“Prin crengile tăioase neînfricat m-am dus
Sub talpa mea cea goală se sfarmă mărăcinii
Pe pieptul de granit s-au îndoit salcâmii
Şi un tricou O’Neill, complet distrus.
Am ajuns la marginea satului cu bustul gol, purtând pe umeri cele două târne. Eram voios, fericit, animat de adrenalina dulce a învingătorului. În spatele meu se târau anevoios ceilalţi băieţi, cu târnele pe cap. Sătenii au ieşit la drum, să ne întâmpine. Toate privirile pline de admiraţie s-au aţintit asupra mea.
Continue reading