Ai ceva de zis?
In sfarsit, s-a intamplat minunea. Povestiri de la Olanu a ajuns in librariile Carturesti. Poza a fost facuta in sediul de langa Piata Romana. Admirati raftul autorilor romani pe care colegial il impart cu Tudor Chirila.
Plus devoratorul de carte din imagine care imi povestea la telefon ca a vazut in librarie o infinitate de carti mai ieftine si mai frumoase decat a mea.
Apreciez pozitionarea pe raftul superior. Daca nu te pierzi in Chirila si Plesu, Povestiri de la Olanu este urmatoarea care iti sare in ochi.
Vad pentru a treia zi consecutiv o imagine cutremuratoare in drum spre metrou. Nici nu stiu daca e termenul potrivit. Spaima, revolta, furie, mila, toate adunate in acelasi mixt emotiv si inghitite fortat. Un barbat, pe la treizeci si ceva, alaturi de o fetita, cam de patru-cinci ani.
Amandoi imbracati in zdrente, cu incaltarile tocite si rupte, din care ies degetele infasurate in ate si plastic. Barbatul sta in fata unui bloc, langa trotuar, direct pe ciment. Fetita alterneaza cimentul cu bratele lui. Probabil cersesc. Dar e atat de frig incat le-a inghetat pana si glasul.
Continue reading
Dupa anumite ploi rasare neasteptat o lumina, care transforma orice sfarsit intr-un nou inceput…
Postat de Mîndruţă la finalul lui august 2014
august 2014 + şase luni = februarie 2015. Ţineţi-vă bine, încă puţin şi vine putinizarea Europei. Doar a zis însuşi Mîndruţă!
Dacă totuşi nentu’ Putin nu e gata până în februarie, să ştiţi că femeile au fost de vină. Într-un interviu recent, Vladimir de la Kremlin a recunoscut că este, din nou, îndrăgostit. Iubeşte şi este la rându-i iubit. Nici nu e greu, ştim foarte bine că rusoaicele sunt aproape cele mai frumoase femei din lume. Imediat după moldovence.
Vedeţi diferenţa dintre misoginul Napoleon şi îndrăgostitul Putin? Randamentul muncii, eficientizarea procesului de puşchi-puşchi, bum-bum. Începuse bine, dar s-a luat cu femeile şi vodka: Veşnica dramă a geniului ratat.
Continue reading
După fiecare tragedie avem prostul obicei de a învăţa nimic. Mi le amintesc pe toate din ultimii ani. Cauze şi împrejurări diferite, cele mai spectaculoase fiind totuşi în domeniul aviaţiei. Şi de această dată am procedat la fel. Am căutat cu tot dinadinsul ceva emoţionant, lacrimogen despre victime, am transformat moartea în show şi rating. Am manelizat tragedia, îngropând esenţialul şi ridicând derizoriul pe piedestal.
De ce nu au urcat mai repede jandarmii în vârful muntelui? De ce nu a sărit cineva cu o barcă din neant? De ce nu au lacurile patrulă??? De ce există SMURD-ul şi, ultima găselniţă, de ce suntem proşti şi dăm bani la Sănătate şi la Crucea Roşie?
Continue reading
Sunt un practicant ocazional de bowling; adică joc de câţiva ani, la ocazii speciale. High-scorul este de 212, iar media partidei undeva la 140. În concluzie, un mediocru desăvârşit. Nu stăpânesc loviturile cu efect şi alte floricele, drept urmare nu fac paradă de perle şi chifle. Îmi plac loviturile curate, punct ochit, punct lovit.
Asta nu înseamnă că îmi place să joc pe orice pistă ponosită mai ceva ca puntea unei corăbii de piraţi. Cum am găsit, de exemplu, în mall-ul din Timişoara, la preţul de doar 85 de lei ora. Pistă mai proastă ca în Iulius Mall Timi nu am văzut nici la Olanu. Iar noi în Olanu avem pistă din ciment. Şi nu de bowling, ci de popice. Dar în Iulius Timi măcar a costat 85 de lei, puţin după prânz. Barim la capitolul ăsta să fim de lux.
