Radu Paraschivescu la Booktopia

ParaschivAbsolut conjunctural am ajuns pe lista invitaţilor la petrecerea Booktopia. Nu ştiţi ce e Booktopia? Nici o problemă. Nici eu. Dar am auzit că în deschiderea evenimentului/petrecerii va ţine un discurs Radu Paraschivescu. Pentru mine a fost suficient, mi-am tras bocancii de cursă lungă, jerseul din melană, căciula cu ciucuri smart-casual şi-am plecat în misiune.
Continue reading

Amintiri de astă-vară

IMG_9323Aventura noastră începe în localitatea Jurilovca, un colţ de ţară şi de lume pierdut în muţenia şi în atemporalitatea meleagurilor lipovene. Fiind o povestire plăcută de vacanţă, vom face abstracţie de încercările herculeene prin care veţi trece până să atingeţi magicul tărâm al lipovenilor. Dar dacă în oferta de vacanţă aveţi printre alte mijloace de transport şi o zgripţuroaică înaripată (alias Simurgh) ce se hrăneşte cu pulpa voastră dreaptă, alegeţi-o fără ezitare!

Jurilovca este într-adevăr o localitate pierdută în timp. Câteva blocuri scundace şi un magazin mixt în care găseşti pe zece metri pătraţi absolut orice (merdenele, crenvurşti, cuie, brânză proaspătă, veche si albastră, articole de pescuit, piese pentru Dacie) te proiectează într-un orăşel miniatural de provincie, din Epoca de Aur. Ce căutăm aici? Încercăm să traversăm Lacul Goloviţa, spre destinaţia de vacanţă: Gura Portiţei.
Continue reading

Cum se iese la bere

drunk28După asfinţit, bineînţeles. Trebuie să laşi impresia că în timpul zilei ai alte treburi şi responsabilităţi. Nu ai vrea să atragi privirile înţepătoare ale clientelei înţepate, atunci când comanzi trei Silva Dark la ora 14. La bere se iese seara. Până atunci, bei unu, doi litri de vin acasă (în funcţie de antrenamentul fiecăruia).
Te îmbraci comod, în haine mai de tăvăleală, te asiguri că ai cel puţin un pachet de ţigări la tine. Nu ştii prin ce crâşmă blestemată ajungi şi nu au ţigări de vânzare. Ce faci? Te ridici de la masă? Niciodată.

Începi lejer. Prima bere o bei să astâmperi setea de după vin. Preferabil blondă cu alcool de până în 5. Urmează seria de bere brună. Dacă nu eşti obişnuit cu gustul dulceag de caramel, o poţi oricând înlocui cu Stejar. Chiar se recomandă alternanţa, în special între Stejar şi Silva Dark.
Continue reading

Doi prieteni

title

– Ce faci, fudulii?
-Bine, fudulii. La o sămânţă şi eu. Citeam Dilema. Tu?
-Pretenaş, să-ţi zic ce-am păţit ieri. Deci aşa ceva numai în filmele cu proşti ai mai văzut.
-Mh…
-Băi, deci eram cu prietenu’ ăla al meu, Coacă. Îl ştii. Coacă, mă! Ăla de-a fost cu noi atunci, acolo. Îl stii pe Coacă, ce dreacu?
-Da, mă. Aşa, şi?

-Da, fudulii. Şi mă duc cu Coacă ăsta al meu în faţa blocului să ne luam nişte pateuri. La mine în Pajura, şţii tu. Lângă bloc, la mine. Hai că şţii, ce dreacu. Că ne cam luase cu foame. Băi, frate, şi ne punem noi la coadă la pateuri. În faţa noastră, erau doi puradei din ăştia. Îi ştiam aşa din vedere. Mai veneau să-mi vândă ştergătoare de parbriz.
-Ăşa, mă. Şi?
Continue reading

La masă cu Dani Corban

Dimineaţă cenuşie de noiembrie. Săpun de casă, dizolvat în fiertura rece din cer. Îşi picură leşia în stropi îngălaţi, în zoaie gri; ca sucurile stoarse dintr-un şobolan.

