Ultima generaţie de oameni

ultima generatiePoezie scurtă şi uşoară pentru citit la bere. Pe tabletă ori telefon. Oricum ieşitul la bere a ajuns echivalent cu belit ochii într-un plastic. Iar vârful interacţiunii umane înseamnă like + share. Poke e deja orgasm.

Când s-au născut n-au vrut să ţipe.
Ieşiţi din mame, fără taţi
Prin telepaticele unde
Ei şi-au transmis că sunt speriaţi.

Şi au crescut străini de ură.
Şi de iubiri, de gelozii
Au modelat o lume pură:
Planeta noilor copii
Continue reading

Und-te-ai dus, copilărie?

Se-ntâmplă să trăiesc visând, alerg pierdut prin gânduri pline. Tot rătăcind, tot tremurând; trăiesc un vis mai vechi ca mine.

copil fericit

M-am trezit, din nou, acoperit de picuri săraţi şi reci. Pe salteaua de sub mine mi-am imortalizat amprenta corpului. Şi respiram adânc, allegro, de parcă în timpul somnului sufletul mi-a plecat haihui şi a intrat într-un cal de curse.

La starea respectivă probabil a contribuit şi un obicei pe care l-am căpătat în urmă cu trei ani. În fiecare vară, atunci când afară sunt 35 de grade şi la mine în apartament aproape 40, răcesc. Cu strănutat vijelios de saltă lustra şi palpită inimile vecinilor. Cu fluide vâscoase ce-mi inundă gâtul, nările şi ochii.

Şi mi-a revenit visul de care speram că am scăpat. Acţiunea nu este impresionantă, şi nici de fiecare dată aceeaşi. Importantă este însă senzaţia pe care mi-o imprimă până în cele mai protejate locaşuri ale minţii. Este gustul amar al timpului trecut, ars şi pulverizat în nefiinţă. Sunt palmele tremurânde care îmi cuprind inima şi mi-o zdruncină, aproape să o rupă din piept.
Continue reading

Vâlcea nu e Oltenia

Parc_Zavoi_RmValceaAstăzi vreau să repar o greşeală transmisă timp de mai multe generaţii prin intermediul manualelor de geografie. Peste tot, Oltenia este alcătuită din judeţele Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt, Vâlcea şi Teleorman. Nimic mai fals! Vâlcea nu este parte din Oltenia. Nu există asemănări între vâlceanul mândru, înalt şi viguros de la munte şi olteanul pipernicit, gârbovit şi umil din sud, de la şes. Din Craiova, de exemplu.

Există deosebiri edificatoare la principalele capitole:

Deosebiri fizice

Vâlceanul este înalt, solid, cu umerii laţi, şi are un mers nobil, cu privirea înainte şi pieptul flexat. Alura este moştenită de la strămoşii care au domnit peste munţii din nordul judeţului şi au cărat brazi şi stejari pe umeri.

Olteanul de la sud (din Craiova, de exemplu) are umerii mici, burtă, capul aplecat în faţă şi ceafa arsă de soare. Mersul este şovăielnic, privirea veşnic suspicioasă pe sub sprâncene şi corpul cocârjat. Ca şi cum ar strânge tot timpul ceva la piept. Alura este moştenită de la strămoşii care au alergat toată viaţa cu lubeniţa vecinului în braţe.
Continue reading

Dragoste moldovenească

femeie in barÎmi place hanul moldovenesc. Îmi plac carafele reci şi privirile calde. Îmi place de ea.
Cu părul bălai, cu buza dulceaţă, aşteaptă un crai s-o facă mireasă.
E toată un frison de poftă şi nerăbdare. Păşeşte spre masa mea, arcuindu-şi silueta în pâlpâirea becului obosit.

Daniil, fişor ghizdav, tu mă leşi uitată-n prag.

O măsor din creştet în călcâie de trei ori, vârfurile degetelor ni se ating. Tremur. Îi absorb mirosul de lăcrimioară şi pâine pe vatră, în timp ce mă ridic agale. Coapsele ni se mângâie, îmi simt pieptul înţepat de emoţie şi de sfârcurile ei întărite.

