Siberia

siberia1A-nceput de ieri să cadă câte-un fulg. Pe final de octombrie, surpriză de la demiurg. M-am bucurat; îmi plac întunericul şi gheaţa, iubesc frigul cu patos. Extaz, în overcast de nimbostratus.

Ieşii azi în cojoc jupuit de pe berbec. La pâine, să-ndoi viforul pe piept. Şi-am transpirat ca porcul în piele de ovină, cu ditai plăvanul de soare-n spinare. Ce băşină.

Eu vreau răşină! S-o trag pe nări, cocoţat în vârf de brad congelat, cu ochiul omletă în zări. Vreau iarnă şi ger şi roţi scârţâite pe dungi de oţel. Vagoane cu ţurţuri şi iz de motor, să-mi care prostia şi suflul şi Firea.

Adânc în Siberia.

Când se dă milităria jos din pod

dani odihnitŞtiţi senzaţia extrem de plăcută în care nu reuşiţi să vă daţi jos din pat? Nu pentru că aţi avea vreo problemă de locomoţie. Fizic sunteţi capabili să faceţi câteva sute de abdomene, după care să alergaţi o tură de Herăstrău. Şi totuşi, alegeţi să nu.

Astăzi m-am ridicat din pat mult după ora 14. Mai am câteva minute şi trebuie să respect somnul de după-masă. Ceea ce ar fi foarte ciudat, pentru că încă nu am mâncat. Nimeni şi nimic nu a putut să mă smulgă dintre perne. Telefonul, foamea, setea, vezica expandată cât patru stomacuri de bou; toate, mizilicuri în comparaţie cu plăcerea de a savura viaţa de ficus.
Continue reading

Aşa agăţ în club

club1Mă duc la ea si zic

“Te-aş minţi invocând alt pretext al ispitirii mele, în afară de instinctul primar, de pofta carnală, la fel de inocentă ca foamea ori setea. Te-aş minţi părând dispus la aşternerea mintală a viitorului, alături de tine. Nu ne văd măcar încălzindu-ne mâinile pe ceşti de cafea din acelaşi serviciu. Să discut acum alegoric despre bolul cu supa de prânz, ar însemna să îţi vexez vioiciunea spiritului. Din nou, te-aş minţi. Nu mai vreau, am minţit prea mult.

Asta nu înseamnă că sunt speriat sau înrădăcinat în comoditate pentru a păşi pe orice potecă pavată de imprevizibil. Dar va trebui să fie pavată. Nu mi-aş permite să îţi târăsc tălpile prin ţărână, doar de dragul plimbării. Sinceritatea mea poate fi lejer asemuită cu nimicnicia gândului. Te-aş ruga să nu o faci, dar m-am săturat să cerşesc rodul hazardului.
Continue reading

Bucureşteanul şi femeia materialistă

femeie baniVine zilele trecute un bucureştean la mine-n cârciuma din Muereasca. L-am văzut că e deja luat, de când a intrat pe uşă. Bag mâna-n foc că-i terminase ţuica mă-sii ş-acum bagabonţea cu flama aprinsă, după beutură. Zicea că-i scriitor, beţivanul. Şi numai ce începe să trăncăne la masă:

– Ascultaţi aici la mine! Femeia e ma-te-ri-a-lis-tă! Materialistă.
Mai ies şi eu din cas’ pe stradă, ca tot omul. Nu des, dar ies. Una nu se uita la mine, bă. Una! Vă zic sincer şi vedeţi şi voi, n-am trăsături aşa urâte. Dar na, nu mă tund, port haine de căcat, stau mai neîngrijit aşa. Una nu s-a uitat la mine!

Deja pusesem mâna pe cârpător, gata să-i pălesc una după cap. Ce-i drept, nu minţea. Avea un păr, ziceai că-i pieptănat de limba vacii. Şi o ţine pe-a lui bucureştenu’
Continue reading

Huruiam răpciuni pe gât

Sfârşit de septembrie, când îţi plâng norii cu leşie în gât până te sufocă. Şi te lasă cu fruntea vânătă, umflată peste ochii sparţi de înecat. Nu te plânge nimeni; în liniştea asta de răpciune mucedă nu ştii dacă ai asurzit sau tot în jur este mort.

Ridică-ţi mucii de pe caldarâm,
Nu mai suge ţigări ghemuit.
Închide ochii, să te naşti pe un alt tărâm.
Aici s-a sfârşit:
Nimic de simţit, nimic de trăit.

