Covid: ce s-a schimbat în ultimele trei luni

Am scris AICI pe 15 martie:

“Problema nu poate fi ignorată într-atât de cinic și să ne vedem invariabil de treburi “Asta este, se curăță bătrânii și sensibilii!” Nici cu măsurile impuse acum nu putem trăi, pentru că faliment, revolte, foamete, 2021 – primul an al noului Ev Mediu (…)

Probabil se va alege răul cel mai mic, imediat ce îl identificăm pe Ăla Micu. Până atunci, frica este o senzație ușor de înțeles printre cei capabili să conștientizeze.”

+++

Punctual, astăzi, 21 iunie, ce diferențe observăm față de 15 martie?

Sunt mai puține cazuri zilnice? Diferențe prea mici, depinde cine și cât numără.
Sunt mai puține decese zilnice? Nu. Aici este mai ușor de numărat.
Sunt mai pregătite spitalele să oprească “valul”? În urmă cu trei luni nu declarau directorii spitalelor: Ne pare rău, toate paturile sunt ocupate.
Continue reading

Toate oile sunt albe!

Am sperat că lunile crâncene prin care populația planetei a trecut din cauza Covid ne vor învăța să fim mai echilibrați, mai atenți la ce băgăm în gură.
Mai responsabili pentru propriile vieți, nu degrabă săritori în primul hău, alături de turmă.

Uite că nu. Nici nu ne-am relaxat bine, încă atârnă măștile sub bărbie, dar am revenit la viața de țarc. Și ciobanul strigă: Toate oile sunt albe!
Suntem, ciobănia ta!
Continue reading

BLM văzut de pe margine

În societatea americană, una dintre cele mai concurențiale din lume, există noțiunile de White Collar (afaceriști, corporatiși, muncă de birou) și Blue Collar (zidari, măcelari, mineri, muncă brută).

Mai există o categorie nebotezată pe care o putem numi Black Collar: șomeri, muncitori necalificați, muncitori la negru – categoria celor care nu își permit să schimbe cămașa, nici să o spele prea des, purtând-o cu gulerul negru.

De câteva zile, SUA sunt măcinate de revolta BLM. Nu Black Lives Matter ci Black-Collar Lives Matter.
Continue reading

Două milenii într-o nucă


În urmă cu vreo două mii trei sute de ani, a trăit un boschetar numit Diogene. Originar din Turcia, mutat în Grecia Antică unde a filozofat și boschetărit pe lângă marile orașe: mânca din gunoi, nu se spăla cu anii, își făcea nevoile și se masturba în public. O viață de câine împuțit pe care a ales-o de bunăvoie, nu împins de neajunsuri.

Îl putem considera primul hipster celebru, primul răzvrătit împotriva convenționalului și primul cap mare păduchios care a predicat o viață despre cât de proastă-i lumea și ce geniu nepereche este el. Nu blugi sfârtecați, nu belciuge în clitoris, nici în chiloți la metrou. Dacă vreți să fiți speciali, trebuie măcar să duhniți a hoit, altfel o fâsâiți futil.
Continue reading

Uimiții inteligenți ai patriei

De când a început criza medicală, urmăresc cu atenție sfaturile și cercetările savante întreprinse de inteligenții patriei: “Elefantul, vrăbiuţa plus bursucul şi maimuţa
muncesc cu aprindere la o întreprindere.”
Iar cine are chef de identificări zoologice poate căuta elefantul din cameră, ascuns printre maimuțe.

Și, urmărind arealul de vreo două luni, am observat că inteligentele somități (chit că-s politicieni sau medici) sunt într-o continuă uimire. Îmi lasă senzația că acum învață mersul în patru buși, descoperind lumea. Mai bagă ceva în gură și privesc spre cer cu ochii dilatați într-o emoție profundă: Uaaaaa!
Nu, lasă-l jos, e caca!
Continue reading

Zavaidoc

Mă jucam cu alți copii, dar nu aveam prieteni. Poate am purtat mereu o genă bizară care stropea tristețe peste obrajii râzători, până se acopereau cu o crustă țepoasă. Copiii își fac loc printre țepi și se jucau cu mine.
Singurul prieten a fost Zavaidoc, cățelul meu.

Cu Zavaidoc lângă mine puteam fi și eu copil, să nu îmi pese de țepi. Striveam pălămida desculț, sfărmam ghimpi și îi lăsam să doară până fierbeau în călcâie. Călcam orice în tălpile goale atunci când Zavaidoc alerga cu mine.
Continue reading