Daniil cu gând ascuns, tu mă leşi cu suflet plâns.

Îi trec mâna prin păr şi ochii prin febra pieptului. Transpir. Îi înghit aromele pielii, în timp ce îi înconjur şoldurile între braţele încordate. Gâtul meu alunecă pe gâtul ei şi pulsurile galopează sălbatic, în sincron.

Daniil, fişor gigea, tu mă leşi cu burta grea.
Continue reading

Corban, cel mai tare-n tenis

corban tenisTeoria lui Corban:

Fie n numărul de atomi din mulţimea X. Mulţimea X este alcătuită din planeta Pământ, proximitatea planetei, şi toate corpurile de pe Pământ. Deoarece planeta are dimensiune finită şi numărul corpurilor este finit, rezultă că numărul n este finit.

La momentul t, fiecare atom din mulţimea X se află într-o anumită poziţie, raportată la un punct fix, exterior mulţimii. Denumim prin configuraţia alpha totalitatea poziţiilor în care se află atomii la momentul t.

Fie m numărul atomilor care îl alcătuiesc pe Corban. m este finit şi inclus în mulţimea X. Denumim prin configuratia beta, cele m poziţii în care se găsesc cei m atomi la momentul t.

Rezultă: Cei n atomi în configuraţie alpha definesc mulţimea X la momentul t. Cei m atomi în configuraţie beta îl definesc pe Corban la momentul t.

Pornind de la premisa că Universul este infinit, rezultă că în Univers există o infinitate de mulţimi X. Iar la momentul t, există o infinitate de configuraţii în care se găsesc elementele mulţimii X. Adică, la momentul t, există cei m atomi în configuraţie beta, incluşi în mulţimea X. Chiar dacă mulţimea X nu se află în configuraţie alpha.
Continue reading

Românii pot salva omenirea

apocalipsa romaniaÎntr-o perioadă tulbure, agitată de predicţii apocaliptice (foamete, suprapopularea planetei), românii sunt aproape de reţeta salvării. Noi, cei mai moţaţi dintre traci, altoiţi cu împăraţi romani, sultani si atlantieni, am rezolvat problema suprapopulării:

“În nici o variantă de proiectare, populaţia României nu va înregistra creşteri. În varianta optimistă (presupunând creşterea fertilităţii, creşterea speranţei de viaţă şi un sold pozitiv al migraţiei externe), în 2060, ţara noastră ar avea cu 5,7 milioane locuitori mai puţin faţă de 2013, iar în cea pesimistă (presupunând scăderea şi apoi menţinerea la un nivel redus a fertilităţii, creşterea speranţei de viaţă şi un sold pozitiv al migraţiei externe) populaţia s-ar diminua cu 7,2 milioane locuitori” (Institutul Naţional de Statistică)

Succesul civilizaţiei carpato-danubiano-pontice se află în istoria sa, în cultura sa, în literatura sa. Adunaţi-vă muritori de rând din lumea întreagă! Apropiaţi-vă şi luaţi lumină! Vă prezint Noul Decalog. Cele 10 cărţi de căpătâi ale civilizaţiei supreme:
Continue reading

Iarba verde din Neptun

IMG_0982Noaptea în Neptun mi-a adus pui de rădaşcă şi un miros dulceag de cal spoit în baligă. Pe străzile întunecate şi reci circulă zeci de caleşti. Albe, cu luciu de nou, săltând pe arcuri fundurile negricioşilor rotofei.

Un porumb fiert, o maşinuţă cu fisă trosnind din încheieturile jupuite. Cupluri anoste plutind legănat pe alei. Par fantomele unor marinari beţi, alungate din mormintele mării.

