebookului”. Într-adevăr, “oamenii internetului” au păreri diferite de oamenii uliţelor afundate în fecale. Fără nici o aluzie la exclusiviștii locuitori din Pipera City.
Dar asta nu înseamnă că un sondaj organizat pe…gandul.info, de exemplu, relevă opţiunea internetului. Este doar opţiunea de vot a cititorilor de pe respectivul site. În România există 3 milioane de persoane cu drept de vot şi cu acces la internet. Nu cred că respectivii se vor duce mâine la urne să voteze în proporţie de 85% Iohannis şi Macovei.
Cum arată şansele din perspectiva celor care plătesc în caz de previziuni aiuristice:
Continue reading
În februarie 2013, Hristo Stoicikov şi-a declarat la tv dragostea pentru mămăligari. Citez: “România este casa mea. Am aici casa lui Hagi, casa lui Popescu, casa lui Giovani”. A fost începutul sfârşitului pentru era mămălişchi. La doar câteva luni mai târziu, Stoicikov urma să îşi piardă două din cele trei case.
Cum îţi dai seama că pe maidan curg ale ape, nu neapărat mai limpezi? Te uiţi la clasicul Steaua – Dinamo şi simţi că lipseşte ceva. De fapt, lipsesc mai multe. De la Dinamo au fugit toţi câinii, lăsând în urmă doar căţei jigăriți. Şi câţiva pui de primate inferioare prin tribune, să mai arunce câte o petardă în capul portarului stelist.
Iar de la Steaua lipsesc conducătorii. Stâlpii de telemea şi sugiuc. Fără Jiji şi Meme, parcă nu e clasicul ca pe vremurile bune.
Continue reading
Din punctul meu de vedere, cazul Udrea la Paris nu există. Mi se par doar speculaţii pornite din fragmente de repulsie, asimilate prin intruziune de aparatul nostru perceptor. Udrea ne este antipatică, există suspiciuni că DIICOT o fereşte de anchete, Udrea şi şefa DIICOT apar pe stradă în Paris. Automat luăm foc, exclusiv pe bază de presupuneri, fără nimic palpabil.
Dar am totuşi trei întrebări pornind de la pseudo-cazul Udrea la Paris.
Continue reading
Olivia Steer: “Nu cred în vaccinuri pentru că toate au în compoziţia lor mercur şi aluminiu, o combinaţie fatală, care de cele mai multe ori dă probleme de sănătate copiilor, iar în cazurile mai grave autism. Mă ţin departe de ele.”
Cine este tanti asta? Dacă nu aţi auzit de ea, nu are rost să vă spun de apariţiile ei televizate, inclusiv apariţia în care şi-a dat foarte doct cu părerea despre vaccinuri. Pe scurt, este soţia lui Andi Moisescu.
Dar cum talentul şi cunoştinţele vaste despre chimie, biologie şi farmaceutică nu au putut rămâne îmbuteliate în trupu-i de zână, soţie şi mamă, Olivia a început să exprime păreri. În articole şi emisiuni tv despre cum te fac lăptucile mai tânăr, ridichia mai ţanţoş şi, mai nou, vaccinurile autist.
Continue reading
În trei zile mergem la vot, neamule. Zic mergem cu jumătate de gură, pentru că îmi va fi teribil de greu să mă urnesc din fotoliu pentru un scop atât de prizărit. Asta în ciuda campaniei agresive revărsate peste locul de joacă al emancipaţilor, aka online.
De la filmuleţe cu vedetuţe care mai de care mai penibiluţe, până la adevărate producţii hollywoodiene cu Vodă şi fraţii Buzeşti. Mi s-a făcut pielea de găină sodomizată în guşă când am văzut elucubrația. De parcă motivaţia de a-ţi apăra nevasta de flocii ienicerului e tot una cu motivaţia de a ţine în mână o ştampilă. Ca să alegi între un bou şi un bou cu ţâţe.
