Dragostea adevărată

femeie-in-barOooh, sinecuriști ai căprioarelor sinucigaşe, ai inimilor însetate de vrăji nechibzuite, ai minţilor plăpânde şi golaşe,

Oooh, voi, vânători cu obuz şi lunetă; binecuvântaţi ai sorţii, cu feţişoarele voastre de golănei simpatici, cu lipici pe obrăjori, pe baionetă…

Luaţi aminte de la un adevărat vânător. Neînzestrat, veşnic ferit de noroc, dar curajos: Fără vrăji, fără lunetă şi baionetă. Doar el şi pumnu-i vânjos, la vânătoare în curu’ gol.
Continue reading

Gay Shakespeare

Oft did I peek through my lattice
By all of my lands and all silken province.
O stay and hear my penn’d in blood fears,
Damned soul had pelleted in treacherous tears.

As hallowed hope would not break from anguish,
Oh, enter my savior, unfold bliss assuage!
From ecstasy sepulchres, come, rapture my flock,
Arise mighty Corban and marvellous cock!

Îmi respectam tabietul matinal, cocoţat pe tron. Când dau peste reportajul ăsta:
Continue reading

Liceul din coșmar

LahovariAnii de liceu au fost cei mai încărcaţi. Nu am multe amintiri plăcute din respectiva perioadă. Încărcătura emoţională ce încă o mai port, ca pe un balast prins de grumaz cu lanţuri, rareori mă încălzeşte. În rest, simt drumul lung, pe malul râului îngheţat şi viforul ce-mi congela plămânii; iarna, la -15 grade, alergând ca un căpiat doi kilometri jumate.

Ploile vânturate, frunzele moarte lipite de pantofii asimetric tociţi şi botoşi. Mirosul de granit pilit, de metal încins, de gratii şi vaselină. Da, liceul meu era înconjurat de ziduri groase din piatră, prelungite cu nişte țepușe metalice, înalte şi ascuţie. Iar vârfurile ţepilor erau unse cu vaselină pentru a alunga orice gând de evadare.

Colegiul Naţional Alexandru Lahovari din Rm. Vâlcea avea toate caracteristicile unei închisori de maximă siguranţă. Ziduri foarte groase, construite din bolovani, gratii ruginite la geamuri, holuri lungi şi înguste, duhnind a parchet umed şi rânced.
Continue reading

Locotenent Praporgescu

praporgescuDe obicei, neglijez cu succes orice bătaie, orice scormonit şi orice frecăţiş asmuţit asupra uşii mele. Doar că nenorocitul ăla bătea într-un fel anume. Nici tare şi nici des, dar avea un ritm diavolesc care te împungea în suflet. Cu fiecare ciocănit îi simţeai falangele apăsând pe creier.

– Ah, domnul Praporgescu. La uşa mea, din nou.
– Bună dimineaţa, domnul Corban. Deranjez?
– Hai sictir.
– Aoleu, domnu Corban! Păi se poate aşa ceva?

Am învăţat de la bunici să mă feresc de câinii cu ochi roşii. Fie i-a încăierat vreo vulpe bolnavă, fie au dat în ei alte bube din sălbăticie, dar ăia nu mai sunt câini de încredere. Să fugi mâncând pământul când îi vezi, că au creierii măcinaţi de turbare şi o să-ţi sfâşie beregata între colţi.
Continue reading

Femeia nu e om

Cel mai romantic duet. Sau cadoul făcut de divinitate femeilor:

femei
Atunci când două femei comunică, observăm un comportament diferit, încărcat de tensiune şi agitaţie. Acestea se deplasează în cercuri cu raza de aproximativ 2-3 metri, scot sunete foarte înalte şi de intensitate ridicată, agitându-şi haotic cele două membre superioare. Nimic în comun cu primatele din care am evoluat noi.

Comportamentul lor este asemănător cu al păsărilor, cu al nagâţilor purtători de moţuri strident colorate. Cel mai probabil strămoş este pterodactilul. Genetica a lăsat amprente vizibile în procesul evoluţiei feminine.

Chiar şi astăzi, în momentele critice, femeia îşi fâlfâie mâinile într-un ritm alert, în subconştient mocnind dorinţa de a-şi lua zborul. Comportamentul se repetă şi atunci când femeia îşi acoperă unghiile cu ojă sau lac. Obiectivul principal al zilei este atins şi apare nevoia de a sărbători succesul.
Continue reading

De sub papucul nevestei

Democraţie – sistem ce se bazează pe dreptul la opţiune. Intr-o căsnicie democraţia este sistemul în care ai opţiunea să vrei exact ce spune nevastă-ta”

Oglindă– dispozitiv de belit ochii în el, care reflectă gingăşia şi frumuseţea ei şi dacă nu o reflectă e vai şi amar de fundu‘ tău, că îi scoţi păr alb în cap cu stilul tău de măgar şi o îmbătrâneşti într-un an cât alţii-n zece. Porcule!”

Poşetuţă – sac fără fund în care se găsesc o sumedenie de dispozitive de neînţeles pentru noi, dar deosebit de utile pentru ele:medicamente pentru toate bolile pământului, oglindă de belit ochii în ea când deschizi din întâmplare sacul, gloss de buze, agendă goală, zece perechi de chei, inclusiv de la casa bunicii care s-a dărâmat în ′79, fiecare cu două brelocuri, multe pixe în caz că odată şi odată are chef de scris în agenda goală, portofele, telefoane, cremă de mâini de zi şi de noapte, cremă de picioare de zi şi de noapte, cremă de corp de zi şi de noapte, o pereche de chiloţi de Continue reading

Printre pisici

Printre pisici este o carte mai neobisnuita, scrisa de un autor si mai neobisnuit. Din toate punctele de vedere. Inca nu mi-am dat seama cand glumeste sau cand vorbeste serios. Pare sa fie tot timpul high, cam genul lui Freigedank atunci cand ne povestea de extraterestrii. Autorul se semneaza Motanulpescar Sauwhatever. Continue reading

De ziua îndrăgostiţilor

Luxury-Brown-White-Bathtub-Romantic-Bathroom-Decor-With-Candles.-Mirror-And-Red-CurtainEl, cu fruntea lată, pitită sub cârlionţi cafenii. Perciunii îi înveleu obrajii, terminându-se într-o barbă stufoasă, dar dichisită; groasă cam la două degete de bere brună, bine turnată. Sprâncenele se ondulau adesea peste neastâmpărul grimaselor. Avea un clocot în ochi, şi la fiecare oftat păreau să nu-şi mai încapă în orbite.

Ea, feţişoara candidă, cu linii delicate şi oase mici. Doua palme cremoase de înger îi mângâiau pomeţii şi tâmplele, spălându-i poftele carnale de pe chip.
Avea o pitulice speriată în piept şi bătaia aripilor i se topea în tremurul buzelor. Ar fi vorbit mai devreme, dar s-a blocat privindu-l.

El i-a simţit palpitaţia, i-a văzut pulsul ce-i curge prin ochi.

-Pari neliniştită. Ce-ai păţit?
Continue reading

Strofa de joi

Amurg

Priveam soarele strivind oraşul mut
Ca un cavou de plumb, surpat peste cadavru.
Oraşul înhumat al timpului pierdut
Unde-am crescut cochet cu funia de gât
Acronic legănat de candelabru.

Vin razele călâi să-mi pupe gâtul frânt
Sunt buze de călău atins de vină.
S-a înecat oraşul în seva ce mi-a supt,
Îmi plouă cu schelete în sufletul de lut
Din norii plângăcioşi ce-mi fac cunună.