Cadoul perfect pentru prietenul tău – prima carte de beretristică din lume

Povestiri de sub papuc” se poate comanda aici.

Gemeni – o zodie extraordinară ce dă lumii femei frumoase, înţelegătoare şi deştepte, la distanţă de ani lumină faţă de scorpiile produse de celelalte unsprezece zodii. Nevastă-mea e Gemeni şi ştie să citească;

Punctul G – mit inventat de-al naibii, numai ca să aibă bărbaţii ce orbecăi pe întuneric. Şi dacă ar exista pe bune tot ar fi tot imposibil de găsit – să încerce ele să găsească un fir de nisip într-o găleată. Legate la ochi. Cu apă în găleată. Cu pulsul la două sute şi o erecţie cât coada de la lopată;

Poşetuţă – ditamai tolba de cinci kilograme pe care ea o poartă cu o lejeritate herculeană, de care nu ai crede-o în stare când îţi spune pisicoasă:

”Tati, nu mă ajuţi cu pâinea asta, că îmi rupe mâinile”

În respectivul sac fără fund se găsesc o sumedenie de dispozitive de neînţeles pentru noi, dar deosebit de utile pentru ele, medicamente pentru toate bolile pământului, oglindă de belit ochii în ea când deschizi din întâmplare sacul, gloss de buze, agendă goală, zece perechi de chei, inclusiv de la casa bunicii care s-a dărâmat în ′79 fiecare cu două brelocuri, multe pixe în caz că odată şi odată are chef de scris în agenda goală, portofele, telefoane, cremă de mâini de zi şi de noapte, cremă de picioare de zi şi de noapte, cremă de corp de zi şi de noapte, o pereche de chiloţi de schimb, două sutiene pentru urgenţe, mini-trusă completă de machiaj, parfum, apă de toaletă şi deodorant, şerveţele umede şi uscate, colecţia de pişpirici primiţi de la colegele de serviciu, o pisică mică şi un clopoţel argintiu ca să aibă pisica mică cu ce se juca.

Lactaţie – cruntă ironie a sorţii, tocmai ţi s-a îndeplinit visul şi sânii nevestei s-au mărit spectaculos peste noapte dar vezi tu… nu-s pentru tine. Continue reading

La cină – Povestiri de sub papuc

Mă uitasem la Raymond Blanc două zile şi două nopţi non-stop, aveam ochii crăpaţi şi ieşiţi din orbite de la atâta informaţie, dar mă simţeam pregătit. Cu atitudinea asta am ieşit triumfător din casă, când abia se crăpase de ziuă şi am luat-o spre piaţă, în căutare de ingrediente de cea mai bună calitate pentru prima cină pe care o pregăteam vreodată. Romantică, bineînţeles.

Peste două ore m-am întors trăgând doi saci imenşi după mine, plini cu toate buruienile pe care gospodinele mi le băgaseră pe gât, cu vreo doi peştalani mari cât braţul şi mai mulţi mici, c-un picior de viţel şi juma de pulpă de porc, trei găini jumulite şi două tone de legume, plus două sacoşe cu fineţuri. Mi-am zis să am de rezervă în caz că nu nimeresc perfecţiunea din prima.

Când am intrat în bucătărie, mai mult mort decât viu, târâind sacii ăia infernali cu ultimele puteri, mi-am spus că peste câţiva zeci de ani gastronomia mondială se va uita înapoi cu adâncă recunoştinţă spre ziua în care eu am început să gătesc. Continue reading

Radu Paraschivescu la Booktopia

ParaschivAbsolut conjunctural am ajuns pe lista invitaţilor la petrecerea Booktopia. Nu ştiţi ce e Booktopia? Nici o problemă. Nici eu. Dar am auzit că în deschiderea evenimentului/petrecerii va ţine un discurs Radu Paraschivescu. Pentru mine a fost suficient, mi-am tras bocancii de cursă lungă, jerseul din melană, căciula cu ciucuri smart-casual şi-am plecat în misiune.
Continue reading

Amintiri de astă-vară

IMG_9323Aventura noastră începe în localitatea Jurilovca, un colţ de ţară şi de lume pierdut în muţenia şi în atemporalitatea meleagurilor lipovene. Fiind o povestire plăcută de vacanţă, vom face abstracţie de încercările herculeene prin care veţi trece până să atingeţi magicul tărâm al lipovenilor. Dar dacă în oferta de vacanţă aveţi printre alte mijloace de transport şi o zgripţuroaică înaripată (alias Simurgh) ce se hrăneşte cu pulpa voastră dreaptă, alegeţi-o fără ezitare!

