Interviu cu Freigedank

Freigedank este unic. Fiecare troll are ceva din nebunia lui. Dar numai unul este Freigedank. Pentru the one and only, am pregatit urmatoarele intrebari:

 

  1. Cine este Freigedank in viata de zi cu zi?
  2. Cand ai fost rapit ultima oara de extraterestri?
  3. Ai mai avut in ultimul timp vise cu porumbei albi?
  4. Pentru ce delict ai facut parnaie?
  5. Care este cea mai mare calitate a ta? Ce stii sa faci cel mai bine?
  6. De ce nu-ti plac femeile?
  7. Daca ar trebui sa alegi, ce ai consuma: droguri sau alcool?
  8. Care este cea mai frumoasa amintire cu bunica ta?
  9. Esti un crestin ortodox practicant?
  10. Ai fi dispus sa scrii o carte despre viata ta, pe care sa o public la editura mea,. chiar daca asta ar insemna sa iesi din anonimat?

Freigedank, te astept in comentarii cu raspunsurile la intrebari.

 

Uit pi şier ş şierul taşi

Astăzi a fost placiditate pe cerul Moldovei. O înecăciune persistentă de amar plumbuit; de parcă gospodarul văzduhurilor şi-a întins la zvântat cenuşa îmbibată de ploaie.
Câţiva stropi mărunţi, adieri timide, de provenienţă tăinuită: atât de anemice încât nu ştiai dac-au slobozit din cenuşa cerului ori dintre aripile unui cocoş.

Sunt deja două zile de când caut echilibrul spiritului între dealurile Moldovei. E linişte. Răcoare şi simţământ împământenit de “hai în culcuş”. Plăcintele, vinul şi paturile unse cu dragoste de tihnă îţi giugiulesc mintea şi-ţi înfrăgezesc trupul din călcâi în creştet, via noadă.

Aici, la porţile Edenului, au trecut două zile. În teluricul mânjit s-au rulat probabil câteva generaţii, religii, epoci. Tocmai am primit acestă poză din partea unui muritor damnat.

berceni
Continue reading

Welcome to the Hotel Corvaris

corvarisUn antreprenor ambiţios s-a decis să dezvolte industria hotelieră în prepuțul Berceniului. La limita periferiei, acolo unde pretenţiile de Bucureşti pălesc în faţa provincialismului ilfovean. Veste bună pentru mine; la doar 5 minute de alergare uşoară, ambiţiosul antreprenor mi-a ridicat hotel-restaurant (cu mâncare bună şi ieftină). Şi în inspiraţia-i neţărmuită, l-a numit Corvaris.
Încă nu i-a picat fisa, dar ăsta ar fi sloganul perfect de promovare “Corvaris: neţărmuire”

Decorul zbârleşte părul până şi artiştilor minoritari de la periferia Berceniului. O combinaţie de roz şi mov atotprezentă, piloni gălbui, terminaţi în arcade împopoțonate cu leduri multicolore, de care atârnă impozantele lustre turcoaz. Iar pe mesele de culoarea oului de raţă, mult plastic alb, negru, roşu aprins şi maro.
Totul într-o lumină fierbinte care-ţi dizolvă corneea mai abitir decât într-un magazin de bijuterii.
Continue reading

La apusul lui Traian

vaca lui baescuÎn căsuţa din pădure avea casă un pitic.
Cocârjat de timp, de valuri
Şi de visul nemuririi, pe când se credea voinic.

Acum vântu-i suflă-n ţeasta dezvelită de amar
Gust etern ce-i umple gura siameză c-un pahar.

La apus plânge sirena, despletită, fleaşcă toată:
“Vreau să stau şi eu aici!
Ce bărbat ai fost odată…
Şi-nc-o dată, şi-nc-o dată, şi-nc-o dată!”

Dar piticul n-o aude pe sirena înspumată
Îşi alintă piticimea cu un cal, un urs ş-o vacă.
Continue reading

Excitatio

cocosAtunci când îţi presezi urechea de pernă, involuntar construieşti un receptor universal, capabil să recunoască orice frecvenţă cunoscută de om, animal, vânt şi bormaşină. Asculţi glasul universului în cea mai performantă boxă: cea din fulgi de gâscă.

În dimineaţa asta, cu siguranţă m-am trezit mult prea devreme. Străzile şi bormaşinile încă dorm, iar perna tace. Sporadic se mai aud scurte bătăi înfundate; ca un cioc de pasăre lovind capacul unui sicriu adânc îngropat. Nimic nou, cunosc bine sunetul. Este inima Pământului şi o aud în pernă, atunci când restul lumii tace.

