Pustiul celui de-al nouălea cer – fragment 2

“S-a amuzat și m-a împuns fin cu pumnul în umăr. Pe bancheta din spate Sami sforăia zgomotos.

– Pe el unde l-ați găsit?

– E văr cu Kasim.

– Aha…

– Și deci căutăm piramide?

– Ai găsit vreuna? Ce ai aflat?

– Una singură, la două sute de mile sud de Baghdad.

– Minunat. Înseamnă că Valerie a urcat spre nord, s-a etichetat, apoi a distrus telefonul și s-a pierdut în direcție opusă. În regia lui Alfred Hitchcock.

– E singurul regizor pe care-l știi, nu?

– Da! Ba nu, mai e și Tarantino.

Râdeam pe înfundate.

Am depășit Al Taji, gândindu-ne ce fac confrații din baracă. Mi l-am imaginat pe Dave făcând schimburi cu locatarii taberei precum colonizatorii cu băștinașii.
Continue reading

Pustiul celui de-al nouălea cer (în lucru) – fragment

”Ce căutam acum, aici? Situația mea financiară arăta reconfortant. La fel și locul în care sălășluiam. Kilkenny nu era orașul meu de baștină, după cum nici irlandez nu eram decât prin adopție. Dar părăsisem Slovacia de un deceniu, iar noul meu nume era Seth Montrose.

Căutam drogul inserat în ADN, fără de care totul îmi părea muribund de static: adrenalina obținută pe cale pură, acolo pe hotarul unde Viața își creionează Moartea și tot ce trebuie să-i dea naștere e ultimul tău suflu.

– Ai avut grijă să-mi comanzi și mie O’Hara la draft? Seth, omule, mă bucur să te găsesc în bune condiții!

Otis Blake avea obiceiul de a-și arunca vorbele de pe un peron pe altul. Abia dăduse colțul străzii, asta însemnând vreo zece metri până la masa mea. Cred că-și închipuia că mă ia prin surprindere.

L-am lăsat să creadă.

– Bună, Otis. Ți se face sete dacă mergi prea repede.

Ne-am strâns mâinile. Roșcovan pistruiat, am constatat că-și lăsase mustăți á la Hulk Hogan.

– Te rog, nu-mi comenta look-ul. O ghicitoare mi-a spus că-mi pot crește veniturile având înfățișare mai neprietenoasă.
Continue reading

Rimele din cocină

O fabulă cu truisme și porcisme

Se dărâmă cocina peste Marele Alb românesc! Unii nechează, alții mugesc. Șobolanii simt mirosul rănii și cară drobii de sare. Stăpânul scârbește-n mustață: “Niște animale!”

Mustața lui este o balanță – la un cap stă frumușica, la un cap, o cotoroanță. Frumușică, ușurică, dar stăpânul cară într-însa bărbăție, avuție, șmen, tradiții, toată tolba cu muniții. Până taleru-i coboară frumușica drept în poală.

Se dărâmă cocina peste Marele Dac! Perfide suide i-au râmat temelia de bălegar. I-au ros tencuiala de muștar și grinda din mici lipiți cu scuipici. Râturi rujate bălesc pofticios, să muște șoriciul Marelui Prost.
Continue reading

Rondelul supraomului

Autor: Heautontimoroumenos

În sunet de dureri, de spasme şi sudoare,
De foc arzând în piept cu-o flacără domoală
Se naşte un nou om. Se naşte-un om şi-mi pare
Că sparge-orice tipar, dărâmă orice scală…

Pe fruntea sa de zeu eternă, visătoare
Se-aşează o coroană clădită-n chin şi fală,
În sunet de dureri, de spasme şi sudoare,
De foc arzând în piept cu-o flacără domoală.
Continue reading

Epigramele lui Heautontimoroumenos (III)

Liviu Dragnea, 22 august: Au venit două mașini și au încercat să mă blocheze, am reușit să îi pierd. Nu am făcut nicio sesizare.

Unui președinte care iubește hiperbolele

“Săriți, săriți, că mă omoară,
Străinii o plătesc peșin,
Săriți, mi-e frică, oh, leșin!”
– Un preș. văzând o pensionară.

