Bucureştiul fără soare

bucuresti2A trecut o lună de când am văzut ultima dată soarele. Bucureştiul a devenit o criptă cu acoperiş de plumb. Mă bucur doar atunci când lapoviţa viscolită se transformă într-o mocănească măruntă şi câinească.

Picuri tăioşi, miliarde, se sparg în asfalt la fiecare secundă. Parcă sunt picături chinezeşti, miliarde, şi nu ratez vreuna. O simt pe fiecare în parte împungându-mi creştetul şi pătrunzându-mă.

Pe lângă mine, aceiaşi oameni. La fel de strâmbi-drepţi, veseli-jalnici, curat-murdari, albi-negri, pe fundalul veşnic gri. M-aş fi aşteptat ca după o lună de crepuscul târziu, beznă şi răsărituri furate, să îi văd mai ofiliţi.
Continue reading

Ciuma roşie cu barbă

mos craciunSe apropie, îi simt vibraţia în vântul tot mai rece, mai iernatic. Cele două vineri negre, prima românească şi a doua importată, sunt doar antrenamente uşoare. Jocuri de gleznă, regulări de suflu pentru cotropirea ce va să vină.

A început în urmă cu o săptămână, când am văzut primele reclame la ceva cioburi colorate “de sezon”. Iar în seara asta a devenit oficial. Peste strada mea, în jurul grădiniţei, s-a aprins instalaţia de iarnă! Luminile, culorile, multitudinea, oroarea!

Winter is coming! Probabil din sărbătorile şi serbările iernii şi-a tras R. R. Martin seva inspiraţiei. Nu văd mare diferenţă între un dragon atroce, turbat, şi un burtos cu barbă, zburând într-o sanie trasă de reni. Care reni au becuri mari şi roşii în loc de nas. La capitolul scene horror, stăpânul hou-hou-hou al renilor mutilaţi bate lejer orice dragon.
Continue reading

Siberia

siberia1A-nceput de ieri să cadă câte-un fulg. Pe final de octombrie, surpriză de la demiurg. M-am bucurat; îmi plac întunericul şi gheaţa, iubesc frigul cu patos. Extaz, în overcast de nimbostratus.

Ieşii azi în cojoc jupuit de pe berbec. La pâine, să-ndoi viforul pe piept. Şi-am transpirat ca porcul în piele de ovină, cu ditai plăvanul de soare-n spinare. Ce băşină.

Eu vreau răşină! S-o trag pe nări, cocoţat în vârf de brad congelat, cu ochiul omletă în zări. Vreau iarnă şi ger şi roţi scârţâite pe dungi de oţel. Vagoane cu ţurţuri şi iz de motor, să-mi care prostia şi suflul şi Firea.

Adânc în Siberia.

Când se dă milităria jos din pod

dani odihnitŞtiţi senzaţia extrem de plăcută în care nu reuşiţi să vă daţi jos din pat? Nu pentru că aţi avea vreo problemă de locomoţie. Fizic sunteţi capabili să faceţi câteva sute de abdomene, după care să alergaţi o tură de Herăstrău. Şi totuşi, alegeţi să nu.

Astăzi m-am ridicat din pat mult după ora 14. Mai am câteva minute şi trebuie să respect somnul de după-masă. Ceea ce ar fi foarte ciudat, pentru că încă nu am mâncat. Nimeni şi nimic nu a putut să mă smulgă dintre perne. Telefonul, foamea, setea, vezica expandată cât patru stomacuri de bou; toate, mizilicuri în comparaţie cu plăcerea de a savura viaţa de ficus.
Continue reading

Aşa agăţ în club

club1Mă duc la ea si zic

“Te-aş minţi invocând alt pretext al ispitirii mele, în afară de instinctul primar, de pofta carnală, la fel de inocentă ca foamea ori setea. Te-aş minţi părând dispus la aşternerea mintală a viitorului, alături de tine. Nu ne văd măcar încălzindu-ne mâinile pe ceşti de cafea din acelaşi serviciu. Să discut acum alegoric despre bolul cu supa de prânz, ar însemna să îţi vexez vioiciunea spiritului. Din nou, te-aş minţi. Nu mai vreau, am minţit prea mult.

Asta nu înseamnă că sunt speriat sau înrădăcinat în comoditate pentru a păşi pe orice potecă pavată de imprevizibil. Dar va trebui să fie pavată. Nu mi-aş permite să îţi târăsc tălpile prin ţărână, doar de dragul plimbării. Sinceritatea mea poate fi lejer asemuită cu nimicnicia gândului. Te-aş ruga să nu o faci, dar m-am săturat să cerşesc rodul hazardului.
Continue reading

Bucureşteanul şi femeia materialistă

femeie baniVine zilele trecute un bucureştean la mine-n cârciuma din Muereasca. L-am văzut că e deja luat, de când a intrat pe uşă. Bag mâna-n foc că-i terminase ţuica mă-sii ş-acum bagabonţea cu flama aprinsă, după beutură. Zicea că-i scriitor, beţivanul. Şi numai ce începe să trăncăne la masă:

– Ascultaţi aici la mine! Femeia e ma-te-ri-a-lis-tă! Materialistă.
Mai ies şi eu din cas’ pe stradă, ca tot omul. Nu des, dar ies. Una nu se uita la mine, bă. Una! Vă zic sincer şi vedeţi şi voi, n-am trăsături aşa urâte. Dar na, nu mă tund, port haine de căcat, stau mai neîngrijit aşa. Una nu s-a uitat la mine!

Deja pusesem mâna pe cârpător, gata să-i pălesc una după cap. Ce-i drept, nu minţea. Avea un păr, ziceai că-i pieptănat de limba vacii. Şi o ţine pe-a lui bucureştenu’
Continue reading

Huruiam răpciuni pe gât

Sfârşit de septembrie, când îţi plâng norii cu leşie în gât până te sufocă. Şi te lasă cu fruntea vânătă, umflată peste ochii sparţi de înecat. Nu te plânge nimeni; în liniştea asta de răpciune mucedă nu ştii dacă ai asurzit sau tot în jur este mort.

Ridică-ţi mucii de pe caldarâm,
Nu mai suge ţigări ghemuit.
Închide ochii, să te naşti pe un alt tărâm.
Aici s-a sfârşit:
Nimic de simţit, nimic de trăit.

Facebook-ul este băsist

felicitari-dan-voiculescu-ponta-facebook-T1Mihai Gâdea: Bună seara, Mircea! Ce ne-ai pregătit?
Mircea Badea: Prietene, deci am nişte nervi. Azi toată ziua am fost nervos. Deci e ora…doişpe jumate noaptea. Tu îţi dai seama că e ora doişpe jumate noaptea?
Mihai Gâdea: Bine. Despre campania băsiştilor de la facebook ce părere ai?
MB: Deci, prietene, ăştia ar trebui să se numească feisbăs, nu feisbuci. M-ai înţeles? Sunt nişte trepaneţi, nişte viermuşi, nişte… whatever

MG: Uatevă, uatevă, dar cu ăştia nu se mai poate. S-a ajuns la un nivel inacceptabil, inacceptabil! Domnule Zuckerberg, vă adresez aici, acum, o întrebare. Vă adresez public o întrebare, în faţa a zece milioane de telespectatori:
Domnule Zuckerberg, cum explicaţi faptul că niciodată în viaţa asta, nici măcar o dată, nu l-aţi înjurat pe Traian Băsescu?
Continue reading