Bucureşti, sfârşit de februarie, 2014. Dintr-un apartament ponosit de periferie, înjur printre buze fiecare dimineaţă şi aştept lumea de afară să se schimbe. Până atunci, mă simt confortabil ignorând-o şi dezvoltând complexe relaţii de convieţuire cu perna.
Continue reading

Beretristul

dani bere“Şi cum mi se topeau ochii peste ogorul ţaţei Corina, văd în capătul pârleazului o fătuşcană cu chip măsliniu şi părul negru, despletit, jucând în vânt ca o coadă de lup. Venea Magdalena lu’ Măgădan cu un sac de costreie, călărind un măgăruş deşirat şi plin de spume.

Venea agale spre mine, zâmbăreaţă, muşcându-şi gentil buza de jos şi ştergându-şi cu mâneca boabele de năduşeală împoponate pe fruntea negricioasă. A descălecat măgarul şi se apropia cu paşi apăsaţi, sfărmând pământul uscat sub călcâiele goale.

Îi jucau ţâţele sub cămaşa transpirată mai ceva ca ugerul vacilor când se întorc vara de la izlaz. Am vrut să o salut din priviri, ea a vrut să mă soarbă. Şi-a lăsat coapsele goale, arcuindu-şi trupul subţire şi lung. Ne-am prins în braţe şi ne-am prăvălit acolo între cioturile de varză uscată.

Şi-am început să-mping, să mă opintesc, să mă sufoc şi iar să-mping, de se cutremura ogorul şi zburau brazdele din copitele măgarului speriat de aşa vuiet şi urlete.
(…)
Continue reading

Aparitie carte

Pentru toti iubitorii de romane politiste captivante si usor de citit acasa sau in concediu, la o bere rece sub umbrela pe plaja sau seara in pat inainte de culcare, recomand cu caldura “Vampirul de pe strada Sforii” scrisa de Sergiu Somesan si aparuta la editura datagroup.

Cartea costa 25 de RON si poate fi comandata online la editura sau daca sunteti in Bucuresti intre 20.-24.05.2015 poate fi cumparata (la un pret redus) direct de la standul nostru in pavilionul C2, la Bookfest 2015.

ANAF şi peştişorul de haur

Un pescar mai iscusit, căminar rebranduit, azvârle minciogul s-agaţe norocul.
Prinse fâţe şi bibani, libelule şi broscani,
Lipitori şi ţânţărime ce-au supt sânge de prostime.

Toate, lighioane grase; cu burţi expandate, cămăşi suflecate,
Croială Armani, parfum de Giovani
Să moară duşmanii.

Căminarul n-are stare.
Tot aruncă şî învărte, peste râuri face punte,
Cată-n scorburi şi cotloane după Peştele Ăl Mare.

Într-o zi de sărbătoare: Paşte spornic, boieresc
S-a abţiguit prea tare de la vin bisericesc
Un peştan, arde-l-ar focul, de sticlire şi splendoare,
Zici că-i lacrimă de $tea, picurată în Valoare.
Continue reading

Povestea Leului Băsescu

“Nu îi sun pe Florian Coldea şi pe Laura Codruţa Kovesi din silă” (Traian Băsescu, fostul Leu al pădurii)

Într-o zi animalele pădurii s-au plâns Regelui Leu:

− Leule, uite care situaţia, e plină toată pădurea de rahat, unde te uiţi, toate tufişurile sunt pline.
Aşa nu mai putem trăi, trebuie făcut ceva!
− De acord, zice Leul, facem un veceu public.

Se apucă ei şi fac un veceu turcesc cu gemuleţ, cu zăbrele la uşă, mai mare frumuseţea. Înţelept fiind, Regele Leu s-a gândit că, deşi au veceu, dobitoacele pădurii se vor răhăţi tot în tufişuri. Na, nişte nesimţite. Pentru a merge treaba mare brici, era nevoie de veghe. De nişte inspectori ai rahatului bine făcut.

Şi se duse Regele Leu în Satul Rozătoarelor Impotente, să caute doi şobolani de seamă. Trecut-au multe zile, nopţi, carafe şi anotimpuri. Se topiră zăpezile şi gheţurile din pahare, dar, într-un final, Regele Leu ridică victorios cupa şi râgâi:

– Groooarrr! UE, v-am spus!

După alte trei zile şi trei nopţi, Regele Leu reuşi să stea în picioare şi să meargă relativ drept. Şi se întoarse fericit din Satul Rozătoarelor Impotente, alături de Colţea şi Codrula, cei doi şobolani de seamă.
Continue reading