***

USR, 21 august: Iniţiativa cetăţenească “Fără penali în funcţii publice” a strâns peste 1.000.000 de semnături.

Adormirea mustății domnului

Dac-ai putea, ți-ai face triptic
cu tine și mustața ta.
Dar iată, totuși, s-ar putea
să fii doar un penal… eliptic.
Continue reading

Învie

Noaptea a curs din strugurii grei – Pământul înghite flămând.
Între brazdele-fălci auzi mustul fierbând.
Ţi-e poftă de noapte: O bei.

Pe scări rulante, din sat suie câinii.
În via din deal se adună, cu ochii aprinşi.
Au bale de lapte, prin sfârcuri le cântă plămânii.
Nu latră, nu mişcă; doar şuieră-n cor
Şi suie cuminţi.
Continue reading

Epigramele lui Heautontimoroumenos (II)

Hotnews, 7 august: “Catedrala Mântuirii Neamului primește încă 115,5 milioane de lei de la buget”

Și cu taxa-n ciur, și cu sufletu-n rai

N-avem bani, copiii pleacă,
Zi de zi ne-ndatorăm,
Dar sug popi la țâța seacă.
Domnului să ne rugăm…

***

Hotnews, 8 august: “Primăria anunță că mitingul nu are organizator, după ce ONG-ul unui fost PSD-ist nu a ridicat protocolul.”

Ciocoiului nu-i stă bine cu strada

Oameni proști, țară săracă,
Un protest dat la gunoi,
Și-unii, și-alții: “vai de voi!”.
Ăștia suntem. Doar o cioacă.
Continue reading

Epigramele lui Heautontimoroumenos (I)

Poetul nostru Heautontimoroumenos, urmaș de-ai lui Păstorel Teodoreanu, este pasionat de epigrame. Scrie Păstorel al nostru, scrie mult și bine. În fiecare săptămână, voi prezenta agoniseala. Așadar…

Unui iubitor Ovin

Mare om Petrică Daea –
vinul îl preface-n apă
Și minuni face cu oaia
dacă poate-a pune-o… capră.

***

Unei ministrese certate cu limba

Uitându-se la ea perplex,
Profesorul, timid și tandru,
O-ntreabă ca un băiețandru:
Ai vrea, știi tu, să facem DEX?
Continue reading

Surâs

Autor – Heautontimoroumenos

 

Pe chipu-ţi palid înfloresc vremelnice altare
Şi-ţi joacă focu-n flăcări stins. Departe, mai departe,
Făclii de-un roşu-ntunecat se-aprind şi sting murdare
Încet, încet, murind pe rând… O, fin surâs în noapte!

Dureri străvechi goneşte-ndat’, căci amintirea doare
Şi-adu-ţi surâsu-n buze iar, din gândurile-abstracte.
Pe chipu-ţi palid înfloresc vremelnice altare
Şi-ţi joacă focu-n flăcări stins departe, mai departe.
Continue reading

Secera

Regina viespe lunecă liniar prin aer ca un tramvai înaripat. Sfârtecă sub siluetă aburi sulfuroși, fileuri de gaz dulce, mocirlos. Își privește coloritul feței întins de inelele bălții. Plutește, tremurând aripioarele cu gingășia buzelor unei cântărețe de jazz. Sub vibrația-i unică, putoarea de fund putrezit se preface în parfum.

Stefuț se îndreaptă alene spre grădina cu lăptuci. Cu dreapta ține telefonul, iar cu stânga bălăngăne o seceră, razant cu gamba fragedă și blănoasă.

„Fudulii, nu mai pot, să moară! Deci îmi venea…”

Bătrânul îl privește neîncrezător și varsă un sac de știr în pătulul scroafei.

„Deci îmi venea să-mi zbor singur capul în Bucureștiul ăla!”

Scroafa simte mirosul de mocirlă printre uluci. După o noapte furtunoasă, s-a prăvălit dogoarea și pământul încins își suflă zăpușeala. Știrul de ieri s-a opărit în sac; sfârâie și naște bețive.
Continue reading