Aparitie carte

Pentru toti iubitorii de romane politiste captivante si usor de citit acasa sau in concediu, la o bere rece sub umbrela pe plaja sau seara in pat inainte de culcare, recomand cu caldura “Vampirul de pe strada Sforii” scrisa de Sergiu Somesan si aparuta la editura datagroup.

Cartea costa 25 de RON si poate fi comandata online la editura sau daca sunteti in Bucuresti intre 20.-24.05.2015 poate fi cumparata (la un pret redus) direct de la standul nostru in pavilionul C2, la Bookfest 2015.

ANAF şi peştişorul de haur

Un pescar mai iscusit, căminar rebranduit, azvârle minciogul s-agaţe norocul.
Prinse fâţe şi bibani, libelule şi broscani,
Lipitori şi ţânţărime ce-au supt sânge de prostime.

Toate, lighioane grase; cu burţi expandate, cămăşi suflecate,
Croială Armani, parfum de Giovani
Să moară duşmanii.

Căminarul n-are stare.
Tot aruncă şî învărte, peste râuri face punte,
Cată-n scorburi şi cotloane după Peştele Ăl Mare.

Într-o zi de sărbătoare: Paşte spornic, boieresc
S-a abţiguit prea tare de la vin bisericesc
Un peştan, arde-l-ar focul, de sticlire şi splendoare,
Zici că-i lacrimă de $tea, picurată în Valoare.
Continue reading

Povestea Leului Băsescu

“Nu îi sun pe Florian Coldea şi pe Laura Codruţa Kovesi din silă” (Traian Băsescu, fostul Leu al pădurii)

Într-o zi animalele pădurii s-au plâns Regelui Leu:

− Leule, uite care situaţia, e plină toată pădurea de rahat, unde te uiţi, toate tufişurile sunt pline.
Aşa nu mai putem trăi, trebuie făcut ceva!
− De acord, zice Leul, facem un veceu public.

Se apucă ei şi fac un veceu turcesc cu gemuleţ, cu zăbrele la uşă, mai mare frumuseţea. Înţelept fiind, Regele Leu s-a gândit că, deşi au veceu, dobitoacele pădurii se vor răhăţi tot în tufişuri. Na, nişte nesimţite. Pentru a merge treaba mare brici, era nevoie de veghe. De nişte inspectori ai rahatului bine făcut.

Şi se duse Regele Leu în Satul Rozătoarelor Impotente, să caute doi şobolani de seamă. Trecut-au multe zile, nopţi, carafe şi anotimpuri. Se topiră zăpezile şi gheţurile din pahare, dar, într-un final, Regele Leu ridică victorios cupa şi râgâi:

– Groooarrr! UE, v-am spus!

După alte trei zile şi trei nopţi, Regele Leu reuşi să stea în picioare şi să meargă relativ drept. Şi se întoarse fericit din Satul Rozătoarelor Impotente, alături de Colţea şi Codrula, cei doi şobolani de seamă.
Continue reading

Şapte tâmpenii pe care fetele mi le spun în club

clubClubul de noapte sau discoteca, locul în care tinerii se dezbracă de haine şi de inhibiţii. Locul în care decenţa se transformă de decadenţă. Respectul lipseşte cu desăvârşire şi noi, băieţii cuminţi, devenim victime ale feminismului deşănţat. Da, fetelor, sunteţi deranjante! Mă plictisiţi, mă agasaţi, mă enervaţi. Dintre toate tâmpeniile pe care mi le-aţi spus, am făcut o listă cu primele şapte:

1. „Mergem la tine după?”

De ce este deranjant: Mă pui într-o situaţie jenantă, indiferent ce. Dacă am acasă o soţie sau prietenă, împart degeaba taxiul cu tine. Odată ajunşi, pot doar să explic cum nu te cunosc şi m-ai urmărit din club, de nebună ce eşti. Dacă nu am parteneră acasă, în mod sigur totul arată ca o cocină de porci. Nu vreau să îţi aud comentariile inteligente despre cum miroase frigiderul a hoit şi şosetele nu trebuie să stea lipite de tavan.

Reacţia pe care o vei primi: Locuiesc într-o garsonieră cu părinţii şi toţi cei 4 bunici.

