Aventuri pe Mătăsari

Prolog: Povestea lui Andrei

Tly0U8TLema 1: “Nu există relație pur platonică între un bărbat si o femeie. În timpul vieții, bărbatul va fi tentat într-ale împerecherii de o gogoașă uleioasă sau de un dovleac scobit. Darămite de ambele la distanță de câțiva centimetri.” (Sir Richard von Covrig)

Eu sunt Andrei. Numele de famile nu contează. Nici pentru voi și, în niciun caz, pentru EA. Prietena, iubita, sufletul pereche, soția…
Am cunoscut-o în ultimul an de facultate. Eu, june cuminte și bleg, cu coatele tocite, dar cu prepuțul intact. EA, Madona de la poarta raiului. Era întruchiparea divinității; mai puțin partea cu imaculata concepție.

Niciodată nu am știut câți au fost înainte de mine. De fiecare dată când discuția ajungea măcar adiacent acolo, EA mă făcea rapid să înțeleg că doar viitorul contează, nu trecutul. Și orice tentativă de a insista pe subiect, chiar și în glumă, se transforma într-o acțiune intruzivă și nesimțită din partea mea. Până la urmă, indiferent de relația dintre noi, trebuia să îi respect intimitatea și să îi accept trecutul. L-am acceptat prin necunoaștere.
Continue reading

Cadoul perfect de Valentine’s

Sex mental
picioare M-am îmbrăcat migălos. Nu elegant, dar nici sport. Am pantofi albaştri din piele întoarsă, cu talpă subţire, descheiaţi la şireturi. Pantaloni cenuşii, dintr-un material asemănător cu blugii, dar mai eleganţi. Cămaşă gri închis, din mătăsuri fine, sintetice. Şi un fular foarte la modă, indispensabil în orice sezon. Sunt smart casual.

Final checklist: telefon, portofel, ţigări, brichetă. Sunt gata! Peste strada îngustă a semaforului ars, violonistul cu dinţi mari strânge monede în pălărie. În spatele lui e Roxane, cafeneaua unde beau bere şi fumez. Deschid cu greu uşa. De fiecare dată uit că trebuie să trag, nu să împing. Îmi fac loc prin pâcla aromată şi mă aşez la masa mea, pe scaunul meu.

Am emoţii. Îmi comand berea, nu înainte de obişnuitul proces de triere: cel mai mare procent de alcool, la preţul cel mai mic. Beau, fumez, privesc enigmatic în jur. Un decor vechi al anilor ’80. Pereţi acoperiţi cu lemn, posteruri cu Police, tablouri mici şi abstracte, poze îngălbenite şi o chitară atârnând de tavan, prin norul de fum. Beau, fumez şi o aştept pe ea. Ştiu şi care este masa ei, scaunul ei.
Continue reading

O să-l facă să râdă şi să se laude prietenilor. Cadoul perfect de Valentine’s Day

Nu numai că o să râdă cu lacrimi citind Povestiri de sub papuc, dar o să se laude prietenilor cu ce carte amuzantă despre femei şi relaţiile din cuplu a primit cadou, chiar de la cea de lângă el “vedeţi, mă, a mea are simţul umorului nu ca tristele voastre”

Şi cum să nu râdă când pe lângă poveştile de cuceriri fantastice şi întâmplări criminale din cuplu, mai dă şi peste dicţionarul de feminisme care sună cam aşa:

Gemeni – o zodie extraordinară ce dă lumii femei frumoase, înţelegătoare şi deştepte, la distanţă de ani lumină faţă de scorpiile produse de celelalte unsprezece zodii. Nevastă-mea e Gemeni şi ştie să citească

Punctul G – mit inventat de-al naibii, numai ca să aibă bărbaţii ce orbecăi pe întuneric. Şi dacă ar exista tot ar fi tot imposibil de găsit, să încerce ele să găsească un fir de nisip într-o găleată. Legate la ochi. Cu apă în găleată. Cu pulsul la două sute şi o erecţie cât coada de lopată. Continue reading

Când eram copil

Când eram copil, visam munţi de zăpadă.snake
Şi-un derdeluş să-mi lege zările de pragul uşii.
N-avem habar că ninsul va deveni povară;
de vom ţipa cu toţii când ne îngroapă fulgii.

Când eram copil, părinţii mi-au dat precept.
Să fiu corect în viaţă căci cinstea va răzbi.
N-aveam habar că astăzi va trebui să cuget:
„Toţi hoţii şi tâlharii afar’ din puşcării!”

Când eram copil, mă îngânam pe sine.
Eram săpânul lumii, hlizind la păpădii.
Acum mă-ngână câinii şi sunt străin de mine.
Amnezic şterg pe talpă aleile pustii.

Când eram copil, visam să mă fac mare.
Să-nalţ spre ceruri gâtul şi taine să dezleg.
Acum aş vrea să-nec misterele-n uitare.
Am reuşit să cresc… şi tot ce-am fost, să pierd.

La mulţi ani, Mihai!

mihai-eminescu-foto-mari-poze-mihai-eminescu-portret-si-cu-casa-lui-imagini-cu-mihai-eminescu-2În data de 15 ianuarie 1850 s-a născut Mihai Eminovici. Dacă trăia mai sănătos (fără alcool, femei şi mercur), astăzi ar fi împlinit venerabila vârstă de 164 de ani. La mulţi ani, Mihai!

