Puterea celor din jur

Tocmai am terminat înregistrarea cuvântării ținute seara trecută de Tudorel Toader. Pe toată. Mi-a plăcut Sadoveanu în copilărie. Iar la vârsta presupusei maturități, am vizionat cap-coadă Panglica albă (Eine deutsche Kindergeschichte) și Solaris (varianta lui Tarkovsky din 1972). Dacă ar fi să-mi numesc o calitate, după adânci căutări, aș numi răbdarea.
Da, am văzut-o pe toată. Și mă tot întreb de ce?

De ce un ins care cochetează senectutea alege să-și murdărească întreaga carieră? Pentru ce? Esți conștient că ai apucat-o pe drumul pierzaniei: colegii de breaslă, de facultate, chiar fosții elevi te vor privi ca pe un slugoi. Continue reading

Lumea noastră mică


După ce vă obosește mintea de la atâta alergătură copilărească (după speranțe, după principii), luați time-out și hliziți-vă la lumea din jur. Orice efort colectiv alunecă natural în paradigma existențialității neaoșe: Pentru ce și pentru cine?

Dacă am scăpat de mirajul polilor de putere interni, dacă am scos capul din propria ogradă, suntem obligați să recunoaștem: Suntem nimeni în țara nimănui. Lumea noastră mică și rece nu interesează pe altcineva. Iar la nivel planetar, existența noastră este irelevantă; la fel ca legănatul unei frunze uscate, sub coroana stejarului secular.

Cum verificăm simplu mărturisirea de mai sus? Gândiți-vă că în România există o persoană egoistă, cinică, Continue reading

Răceala, gripa, mistere intangibile

Ultima săptămână mi-a amintit de copilărie: behăit, muci, temperaturi de aproape 39, dureri în gât, tremurat. Și, la fel ca în copilărie, totul s-a petrecut într-un mister eleusin. A venit, m-a lovit, a plecat – n-am înțeles nimic. După ce am secretat, timp de o săptămână, eclectice formule de fluid scârbos (dar viu colorat), acum am rămas nedumerit și sec.

N-am înțeles dacă am fost răcit sau gripat. Care este diferența? Vorbim despre microorganisme diferite care îmi violează anticorpii sau răceala este doar un pui de gripă? Mi se trage de la frig cum se spune prin popor? N-aș fi convins, pentru că răcelile mele cele mai nărăvașe sunt în august, pe caniculă. Doar că alea de vară țin o lună și sunt fără febră.
M-o fi tras curentul? Aici avem o constantă: curentul. Prezent în toate anotimpurile, în toate casele cu uși, la toate necazurile. Continue reading

Frații noștri polonezi

*Poate nu de la ultima vizită a lui Sobieski, dar măcar frați de suferință

The Telegraph ne-a înștiințat astăzi că și polonezii au Duda lor, ba chiar l-au ales președinte. Iar Andrzej Duda va semna legea (trecută deja prin Parlament!) care interzice folosirea sintagmelor “lagăr de concentrare polonez”, “tabere poloneze ale morții” și orice ar putea insinua o eventuală vină poloneză în problema Holocaustului.

Pedeapsa este rezonabilă: amendă sau închisoare până la trei ani pentru oricine scapă porumbelul (cetățean polonez sau turist).
Ce vină au avut polonezii în perioada nazistă, în afară de aceea că pe pământul lor s-a ridicat Auschwitzul? O problemă pentru istorici, nu abordez subtilități peste rafinamentul nasului din dotare.
Dar de la chichițe istorice și până la cuvântări care te aruncă în pușcărie este un drum întunecat și slinos. Continue reading

Drumul lung al nepăsării

Cum am anticipat săptămâna trecută, Cristian Tudor Popescu şi Cosmin Prelipceanu au fost amendaţi de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării:

“Asocierea creată de către domnul Cristian Tudor Popescu, la emisiunea Jurnalul de seară din data de 16.01.2018, pe postul de televiziune Digi 24, între doamna Viorica Dăncilă şi pavianul cu mantie, reprezintă hărţuire şi încalcă dreptul la demnitate, conform art. 2, alin. 5 şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Comportamentul moderatorului emisiunii, Cosmin Prelipceanu, precum şi lipsa de reacţie a acestuia, reprezintă discriminare conform art. 2 alin 4 din O.G. nr. 137/2000, republicată, cu modificările si completările ulterioare. Faptele celor doi jurnalişti exced libertăţii de exprimare în conformitate cu legislaţia din România şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului”
Continue reading

