Datagroup (re)editează Lugojul cultural

scris de Claudiu T. Ariesan

Ieri a fost o zi mare din istoria recentă a oraşului de pe Timiş. Cei taman 120 de ani de la naşterea unuia din cei mai cunoscuţi şi talentaţi tenori ai veacului XX, Traian Grosavescu, au fost marcaţi nu cu focuri de artificii şi efecte pirotehnice (who dares now?!) ci cu evenimente artistice rasate şi o seară de pomină pentru noi şi pentru cei prezenţi la faţa locului. Continue reading

Sand – Hugh Howey

Gen – science fiction.

Stil – bun, deși greoi pe alocuri 4/5.

Idee – nouă pentru mine 4/5.

Ritm – natural, acțiune din plin dar fără suprasaturație, pauze de liniștire bine alese 5/5.

Personaje – solid construite cu destul substrat ca să-ți dea impresia că le știi/înțelegi 5/5.

Final – clar și logic, însă abrupt și te lasă cu sentimentul că punctul ar fi trebuit să fie mai încolo 3/5. Continue reading

Stephen King despre cum să-ți faci meseria – ”On writing”

În ”On Writing, A memoir of the Craft” Stephen King vorbește despre scris, însă foarte mult din ce zice se poate aplica la orice meserie.

  1. Să ai o ușă pe care s-o închizi.

Pentru scriitor, un spațiu în care să nu fie deranjat din lumea imaginară pe care o pune pe hârtie este absolut obligatoriu. Să nu ai o ușă care să te izoleze complet de lumea exterioară face din scris un chin, cerneala curge în picături dureroase iar personajele și atmosfera îți fug din minte la fiecare câteva minute, alungate de realitate neblocată de nimic.

Eu știu pe pielea mea, faptul că nu am o cameră în plus îmi taie o carte pe an și mă fură de idei la cea la care lucrez.

Să-ți asiguri condițiile ideale de lucru este o necesitate pentru orice profesie. E greșit să te gândești la investiția în asta ca la un moft, ca la un plus de comoditate – să-ți faci treaba ușor nu e numai mai comod dar îți crește randamentul, un randament crescut te face pur și simplu mai bun în meseria ta, iar mai bun înseamnă până la urmă mai mulți bani. Continue reading

Bergler Igor, cel mai supărat scriitor român

Bergler Igor anunță că are 10.000 de precomenzi la o carte pe care încă nu a publicat-o. Fiind prima lui carte și numele lui neînsemnând nimic pentru publicul cititor, succesul acesta nemărginit mi-a ridicat niște semne de întrebare și-o curiozitate legitimă.

După vreo două zile și informația cum că numai 15 exemplare au fost precomandate de la o librărie online aflată în top 3 vânzători de carte de la noi, părea că cifra este o minciună grosolană, care confundă tirajul trimis distribuitorilor cu cărțile comandate de cititori. Așadar se putea ca genialul Bergler Igor să-și fi făcut, dintr-o carte anonimă, știre pentru toată industria românească de carte, mințind.

Lucrul ăsta și calitatea cărții, analizată pe fragmentul gratuit cât și pe întreaga carte, au făcut subiectul unor articole pe reacții.ro, nu, nu scrise de mine, eu doar comentasem.

Ce face Bergler Igor, acest titan literar care va zgudui lumea cu capodopera lui, în fața unor informații atât de dure? Vine și ne demonstrează că greșim și că nu a fost o măgărie campania asta aparent gândită să prostească cititorii (unul dintre cele mai puternice argumente în marketingul unui produs este social proof-ul, adică l-au luat și mulți alții)? Continue reading

Biblia pierduta 2

Va povesteam despre Biblia pierduta, de Igor Bergler, supranumita “Cartea eveniment a anului 2015”, de propaganda editurii RAO si a firmelor de marketing contractate de autor, aici.

