Avanpremiera: Lumi epistemologic diferite – Noua paradigma a gandirii

“Lumi epistemologic diferite – noua paradigmă a gândirii”

Așa se numește noua carte a lui Gabriel Vacariu, care va apărea la Editura Datagroup, la sfârșitul lunii octombrie 2014. Apariția acestei cărți marchează un moment special în activitatea editurii noastre.

Nu numai pentru că este vorba despre o carte de filosofie sistematică, ce propune un nou sistem filosofic, un nou Weltanschauung (imagine filosofica despre lume, despre tot ceea ce există), scrisă de un autor român ci mai ales pentru că este prima dată când o editură din România publică o lucrare filosofică al unui autor roman, simultan, în trei limbi diferite: engleză, germană și română. Continue reading

Paradox – o vară însorită sub clar de Lună

yinyangmoon

 

După o vară paradoxală, m-am întors în lumea-celor-cu-reacţii, că tot mă simţeam apreciat prin lipsă acum câtva timp în comentariile lui Dani şi Hary.

Pentru lipsa mea, după această vacanţă mare, EXISTĂ O EXPLICAŢIE !, aşa cum ar spune Garcea fix din Vacanţa Mare de acum aproape două decenii, când emisiunea era chiar amuzantă. Când lumea chiar era mai “bună”, pe lângă faptul că eram şi noi destul de mici incât să nu fim împroşcaţi decât de noroi prin locurile de joacă, nu de noroi cotidian prin locurile de muncă.

Explicaţia rezidă fix in paradoxul verii mele; după 3 ani de zile, am obţinut în sfârşit multe dintre lucrurile pe care mi le doream de… 3 ani de zile. Printre lucrurile pe care le pot enumera în public se numără:
Continue reading

Ce țin femeile în poșete?

Poşetuţă – ditamai tolba de 5 kilograme pe care ea o poartă cu o lejeritate herculeană, de care nu ai crede-o în stare când îţi spune pisicoasă:

Tati, nu mă ajuţi cu pâinea asta? Că îmi rupe mâinile…

In sacul ăla fără fund se găsesc o sumedenie de dispozitive de neînţeles pentru noi dar deosebit de utile pentru ele:

medicamente pentru toate bolile pământului, oglinda de belit ochii în ea când deschizi din întamplare sacul, gloss de buze, agendă goală, zece perechi de chei, inclusiv de la casa bunicii care s-a dărâmat în ′79 fiecare cu două brelocuri, multe pixe în caz că odată şi odată are chef de scris în agenda goală, portofeluri, telefonuri, cremă de mâini de zi şi noapte, cremă de picioare de zi şi noapte, cremă de corp de zi şi noapte, o pereche de Continue reading

Deziluzionistul

Pentru cântăreţi şi profesorii de canto care le dictează vocalizele există “Vocea României”.
Pentru dansatori şi coreografii care le susţin paşii – “Dansez pentru tine”.
Pentru (non)cântăreţii sau (non)dansatorii care au simultan abilitatea de a jongla, face beatbox, înghiţi săbii, scuipa săbii, dresa câini, papagali sau pisici să înghită sau scuipe săbii în flăcări sau nu există “Românii au talent”.

Pentru scriitori şi romanele din spatele lor – risc să spun că nu prea există mare lucru în România. Continue reading

Copilul Deltei (1)

Înainte de toate, vreau să salut două persoane:

– pe Cristina

şi

– pe Hary

Apoi vă salut pe toţi şi vă spun LA MULŢI ANI! de Ziua Copilului. Mă înfăţişez în faţa voastră astăzi pentru a vă prezenta şi a vă recomanda o carte:

Este prima mea carte, apărută la editura Datagroup prin puterea şi efortul lui Hary (Heinrich Loth). Pentru ca echipa să fie completă, trebuie să îi menţionez şi pe Tatiana Neamţu (care s-a ocupat de redactare şi a scris şi vorbele frumoase de pe Pagina 4) şi pe Alin Vasile Adnan (care a realizat o copertă superbă). Continue reading

Îmi place să mănânc

DSC_1674Sunt un om simplu cu aspiraţii simpliste. Nu mi-am construit până acum idealuri măreţe şi strategii pe termen lung, prin care să dobândesc fericirea capitalisto-tâmpă. Urăsc planurile şi creditele pe 30 de ani, în urma cărora voi avea propria cutie de chibrituri în Pantelimon. Urăsc întrebarea „Unde te vezi peste X ani ?”.

Fericirea mea constă în plăceri scurte şi trecătoare. Sunt fericit când mănânc, sunt fericit când mi-e sete şi beau o apă rece, pură şi puţin acidulată. Chiar privesc paharul pentru câteva secunde şi mă imaginez undeva la răcoarea munţilor, lângă izvorul plin de prospeţime din care a ţâşnit licoarea magică. O mâncărică bună îmi înseninează ziua. Pot să stau şi două, trei ore cu fundul în scaun şi să mănânc, chiar dacă sunt sătul. Mănânc pentru că îmi place. Şi visez idilic la o mâncare fără plastic, zinc şi aflatoxină, o mâncare city-free.
Continue reading

Cartea ta de suflet? Autorul tău preferat?

Nu mai sunt un cititor tipic de multă vreme, nici nu știu când am început să las o carte deoparte după primele zece pagini dacă nu-mi place stilul în care este scrisă, indiferent de ce ar fi avut extraordinar sau nu de spus autorul.

Când pun mâna pe o carte de beletristică mă aștept să citesc literatură nu teze de idei, este răspunsul meu invariabil la mustrările amicilor care-mi atrag atenția că am renunțat la o carte care ori avea un fir epic colosal ori conținea niște concepte de te dădeau pe spate.

Acum, de când sunt scriitor cu acte în regulă (Povestiri de sub papuc, Cameleon – Baza), e oarecum de înțeles să strâmb din nas uitându-mă cum e scrisă o carte (na, dacă nu te înfoi un pic în pene pe nișa ta parcă Continue reading

A murit

A murit autorul cărții mele preferate și omul datorită căruia mi-am zis, copil fiind, că odată am să scriu o carte la fel de puternică, magică și fermecătoare în stil  ca cea pe care tocmai o terminasem de citit.

Da, o sută de ani se singurătate.