La vârsta de 16 ani, Mihai publică prima sa poezie în revista Familia. Directorul revistei, scriitorul Iosif Vulcan, schimbă însă numele autorului din Eminovici în Eminescu. Restul e istorie.

Şi pentru că nu îmi place să urez „La multi ani!” cu mâna goală, am făcut cadou următorul fragment din „Epigonul” (de subsemnatul):
Continue reading

Cea mai eficientă metodă de agăţat

best-adorble-amazed-amazing-Favim.com-581173Pentru că sunt genul de gentleman care întotdeauna spune, trebuie. Trebuie sa vă povestesc metoda prin care am agăţat două trofee rare, de pigment galben spălăcit şi brunet intens coţofanic. Înalte, bombate la spate şi sub gât, cu ochi limpezi; transparent de limpezi, prin care se vede tot. Şi aproape mute. Adică monosilabice. Dar nici nu aveau nevoie să deschidă gura. Era suficient să le priveşti şi să îşi ţuguie puţin buzele, atât. Şi brusc ţi se muta centrul de greutate în faţă de le pupai vârfurile pantofilor mai ceva ca fetişiştii din filmele nemţeşti.

De prima am dat pe facebook. Poze făcute la studio cu blana de gât ori în club, sorbind ceva verde-mâzgă dintr-un pahar cu picior lung. Terminase relaţii, comunicare, teoria plm la o din asta particulară, dar era fată deşteaptă: Pagina plină cu citate din Descartes, Shakespeare, Nietzsche, Garcia Marquez, Vin Diesel, greuceni din ăştia. Şi, cel mai important, îi strălucea o mărgică argintie de sub limbă. Puţin sub vârful limbii, se vedea mai ales în pozele alea mai jucăuşe când lua faţa de dezinhibată sictirită. Mărgică din aia de îţi gâdilă inspiraţia până dai afară tot ce ai mai bun în tine. Clar, asta era aleasa!
Continue reading

Cum arată un ziar din 2049

marty_and_docMă plimbam prin penthouseul meu de 400 mp când am găsit asta sub piciorul pianului. Un ziar vechi, din anul 2049. Am selectat câteva ştiri. Aşa, să ne amintim cum trăiau oamenii odată…

Politică şi societate

-Ministrul Culturii, Fane Richard Cocean, a organizat festivalul Arthur Schopenhauer în localitatea Coţofenii din Dos (Jud. Dolj). Invitaţii au studiat influenţa budistă din operele lui Schopenhauer, filozofând pe budele ecologice special amenajate. A urmat tradiţionala chermeză cu sărmăluţe, mămăligă, ţuică fiartă şi muzicieni băştinaşi. Seara s-a terminat printr-un mozaic cultural, concursurile olteneşti de spart pepeni cu noada alternând cu melodii tradiţionale antisemite ardeleneşti şi celebrele bătăi cu furca, a la Ştefan cel Mare. Invitat special în Coţofenii din Dos a fost Trăienică Udrea Băsescu, tânărul Ministru al Justiţiei.
Continue reading

Cadoul perfect pentru prietenul tău – prima carte de beretristică din lume

Povestiri de sub papuc” se poate comanda aici.

Gemeni – o zodie extraordinară ce dă lumii femei frumoase, înţelegătoare şi deştepte, la distanţă de ani lumină faţă de scorpiile produse de celelalte unsprezece zodii. Nevastă-mea e Gemeni şi ştie să citească;

Punctul G – mit inventat de-al naibii, numai ca să aibă bărbaţii ce orbecăi pe întuneric. Şi dacă ar exista pe bune tot ar fi tot imposibil de găsit – să încerce ele să găsească un fir de nisip într-o găleată. Legate la ochi. Cu apă în găleată. Cu pulsul la două sute şi o erecţie cât coada de la lopată;

Poşetuţă – ditamai tolba de cinci kilograme pe care ea o poartă cu o lejeritate herculeană, de care nu ai crede-o în stare când îţi spune pisicoasă:

”Tati, nu mă ajuţi cu pâinea asta, că îmi rupe mâinile”

În respectivul sac fără fund se găsesc o sumedenie de dispozitive de neînţeles pentru noi, dar deosebit de utile pentru ele, medicamente pentru toate bolile pământului, oglindă de belit ochii în ea când deschizi din întâmplare sacul, gloss de buze, agendă goală, zece perechi de chei, inclusiv de la casa bunicii care s-a dărâmat în ′79 fiecare cu două brelocuri, multe pixe în caz că odată şi odată are chef de scris în agenda goală, portofele, telefoane, cremă de mâini de zi şi de noapte, cremă de picioare de zi şi de noapte, cremă de corp de zi şi de noapte, o pereche de chiloţi de schimb, două sutiene pentru urgenţe, mini-trusă completă de machiaj, parfum, apă de toaletă şi deodorant, şerveţele umede şi uscate, colecţia de pişpirici primiţi de la colegele de serviciu, o pisică mică şi un clopoţel argintiu ca să aibă pisica mică cu ce se juca.

Lactaţie – cruntă ironie a sorţii, tocmai ţi s-a îndeplinit visul şi sânii nevestei s-au mărit spectaculos peste noapte dar vezi tu… nu-s pentru tine. Continue reading