Continue reading
E plin online-ul ăsta românesc de bloguri culinare, reviste gastronomice și genii în bucătărie. Nu e numai la noi efervescența asta ci și afară, gătitul a devenit pur și simplu șic/cool/interesant/artă în ultimii ani. La noi însă, păi se putea altfel?, sfera asta culinară are o particularitate care o face cu totul și cu totul deosebită.
Eu gătesc de dinainte de masterchef, hell’s kitchen și devenirea bucătarilor chefi și vedete, la un nivel de mâncărică pentru suflețelul meu și al celor apropiați. Cu alte cuvinte, n-oi fi știind eu multe, dar nici începător nu-s.
Știți cum vine un dulap demontat făcut la noi? Simplu, părțile componente și un desen cu dulapul gata. Știți cum vine un dulap de la IKEA? Simplu, părțile componente și o grafică pe 15 pagini cu fiecare șurub și piesă numerotată și milioane de detalii despre fiecare etapă de montare.
Știți cum sunt scrise rețetele în onlineul nostru culinar? Cam cum vine desenul cu dulapul deja montat.
– se pun urzicile la fiert. În câtă apă se pun, frățică? Eeeee, vezi tu. Și câte urzici, nene? Juma de pungă. Continue reading
M-am uitat ieri, pur informativ, peste câteva oferte de vânzări/cumpărări apartamente. Nu a durat mult. Ştiţi senzaţia aia, când, din greşeală, atraşi de curăţenie şi o chelneriţă zâmbitoare, ajungeţi în restaurantul greşit? Deschideţi meniul, cercetaţi lista de preţuri de sus în jos. Şi realizaţi că nu este suficient de lungă. Ar mai fi fost nevoie de măcar jumate de metru în josul listei pentru stilul vostru echilibrat şi chibzuit.
Exact senzaţia asta am avut-o ieri. Mi-am dat rapid seama că meniul apartamentelor este prea scurt. Mi-am tras două perechi de palme pentru reality check, am reevaluat situaţia: “Da, bă, ia să mă uit la garsoniere!” Într-un final, mi s-au lipit ochii de ceva oferte mai pământene, adică sume pe care eram în stare să le citesc. Voi ştiaţi că există garsoniere de 12 (doişpe tată!) metri pătraţi?!
Şi culmea, în ăia 12 metri au “bucătărie, hol, living şi baie”. Cum o funcţiona chestia asta? Stai călare pe veceu, sub bărbie ai chiuveta cu duş încorporat; între timp cureţi şi un cartof, îl pui la prăjit. Că aragazul e oricum o prelungire a budei. Un fel de shit-cooker în living, cum i-ar zice englezii.
Continue reading
Exact când mă încerca gândul să cresc un pisoc. De departe cele mai colţate animale.
În schimb, câinele de la min 1:20 este un geniu.
Rămân la părerea că specia noastră este cea anormală. Compilaţia asta superbă are tot atâtea vizualizări ca melodia Innei despre Cola.
“În fond, scopul participării la o competiție este acela de a o cîștiga. Dacă, la un Campionat Mondial de fotbal, o echipă și-ar odihni jumătate din titulari și ar remiza în ultima partidă din grupe ca să nu întîlnească Germania, ci Paraguay, în “șaisprezecimi”, am considera asta o mișcare strategică, nu un blat. Iar dacă ar fi “naționala” României, am obliga-o să-și gîndească traseul astfel încît să meargă mai departe!
Doar pentru că tenisul e un sport individual, nu cumva concentrarea noastră de ultramoraliști pică pe un singur cal de bătaie?” (Cătălin Tolontan)
Într-un articol de pe tolo.ro, mămica presei sportive din România (tăticul e nea Ovidiu) încearcă să taie firul de păr în patru, vertical şi transversal. De ce avem pretenţii de moralitate în cazul Simonei Halep, iar în cazul unor fotbalişti nu? Să îi înţelegem mai bine alegoria fotbal-tenis, Tolo ne prezintă scenariul de mai sus, cu echipa de fotbal care îşi odihneşte titularii.
Continue reading