Organizarea fiscală, analiză la rece

Găsesc liniștitoare lacurile înghețate, stufurile pieptănate de vântul primenirilor moarte. Îmi place stratul albicios, cu gheață tulbure, poroasă. Îmi amintește de grăsimea care se ridică la suprafața piftiilor din porc. Răcituri, cum le zic concetățenii din provinciile nealiniate la limba română literară.
Este un tratament, o călire neuropsihică recomandată tuturor concetățenilor care urmează să interacționeze cu autoritățile statului.

Învață să iubești lacul, stuful, construiește-ți adăposturi imaginare și refugii în străfundurile minții. Vei avea nevoie de buncăre pentru iminentul dezastru nuclear, intracranian.
Când ești pregătit, așază-te la birou și încearcă să asimilezi, prin învăluire, cât mai multe informații despre noile pofte ale înalților legiuitori. Continue reading

Jurnalul unui PSD-ist în devenire

Guest post: Nicu Andronic

15 Februarie

M-am trezit cu greu azi dimineață. Am fost la protest. 70 000 de oameni în București, zice Hotnews. Cred că am răcit un pic. Dar a meritat! Am protestat pentru țara mea, pentru oamenii buni din ea. Am protestat împotriva corupției și grupurilor de interese care vor să profite de pe urma muncii oamenilor cinstiți. Cred că am dat un semnal important că suntem aici și nu suntem dispuși să ne lăsăm călcați în picioare.

Sunt mândru de oamenii mei. Oameni dârji, care urmăresc zi de zi toate știrile și dezbaterile, care își răpesc din timpul petrecut cu familia pentru a merge în Piață, a protesta și a se lupta pentru un viitor mai bun pentru copiii lor.

Vlad e unul dintre oamenii mei. Apreciez că de aproape o lună merge la fiecare protest. S-a împrietenit cu organizatorii neoficiali și a devenit o parte din ei. A protestat pe ploaie, zăpadă, frig, zi, noapte, uneori nevăzându-și băiețelul treaz cu zilele. Continue reading

Iminentul pumn în gură

Acesta este viitorul prim-ministru al României. Deși mulți o consideră încălțătorul lui Dragnea, optimistul din mine vede mai mult. Dincolo de condiția plebeului împins spre tribuna agorei, dincolo de “Vasilica” a cărei rezonanță te îmbie la o ciorbă de fasole, dincolo de provincialism și parvenitism, mai văd ceva: Psihopatie!

Să îți coafezi benevol părul ca un babuin, tu fiind viitorul prim-ministru al României, reprezintă un gest salutar. Nutrește speranța că, în spatele “Încălțătorului”, se ascunde un excentric. Cineva capabil să dea foc căruței cu paiațe. Continue reading

Laşitatea celor ce înjură votanţii PSD

La fiecare acţiune sfidătoare a coaliţiei ce domneşte în Parlament, se activează discursul veninos împotriva celor care au votat PSD. L-am înţeles anul trecut, pe fondul furiei şi al disperării de a ţinti un vinovat. Dar persistenţa începe să-mi provoace jenă.

În egală măsură, retorica “Bre, nu știu cum a câștigat PSD-ul. Eu nu cunosc pe nimeni care să-i fi votat!” În paradigma asta, emitentul inepției se plasează (de unul singur) pe o pătură superioară: Vezi, domne, ăia care au votat PSD sunt pleava, scursurile. De unde vin eu, emitentul, așa ceva nu există. Eu mă învârt într-un țarc salubru, fără PSD.

Breaking News: PSD a câștigat parlamentarele cu 18% din voturile românilor cu drept de vot. Atâtica, 18%. Au absentat 61% dintre românii cu drept de vot.

Asă că, emitentule superior, stai liniștit! Te cred că nu cunoști pe nimeni care a votat PSD, dar cu siguranță cunoști pe cineva din ăia 61%. Poate ești chiar tu.
Continue reading