Jurilovca este într-adevăr o localitate pierdută în timp. Câteva blocuri scundace şi un magazin mixt în care găseşti pe zece metri pătraţi absolut orice (merdenele, crenvurşti, cuie, brânză proaspătă, veche si albastră, articole de pescuit, piese pentru Dacie) te proiectează într-un orăşel miniatural de provincie, din Epoca de Aur. Ce căutăm aici? Încercăm să traversăm Lacul Goloviţa, spre destinaţia de vacanţă: Gura Portiţei.
Continue reading

Cum se iese la bere

drunk28După asfinţit, bineînţeles. Trebuie să laşi impresia că în timpul zilei ai alte treburi şi responsabilităţi. Nu ai vrea să atragi privirile înţepătoare ale clientelei înţepate, atunci când comanzi trei Silva Dark la ora 14. La bere se iese seara. Până atunci, bei unu, doi litri de vin acasă (în funcţie de antrenamentul fiecăruia).
Te îmbraci comod, în haine mai de tăvăleală, te asiguri că ai cel puţin un pachet de ţigări la tine. Nu ştii prin ce crâşmă blestemată ajungi şi nu au ţigări de vânzare. Ce faci? Te ridici de la masă? Niciodată.

Începi lejer. Prima bere o bei să astâmperi setea de după vin. Preferabil blondă cu alcool de până în 5. Urmează seria de bere brună. Dacă nu eşti obişnuit cu gustul dulceag de caramel, o poţi oricând înlocui cu Stejar. Chiar se recomandă alternanţa, în special între Stejar şi Silva Dark.
Continue reading

Doi prieteni

title

– Ce faci, fudulii?
-Bine, fudulii. La o sămânţă şi eu. Citeam Dilema. Tu?
-Pretenaş, să-ţi zic ce-am păţit ieri. Deci aşa ceva numai în filmele cu proşti ai mai văzut.
-Mh…
-Băi, deci eram cu prietenu’ ăla al meu, Coacă. Îl ştii. Coacă, mă! Ăla de-a fost cu noi atunci, acolo. Îl stii pe Coacă, ce dreacu?
-Da, mă. Aşa, şi?

-Da, fudulii. Şi mă duc cu Coacă ăsta al meu în faţa blocului să ne luam nişte pateuri. La mine în Pajura, şţii tu. Lângă bloc, la mine. Hai că şţii, ce dreacu. Că ne cam luase cu foame. Băi, frate, şi ne punem noi la coadă la pateuri. În faţa noastră, erau doi puradei din ăştia. Îi ştiam aşa din vedere. Mai veneau să-mi vândă ştergătoare de parbriz.
-Ăşa, mă. Şi?
Continue reading

La masă cu Dani Corban

Dimineaţă cenuşie de noiembrie. Săpun de casă, dizolvat în fiertura rece din cer. Îşi picură leşia în stropi îngălaţi, în zoaie gri; ca sucurile stoarse dintr-un şobolan.

S-a dizolvat săpunul de casă, a curs peste toţi. Ne-a uns limba, nările şi celulele în cenuşiul de leşie. Acum s-au desprins din el jumările de porc topit pe plită, de şobolan lacom, de balauri ce şi-au înnodat cozile peste soare. Plouă cu jumări reci, cenuşii, putrezite, îmbibate în leşie. Ne cad în gură, în ochi şi în suflet. E noiembrie, e dimineaţă, e mic dejun cu şobolani dizolvaţi.

Dar sunt fericit! Pentru că privesc ceva frumos. Poza de mai jos:

_MG_9535x900

 

Romania got poetry

imagesS-a dus vorba de la State, peste munţi şi peste ape, în străfulgerări demente, că românii’s nomber one, au x factor şi talente. Şi moguli cu ochi de uliu se-apucară pe sprânceană să aleagă mega-juriu:

Delie blondă şi vitează din oştimea românească, zi cu goose bumps, zi de splină, cum te doare şi suspină şi transpiri adrenalină!

„Văleleu, deci vasăzică, eu am sfârcuri ca de gâscă?”

Nu, tu delie-mbujorată, blondă, dulce şi pensată. Tu ai sfârcuri de divină. Zi de lacrimi şi de splină, că ai pielea de găină! Şi de plângi cu gura plină, ai şi bonus, ai şi primă! Să nu fie neudat pat de bebe, ochi de plebe ori obraz de gospodină.
Continue reading