Facebook-ul este băsist

felicitari-dan-voiculescu-ponta-facebook-T1Mihai Gâdea: Bună seara, Mircea! Ce ne-ai pregătit?
Mircea Badea: Prietene, deci am nişte nervi. Azi toată ziua am fost nervos. Deci e ora…doişpe jumate noaptea. Tu îţi dai seama că e ora doişpe jumate noaptea?
Mihai Gâdea: Bine. Despre campania băsiştilor de la facebook ce părere ai?
MB: Deci, prietene, ăştia ar trebui să se numească feisbăs, nu feisbuci. M-ai înţeles? Sunt nişte trepaneţi, nişte viermuşi, nişte… whatever

MG: Uatevă, uatevă, dar cu ăştia nu se mai poate. S-a ajuns la un nivel inacceptabil, inacceptabil! Domnule Zuckerberg, vă adresez aici, acum, o întrebare. Vă adresez public o întrebare, în faţa a zece milioane de telespectatori:
Domnule Zuckerberg, cum explicaţi faptul că niciodată în viaţa asta, nici măcar o dată, nu l-aţi înjurat pe Traian Băsescu?
Continue reading

Ultima generaţie de oameni

ultima generatiePoezie scurtă şi uşoară pentru citit la bere. Pe tabletă ori telefon. Oricum ieşitul la bere a ajuns echivalent cu belit ochii într-un plastic. Iar vârful interacţiunii umane înseamnă like + share. Poke e deja orgasm.

Când s-au născut n-au vrut să ţipe.
Ieşiţi din mame, fără taţi
Prin telepaticele unde
Ei şi-au transmis că sunt speriaţi.

Şi au crescut străini de ură.
Şi de iubiri, de gelozii
Au modelat o lume pură:
Planeta noilor copii
Continue reading

Und-te-ai dus, copilărie?

Se-ntâmplă să trăiesc visând, alerg pierdut prin gânduri pline. Tot rătăcind, tot tremurând; trăiesc un vis mai vechi ca mine.

copil fericit

M-am trezit, din nou, acoperit de picuri săraţi şi reci. Pe salteaua de sub mine mi-am imortalizat amprenta corpului. Şi respiram adânc, allegro, de parcă în timpul somnului sufletul mi-a plecat haihui şi a intrat într-un cal de curse.

La starea respectivă probabil a contribuit şi un obicei pe care l-am căpătat în urmă cu trei ani. În fiecare vară, atunci când afară sunt 35 de grade şi la mine în apartament aproape 40, răcesc. Cu strănutat vijelios de saltă lustra şi palpită inimile vecinilor. Cu fluide vâscoase ce-mi inundă gâtul, nările şi ochii.

Şi mi-a revenit visul de care speram că am scăpat. Acţiunea nu este impresionantă, şi nici de fiecare dată aceeaşi. Importantă este însă senzaţia pe care mi-o imprimă până în cele mai protejate locaşuri ale minţii. Este gustul amar al timpului trecut, ars şi pulverizat în nefiinţă. Sunt palmele tremurânde care îmi cuprind inima şi mi-o zdruncină, aproape să o rupă din piept.
Continue reading

Vâlcea nu e Oltenia

Parc_Zavoi_RmValceaAstăzi vreau să repar o greşeală transmisă timp de mai multe generaţii prin intermediul manualelor de geografie. Peste tot, Oltenia este alcătuită din judeţele Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt, Vâlcea şi Teleorman. Nimic mai fals! Vâlcea nu este parte din Oltenia. Nu există asemănări între vâlceanul mândru, înalt şi viguros de la munte şi olteanul pipernicit, gârbovit şi umil din sud, de la şes. Din Craiova, de exemplu.

Există deosebiri edificatoare la principalele capitole:

Deosebiri fizice

Vâlceanul este înalt, solid, cu umerii laţi, şi are un mers nobil, cu privirea înainte şi pieptul flexat. Alura este moştenită de la strămoşii care au domnit peste munţii din nordul judeţului şi au cărat brazi şi stejari pe umeri.

Olteanul de la sud (din Craiova, de exemplu) are umerii mici, burtă, capul aplecat în faţă şi ceafa arsă de soare. Mersul este şovăielnic, privirea veşnic suspicioasă pe sub sprâncene şi corpul cocârjat. Ca şi cum ar strânge tot timpul ceva la piept. Alura este moştenită de la strămoşii care au alergat toată viaţa cu lubeniţa vecinului în braţe.
Continue reading