Totul transpiră comunism. De la hotelurile colţuroase, cu balcoane kitschoase şi var îngălbenit, până la băncuţa de lângă parcul buruienos. Pe spătarul de tablă verzuie a uitat cineva o batistă. Îi simt usturător naftalina până în alveolele plămânilor.
Continue reading

Bombardel şi Murdărica

00bubulinaBăi, fraţilor, eu toată viaţa am fost om de casă, muncitor. Înainte să ajung bucătar de renume în Muereasca, îmi câştigam mărunţişul de îngheţată şi alviţă pe lângă vilele ciobanilor. Am mers acum vreo 7 veri la unu al lu’ Ciuculete. Baron de vază, tată. Cur crescut în jilţ de puf, bagabont mare; băgat în învârteli cu brânză, cu lână, cu prepeliţe. Avea ăsta palat, nu vilă. Pe 4 etaje şi turn înalt cu far pe mijloc.

Şi mă duc la al lu’ Ciuculete să îi curăţ piscina. Avem promişi cu o seară înainte 20 de lei şi două kile de urdă. Ajung la poartă, trag de clopot, nimic. Mă ridic uşurel pe vârfuri, salt gâtlejul peste gard, nimic. „Nea Ciuculeteee, haide, breee! Că-mi scot greierii pui în călcâie pân-ajungi mata!”

Aud atunci o voce subţirică de fată mare şi sfioasă, mai cristalină ca roua de mărgăritar. „Hai, intră prin dos!”
Îmi tremurau genunchii mai ceva ca deştele lu’ Dobrin. Ce gingaşă făptură să mă strige din curtea ciobanului? Dau ocol la casă, sar pârleazul şi intru prin dos, cum zisese fata.

„Tata e plecat la Vâlcea cu oile. Mi te-a lăsat în grija mea.”

Continue reading

Călătorie spre sufletul femeii

vagina3Mă uitam la ea ca la o scoică rozacee, crudă, încă îmbibată de mirosul sălbatic al bălţii. Cu cât îmi apropiam ochii de intrare, poarta se ridica tot mai semeaţă, cărnoasă şi înmiresmată, precum buzele unei plante carnivore. Şi odată cu ea, îmi înflorea dorinţa exploratorului însetat. Pofta de a simţi, de a gusta, de a pătrunde. Iniţial, gentil, gâdilând firele cârlionţate cu vârful limbii. Şi apoi tot mai îndrăzneţ, mai adânc, mai pe nerăsuflate, gonind nebuneşte în juru-i, cu limba încordată şi ţanţoşă ca un vârf de lance.

Poarta zdruncinată în valuri de salivă şi sudoare a început să tremure şi, în mijlocu-i cleios, gaura cheii s-a dilatat într-un mic ochi de mlaştină clocotită. Am atins-o cu vârful degetului, am apăsat şi am simţit căldura umedă erupând din gaura tot mai tremurândă şi mai căscată.

Am continuat să împing, dintr-un automatism al instinctului primordial. Nu simţeam concupiscenţa, ci naturaleţea actului dirijat de un cântec hipnotic. Împingeam degetul tot mai adânc şi, mai apoi, întreaga mână, captivat de un sunet desfătător, asemenea celui produs de aerul eliberat dintr-un balon printr-o fantă minusculă.
Continue reading

Îmi place să mănânc

DSC_1674Sunt un om simplu cu aspiraţii simpliste. Nu mi-am construit până acum idealuri măreţe şi strategii pe termen lung, prin care să dobândesc fericirea capitalisto-tâmpă. Urăsc planurile şi creditele pe 30 de ani, în urma cărora voi avea propria cutie de chibrituri în Pantelimon. Urăsc întrebarea „Unde te vezi peste X ani ?”.

Fericirea mea constă în plăceri scurte şi trecătoare. Sunt fericit când mănânc, sunt fericit când mi-e sete şi beau o apă rece, pură şi puţin acidulată. Chiar privesc paharul pentru câteva secunde şi mă imaginez undeva la răcoarea munţilor, lângă izvorul plin de prospeţime din care a ţâşnit licoarea magică. O mâncărică bună îmi înseninează ziua. Pot să stau şi două, trei ore cu fundul în scaun şi să mănânc, chiar dacă sunt sătul. Mănânc pentru că îmi place. Şi visez idilic la o mâncare fără plastic, zinc şi aflatoxină, o mâncare city-free.
Continue reading