Nu o sa mai insist asupra scaparii cu fragmentul din carte, acela plin de greseli, oferit de site-ul oficial bibliapierduta.ro inaintea lansarii cartii. Asta este. A fost o greseala umana, se mai intampla. Si oricum, intre timp s-a rezolvat problema, acum poti descarca doar postfata, scrisa de traducatoarea Jean Harris. Realizatorii au renuntat la un fragment din carte. Bravo, se pare ca s-au prins in sfarsit ca trebuie sa ofere cititorului ceva care vinde. Continue reading

biblia pierduta

E mare valva zilele acestea cu “Biblia pierduta”, scrisa de Igor Bergler.
Cartea eveniment, nascuta pentru a fi bestseller national si mondial, a spart deja toate recordurile inca inainte sa fie lansata oficial pe piata. Conform editurii RAO, s-au vandut deja 10.000 de exemplare.
Mai mult decat atat, cartea se bucura deja de recenzii media foarte bune. Ziua de vest scrie de exemplu: “Ca tehnică a structurării subiectului, se apropie de arta suspansului lui Dan Brown, care întâlneşte cultura enciclopedică şi umorul lui Umberto Eco, dar şi de vechea tradiţie a literaturii de gen americane”.  Continue reading

Cartea ca produs

O să scriu ceva fenomenal, atât de bun încât lumea să stea la coadă și să se calce în picioare ca să pună mâna pe un exemplar. Așa visează scriitorul la început, când se gândește să publice o carte.

Demult lupta unui autor la început se ducea cu editurile. Peste cartea ta se uitau niște oameni extra-citiți și hotărau dacă merită să fie publicată, iar dacă răspunsul era da, știai sigur că ai un public minim.

Când cartea a devenit un produs de consum larg, lucrurile au devenit puțin mai complicate. Cererea și oferta s-au extins, până când oferta a început să depășească cererea și asta a însemnat că lupta autorilor s-a mutat de la convins o editură să-i publice, la convins o editură să-i împingă în față altor autori. Asta până nu demult.

Acum lucrurile s-au schimbat radical. Tehnologia, self-publishingul, social media a schimbat total jocul. Faptul că autorul nu mai trebuie să treacă obligatoriu prin filtrele unei edituri a avut ca rezultat o ofertă de carte mult mai mare decât cererea – de exemplu peste 90% dintre autorii de pe amazon nu vând mai mult de 200 de cărți. Continue reading

Lucian Boia – Două secole de mitologie națională

Națiunea ne leagă organic, din negurile timpului și până astăzi, iar granițele și organizarea ca stat au fost doar consecințe naturale ale stării de națiune, care au înfrânt toate obstacolele și interesele politice exterioare ca să-și găsească albia pe drept cuvenită.

Așa ne-a învățat școala despre românii ieșiți din daci și romani și despre cum dorința de unire curgea prin sângele tuturor, odată cu o conștiință națională vie și puternică.

Doar că e de-ajuns să aruncăm un ochi în jur, la toate prejudecățile și insultele pe care românii și le aruncă unul spre altul, în funcție de regiunile istorice pe care le reprezintă și iese evident la suprafață, fragilitatea și tinerețea națiunii române, precum și artificialitatea conceptului de constantă națională milenară. Continue reading

100 de pule

100 de pule

O sută de pule. Poate nu chiar o sută, da’ rotunjim. Erau minus douăzeci de grade și noi stăteam de vreo patru ore în curte, chiar lângă pădurea de brad, mutându-ne greutatea de pe un bocanc pe altul, așteptând să se termine odată.

Bătea ușor vântul, destul cât să treacă frigul prin haine și pielea bocancilor să se întărească de la umezeala înghețată. Bătătorisem toată zăpada de pe jos când ofițerul ne-a anunțat că nu mai e mult până începem, maxim o oră…

Aveam buzetele vinete când am intrat în sala aia mult prea mică pentru o sută de pule.

– Ce faci, mă?

– Trag un pic de ea să nu mă fac de râs, ce dracu! Continue reading

Conștiința mea versus Sinele lui Vacariu

Căutându-l pe Dumnezeu (nu am reușit să ajung acolo cu articolele mele dedicate subiectului, un pic enervat de superioritatea simplistă a ortodoxului cu adevărul absolut în sân) eu am găsit conștiința.

Conștiința, nu în sensul de compas moral al ființei, ci în sensul de viață, cunoaștere, mai mult decât trup. Începând să-l citesc pe Gabriel Vacariu, Noua Paradigmă a Gândirii, am văzut cât de tare se apropie conceptul de eu/sine pe care-l folosește el de conștiința la care ajunsesem eu și cât de tare diferă, exact în punctul care pe mine m-a condus spre Dumnezeu și pe el îl conduce spre nimic.

Despre asta vreau să întreb azi, după ce fac o mică introducere, cât mai ușor de înțeles, pentru cei nefamiliarizați cu lumile lui Vacariu. Continue reading