S-a dizolvat săpunul de casă, a curs peste toţi. Ne-a uns limba, nările şi celulele în cenuşiul de leşie. Acum s-au desprins din el jumările de porc topit pe plită, de şobolan lacom, de balauri ce şi-au înnodat cozile peste soare. Plouă cu jumări reci, cenuşii, putrezite, îmbibate în leşie. Ne cad în gură, în ochi şi în suflet. E noiembrie, e dimineaţă, e mic dejun cu şobolani dizolvaţi.

Dar sunt fericit! Pentru că privesc ceva frumos. Poza de mai jos:

_MG_9535x900

 

Romania got poetry

imagesS-a dus vorba de la State, peste munţi şi peste ape, în străfulgerări demente, că românii’s nomber one, au x factor şi talente. Şi moguli cu ochi de uliu se-apucară pe sprânceană să aleagă mega-juriu:

Delie blondă şi vitează din oştimea românească, zi cu goose bumps, zi de splină, cum te doare şi suspină şi transpiri adrenalină!

„Văleleu, deci vasăzică, eu am sfârcuri ca de gâscă?”

Nu, tu delie-mbujorată, blondă, dulce şi pensată. Tu ai sfârcuri de divină. Zi de lacrimi şi de splină, că ai pielea de găină! Şi de plângi cu gura plină, ai şi bonus, ai şi primă! Să nu fie neudat pat de bebe, ochi de plebe ori obraz de gospodină.
Continue reading

Căpşunarul

caspunaBadea Ion își ascuţea cu îndârjire coasa, când ochii îi prinseră ceva în zare. Dintre dealurile bătute de soarele amiezii se ridica un nor de praf care, deși vântul abia adia, gonea nebunește spre sat.
– Văleu, Doamne! Zici că vin turcii – spuse el cu naduf și își scuipă zdravăn în sân, atât de zdravăn că-și pierdu și ultimul dinte din gură, chit că voinicul canin supraviețuise 80 de ani spălăturilor intense cu țuică fiartă și alte feluri de trotil.
În mjilocul norului de praf, Gheorghe al nostru n-avea nicio remușcare pentru paguba pricinuită danturii moșului și călca în continuare accelerația bmw-ului negru cu trei de X pe numărul de înmatriculare.
Continue reading

Rătăciri

Atunci când suntem mici, vedem pământul mult mai clar, mai aproape. Suntem mai stabili în cele patru membre, mai greu de răsturnat. Nimic nu ne poate atinge în împărăţia covorului persan, pufos, împarfumat cu felurite arome de balsam. Avem împrejur un scut impenetrabil şi atotprezent, pogorât din privirea aprigă şi iubitoare a părinţilor protectori. Creştem zâmbitori şi senini, legănaţi de braţe, genunchi şi de vorbe dulcegărite. Suntem în lumea diminutivelor, a botoşeilor din bumbăcel şi a supiţelor prelinse pe obrăjori. Ne dobândim genialitatea atunci când descoperim primele cuvinte si mersul biped. Nimeni nu le-a descoperit atât de rapid şi într-un mod deosebit, ca al nostru. În ochii si pe buzele părinţilor suntem cu toţii ingineri, doctori, fotomodele, oameni de ştiinţă, de afaceri, de succes.
Continue reading

Egalele noastre

Acum câteva luni, glumeam într-unul dintre fragmentele cărţii “Povestiri de la Olanu” pe seama originilor noastre. Şi ale femeilor. Am scris atunci că noi, oamenii, ne tragem din maimuţe. Iar ele, femeile, au ca strămoş pterodactilul. Am oferit şi câteva exemple pentru înrudirea femeilor cu rândunicile, făzăniţele, acvilele şi găinile. Cel mai solid exemplu era reflexul de a-şi flutura membrele superioare în caz de primejdie, de euforie sau de ai uitat să iei pâine. Chiar şi după o evoluţie de milioane de ani, urmaşii pterodactilului au în reflex zborul. Dorinţa reprimată de a se lansa într-un zbor festiv, defensiv sau, de cele mai multe ori, de vânătoare.
Continue reading