În Bucureşti aveam terenul preferat de joacă sus la Unirii. Piste bune, echilibrate, bile noi, sferice, fără ciobituri, lubrifiate, senzor la baza pistei. Şi 25 de lei ora în orice zi, până în ora 13. Astăzi, când am revenit la joacă, mi-a picat faţa de nervi.
Continue reading
Fostul deputat şi membru în Comisia de Apărare şi Siguranţă Naţională, Metin Cerchez, a fost condamnat definitiv la un an de închisoare cu suspendare pentru profanare de morminte.
Metin a contestat decizia iniţială, susţinând că este nevinovat şi nu a asistat la profanare. Doar a organizat-o prin intermediul televiziunii OTV:
“În 12 mai 2008, familia cere Muftiatului Cultului Musulman deshumare în regim de urgenţă a defunctei, deoarece familia susţinea că decedata umblă ziua şi noaptea, deranjându-i şi lovindu-i. E un act oficial. După emisiunea la OTV, pe 14 mai e slujba de 52 de zile. Se duc la cimitir, eu stau la poartă. Sunt 200 de poliţişti, trupe DIAS, jandarmerie” (Metin Cerchez)
Continue reading
Sunt două condiţii. Prima, buna funcţionare a CNA. De la asta putem deja să ne luăm gândul. Consiliul Naţional al Audiovizualului este, conform statutului, o organizaţie numită politic. Şi ştim prea bine, tot din ecouri jurnalistice, că “unde-i lege, nu-i tocmeală”. Cât timp CNA-ul va fi numit de Parlament, va fi doar o pârghie de propagandă pentru putere. Indiferent de cine deţine puterea în stat la momentul respectiv.
A doua condiţie ţine de noi, consumatorii. Mai exact, de memoria noastră. Un telespectator cu memorie este cea mai bună soluţie de salubrizare. Regula se aplică în mai multe domenii, nu doar în audiovizual. Dacă noi reuşim să ne amintim culoarea ciorii de ieri, degeaba vine astăzi vopsită în porumbel. Cioara va croncăni de una singură, fără a ne zeflemisi.
Caz concret: Antena3 şi Mihai Gădea. I-am ales pentru că sunt de multe ori lideri absoluţi de audienţă. Adică pe “all” (dintre toate televiziunile, pe toate grupele de vârstă, indiferent de urban/rural, cu sau fără studii). În concluzie, reprezintă un studiu de caz relevant.
Continue reading
In Bucovina munca e ieftină, se intră cu salarii minime și de crescut cresc cum merge melcu la plimbare. Cumva, cu extrem de puține excepții, s-a făcut o legătură în mintea antreprenorilor de acolo, că dacă munca e ieftină și produsul trebuie să fie tot pe nișa de preț normală zonei.
De asta când nu e vorba de produse tradiționale care nu au cum sa nu fie scumpe (raportate la salamul Victoria ca raportate la calitate sunt mult peste produse din alte zone la același preț), afacerile concurează pe modelul ieftin și bun. Și uite că nu prea merge, că tot timpul e ceva mai ieftin pe piața națională, nici pe departe la fel de bun ci doar mai ieftin.
De ani de zile văd cum afaceri cu potențial imens se târăsc sau se îngroapă. La Dorna era una dintre cele mai bune, dacă nu cea mai bună gamă de lactate/brânzeturi din țară. Și când zic bun, nu mă refer la gust, că asta e subiectiv ci la faptul că în produsele alea intra lapte, lapte și lapte. Cât s-a mers pe ideea asta lucrurile au mers cât de cât chiar și cu o distribuție care scârțâia incredibil de tare, aproape până la nivel de bătaie de joc. Continue reading