Copilul Deltei (1)

Înainte de toate, vreau să salut două persoane:

– pe Cristina

şi

– pe Hary

Apoi vă salut pe toţi şi vă spun LA MULŢI ANI! de Ziua Copilului. Mă înfăţişez în faţa voastră astăzi pentru a vă prezenta şi a vă recomanda o carte:

Este prima mea carte, apărută la editura Datagroup prin puterea şi efortul lui Hary (Heinrich Loth). Pentru ca echipa să fie completă, trebuie să îi menţionez şi pe Tatiana Neamţu (care s-a ocupat de redactare şi a scris şi vorbele frumoase de pe Pagina 4) şi pe Alin Vasile Adnan (care a realizat o copertă superbă). Continue reading

Îmi place să mănânc

DSC_1674Sunt un om simplu cu aspiraţii simpliste. Nu mi-am construit până acum idealuri măreţe şi strategii pe termen lung, prin care să dobândesc fericirea capitalisto-tâmpă. Urăsc planurile şi creditele pe 30 de ani, în urma cărora voi avea propria cutie de chibrituri în Pantelimon. Urăsc întrebarea „Unde te vezi peste X ani ?”.

Fericirea mea constă în plăceri scurte şi trecătoare. Sunt fericit când mănânc, sunt fericit când mi-e sete şi beau o apă rece, pură şi puţin acidulată. Chiar privesc paharul pentru câteva secunde şi mă imaginez undeva la răcoarea munţilor, lângă izvorul plin de prospeţime din care a ţâşnit licoarea magică. O mâncărică bună îmi înseninează ziua. Pot să stau şi două, trei ore cu fundul în scaun şi să mănânc, chiar dacă sunt sătul. Mănânc pentru că îmi place. Şi visez idilic la o mâncare fără plastic, zinc şi aflatoxină, o mâncare city-free.
Continue reading

Cartea ta de suflet? Autorul tău preferat?

Nu mai sunt un cititor tipic de multă vreme, nici nu știu când am început să las o carte deoparte după primele zece pagini dacă nu-mi place stilul în care este scrisă, indiferent de ce ar fi avut extraordinar sau nu de spus autorul.

Când pun mâna pe o carte de beletristică mă aștept să citesc literatură nu teze de idei, este răspunsul meu invariabil la mustrările amicilor care-mi atrag atenția că am renunțat la o carte care ori avea un fir epic colosal ori conținea niște concepte de te dădeau pe spate.

Acum, de când sunt scriitor cu acte în regulă (Povestiri de sub papuc, Cameleon – Baza), e oarecum de înțeles să strâmb din nas uitându-mă cum e scrisă o carte (na, dacă nu te înfoi un pic în pene pe nișa ta parcă Continue reading

A murit

A murit autorul cărții mele preferate și omul datorită căruia mi-am zis, copil fiind, că odată am să scriu o carte la fel de puternică, magică și fermecătoare în stil  ca cea pe care tocmai o terminasem de citit.

Da, o sută de ani se singurătate.

Experiențe vaginale cu o cârtiţă

x-hamster“…Îi admiram bunătăţile şi fierbeam de ciudă, strângând în mână un ciot ofilit. Şi cum mi se topeau ochii peste ogorul ţaţei Corina, văd în capătul pârleazului o fătuşcană cu chip măsliniu şi părul negru, despletit, jucând în vânt ca o coadă de lup. Venea Magdalena lu’ Măgădan cu un sac de costreie, călărind un măgăruş deşirat şi plin de spume. Venea agale spre mine, zâmbăreaţă, muşcându-şi gentil buza de jos şi ştergându-şi cu mâneca boabele de năduşeală împoponate pe fruntea negricioasă.

A descălecat măgarul şi se apropia cu paşi apăsaţi, sfărmând pământul uscat sub călcâiele goale. Îi jucau ţâţele sub cămaşa transpirată mai ceva ca ugerul vacilor când se întorc vara de la izlaz. Am vrut să o salut din priviri, ea a vrut să mă soarbă. Şi-a lăsat coapsele goale, arcuindu-şi trupul subţire şi lung. Ne-am prins în braţe şi ne-am prăvălit acolo între cioturile de varză uscată. Şi-am început să-mping, să mă opintesc, să mă sufoc şi iar să-mping, de se cutremura ogorul şi zburau brazdele din copitele măgarului speriat de aşa vuiet şi urlete.
Continue reading

Open. O Autobiografie – Andre Agassi

Niciodată nu m-au atras biografiile, majoritatea sunt scrise mediocru picând ori în extrema unui stil rece, de contabilitate a datelor, ori în cea a unui stil trâmbițător, exagerat, extra somputos și numai fascinația pentru numele subiectului ajută cititorul să treacă peste gustul de cretă al textului.

Majoritatea, nu și Open. Nararea la persoana I și ruperile dese de ritm și de idee te duc parcă în fața unui Agassi care îți povestește atunci, pe loc, nerepetat, ce simte și ce gândește. Așa reușește cartea să te transporte lângă Andre pe terenul de tenis sau în afara lui, fără să explice sportul și fără să facă o cronică detaliată a meciurilor. Continue reading

Lectură pentru veceu

psy-nostradamus3Locșorul meu magic în care îmi adun gândurile și îmi împrăștii necazurile devine tot mai bogat. Format inițial din doi pari (unul pentru sprijin și altul pentru câini), a tot crescut în timp, odată cu mofturile și aerele mele. Acum are si câteva rafturi pline cu reviste, ziare, cărți de colorat, resturi de hârtie igienică și, ultima achiziție: Nostradamus de Mario Reading.

Nu neagă nimeni talentul unui farmacist de a scrie versuri. Bine, farmacist e mult spus pentru anul 1500; mai degrabă vraci. Catrenele sunt “citibile”, chiar bunicele pentru epoca în care au fost scrise. Dar să practici arta ghicitului în bob jumătate de mileniu mai târziu și să faci avere din asta, mi se pare cam mult chiar și pentru specia umană.
Continue reading

Despre carti si motivatii personale…

broascaIncep prin a spune ca un autor de beletristica este un artist, un entertainer. El scrie carti pentru un public cititor (larg sau de nisa), in speranta de a-l incanta si de a-i oferi clipe memorabile.

Succesul unei carti se defineste prin numarul de exemplare vandute, raportat la nisa din care face parte (genul literar + piata de desfacere). Succesul unei carti insa nu este garantat de calitatea scrierii. Prin urmare, exista carti foarte bune din punct de vedere literar, care nu au succes la public, la fel cum exista si foarte multe carti, mai putin valoroase, care se vand foarte bine.

De ce unele carti se vand mai bine decat altele, este o intrebare care lasa loc la prea multe raspunsuri si interpretari potential valide, incat sa insist pe aceasta tematica in acest articol. Sa zicem doar ca succesul, asa cum l-am definit mai sus, reprezinta perspectiva din care o editura priveste lucrurile. Si nu numai ea, ci intreaga piata de carte.

Din perspectiva unei edituri, reteta succesului este un mixt alcatuit din genul literar, din modul in care o carte este promovata, popularitatea autorului, calitatea scrierii si, nu in ultimul rand, marimea pietei de desfacere.
Continue reading