Ce ar fi trebuit să spui: Vrei să îţi fac un oral în toaleta clubului?
Continue reading

Dragostea adevărată

femeie-in-barOooh, sinecuriști ai căprioarelor sinucigaşe, ai inimilor însetate de vrăji nechibzuite, ai minţilor plăpânde şi golaşe,

Oooh, voi, vânători cu obuz şi lunetă; binecuvântaţi ai sorţii, cu feţişoarele voastre de golănei simpatici, cu lipici pe obrăjori, pe baionetă…

Luaţi aminte de la un adevărat vânător. Neînzestrat, veşnic ferit de noroc, dar curajos: Fără vrăji, fără lunetă şi baionetă. Doar el şi pumnu-i vânjos, la vânătoare în curu’ gol.
Continue reading

Gay Shakespeare

Oft did I peek through my lattice
By all of my lands and all silken province.
O stay and hear my penn’d in blood fears,
Damned soul had pelleted in treacherous tears.

As hallowed hope would not break from anguish,
Oh, enter my savior, unfold bliss assuage!
From ecstasy sepulchres, come, rapture my flock,
Arise mighty Corban and marvellous cock!

Îmi respectam tabietul matinal, cocoţat pe tron. Când dau peste reportajul ăsta:
Continue reading

Liceul din coșmar

LahovariAnii de liceu au fost cei mai încărcaţi. Nu am multe amintiri plăcute din respectiva perioadă. Încărcătura emoţională ce încă o mai port, ca pe un balast prins de grumaz cu lanţuri, rareori mă încălzeşte. În rest, simt drumul lung, pe malul râului îngheţat şi viforul ce-mi congela plămânii; iarna, la -15 grade, alergând ca un căpiat doi kilometri jumate.

Ploile vânturate, frunzele moarte lipite de pantofii asimetric tociţi şi botoşi. Mirosul de granit pilit, de metal încins, de gratii şi vaselină. Da, liceul meu era înconjurat de ziduri groase din piatră, prelungite cu nişte țepușe metalice, înalte şi ascuţie. Iar vârfurile ţepilor erau unse cu vaselină pentru a alunga orice gând de evadare.

Colegiul Naţional Alexandru Lahovari din Rm. Vâlcea avea toate caracteristicile unei închisori de maximă siguranţă. Ziduri foarte groase, construite din bolovani, gratii ruginite la geamuri, holuri lungi şi înguste, duhnind a parchet umed şi rânced.
Continue reading

Locotenent Praporgescu

praporgescuDe obicei, neglijez cu succes orice bătaie, orice scormonit şi orice frecăţiş asmuţit asupra uşii mele. Doar că nenorocitul ăla bătea într-un fel anume. Nici tare şi nici des, dar avea un ritm diavolesc care te împungea în suflet. Cu fiecare ciocănit îi simţeai falangele apăsând pe creier.

– Ah, domnul Praporgescu. La uşa mea, din nou.
– Bună dimineaţa, domnul Corban. Deranjez?
– Hai sictir.
– Aoleu, domnu Corban! Păi se poate aşa ceva?

Am învăţat de la bunici să mă feresc de câinii cu ochi roşii. Fie i-a încăierat vreo vulpe bolnavă, fie au dat în ei alte bube din sălbăticie, dar ăia nu mai sunt câini de încredere. Să fugi mâncând pământul când îi vezi, că au creierii măcinaţi de turbare şi o să-ţi sfâşie beregata între colţi.
Continue reading

Femeia nu e om

Cel mai romantic duet. Sau cadoul făcut de divinitate femeilor:

femei
Atunci când două femei comunică, observăm un comportament diferit, încărcat de tensiune şi agitaţie. Acestea se deplasează în cercuri cu raza de aproximativ 2-3 metri, scot sunete foarte înalte şi de intensitate ridicată, agitându-şi haotic cele două membre superioare. Nimic în comun cu primatele din care am evoluat noi.

Comportamentul lor este asemănător cu al păsărilor, cu al nagâţilor purtători de moţuri strident colorate. Cel mai probabil strămoş este pterodactilul. Genetica a lăsat amprente vizibile în procesul evoluţiei feminine.

Chiar şi astăzi, în momentele critice, femeia îşi fâlfâie mâinile într-un ritm alert, în subconştient mocnind dorinţa de a-şi lua zborul. Comportamentul se repetă şi atunci când femeia îşi acoperă unghiile cu ojă sau lac. Obiectivul principal al zilei este atins şi apare nevoia de a sărbători succesul.
Continue reading