Vânzătorul de nimicuri

Autor: Heautontimoroumenos

Vând suflet la bucată, speranţe în buchet.
Au fost a mele-odată, acum sunt de prisos.
Am spus-o adineauri şi ştiu că mă repet:
Le vând să scap de toate, de tot ce-a fost frumos…

Frumoase sunt? Frumoase, frumoase-ntr-adevăr,
Dar poate prea frumoase, să pot să le uzez,
Căci vezi, sunt ideale, sunt omului răspăr –
Îi dau dorinţi deşarte, şi-al morţii lor gol crez.
Continue reading

Malambu

Drumul central părea o piele de șarpe, tăbăcită. Pe un fundal pământiu se ițeau petice negre de asfalt și smocuri verzi, crude, răsărite din balegi tasate. A fost liniște și pustiu, puteai să auzi pisocii sugând sub căpițele de fân. Sătenii fie pândeau de prin cocioabe, fie fugiseră din calea unei urgii.

Drumul colorat venea dinspre oraș și se intersecta cu poteca bătucită de-a lungul gârlei uscate. În intersecție, câteva scânduri cu urme de sfinți se propteau pe tubul unei fântâni. Păreau rămășițele unei troițe vandalizate de timp și nepăsare.

Au început să iasă câinii pe sub uluci și au urcat la drum, formând o haită înaintea lui Ștefuț. Nu latră, nu mișcă, doar așteaptă cu privirile înfipte în noul venit.

Primul glas de întâmpinare a fost al unui vițel, uitat să flămânzească în vreun grajd dărăpănat. Glasul s-a scurs în fântână și s-a spart în ecouri tremurate. După o analiză severă, câinii au plecat plictisiți spre gospodării. Fântâna plânge. Continue reading

Casa veche

Ștefuț a ajuns în Casa Veche cu o geantă de voiaj plus o tolbă ciuruită de bețe telescopice și cârlige. L-a așteptat o arșiță uscată, mai tăioasă decât supliciul îndurat în tren, jumate de zi. Simțea aerul mișcând pe sub cămașă doar atunci când îl dezechilibra peronul compus din trunchiuri de salcâm, sparte pe jumate.

Din gară cobora o potecă de praf, separând oștirea aracilor câteva sute de metri, până la ulucile primelor gospodării. Satul părea mărunt: o adunătură de case, grajduri, petice cu zarzavat, toate înghesuite între movile scundace, acoperite cu viță de vie.

Focul verii a lustruit strugurii plini de zahăr, gata să plesnească. Aracii sunt goi, cocoșați peste ciorchinii supraponderali. Par o armată înfrântă care cerșește îndurare cu capul plecat. Cerșetorii dezbrăcați sunt infiniți, urcă odată cu movilele spre un alt sat, de-a lungul unei gârle uscate.

Ștefuț își mângâie tolba cu undițe și privește pofticios în dreapta spre chipul trandafiriu al Oltului. Lunca Oltului tremură, ca într-un clocot. În ea se dizolvă movilele cu zemuri dulci, iar aracii lunecă spre izbăvire. Continue reading

Pustiul celui de-al nouălea cer – fragment 2

“S-a amuzat și m-a împuns fin cu pumnul în umăr. Pe bancheta din spate Sami sforăia zgomotos.

– Pe el unde l-ați găsit?

– E văr cu Kasim.

– Aha…

– Și deci căutăm piramide?

– Ai găsit vreuna? Ce ai aflat?

– Una singură, la două sute de mile sud de Baghdad.

– Minunat. Înseamnă că Valerie a urcat spre nord, s-a etichetat, apoi a distrus telefonul și s-a pierdut în direcție opusă. În regia lui Alfred Hitchcock.

– E singurul regizor pe care-l știi, nu?

– Da! Ba nu, mai e și Tarantino.

Râdeam pe înfundate.

Am depășit Al Taji, gândindu-ne ce fac confrații din baracă. Mi l-am imaginat pe Dave făcând schimburi cu locatarii taberei precum colonizatorii cu băștinașii.
Continue reading

Pustiul celui de-al nouălea cer (în lucru) – fragment

”Ce căutam acum, aici? Situația mea financiară arăta reconfortant. La fel și locul în care sălășluiam. Kilkenny nu era orașul meu de baștină, după cum nici irlandez nu eram decât prin adopție. Dar părăsisem Slovacia de un deceniu, iar noul meu nume era Seth Montrose.

Căutam drogul inserat în ADN, fără de care totul îmi părea muribund de static: adrenalina obținută pe cale pură, acolo pe hotarul unde Viața își creionează Moartea și tot ce trebuie să-i dea naștere e ultimul tău suflu.

– Ai avut grijă să-mi comanzi și mie O’Hara la draft? Seth, omule, mă bucur să te găsesc în bune condiții!

Otis Blake avea obiceiul de a-și arunca vorbele de pe un peron pe altul. Abia dăduse colțul străzii, asta însemnând vreo zece metri până la masa mea. Cred că-și închipuia că mă ia prin surprindere.

L-am lăsat să creadă.

– Bună, Otis. Ți se face sete dacă mergi prea repede.

Ne-am strâns mâinile. Roșcovan pistruiat, am constatat că-și lăsase mustăți á la Hulk Hogan.

– Te rog, nu-mi comenta look-ul. O ghicitoare mi-a spus că-mi pot crește veniturile având înfățișare mai neprietenoasă.
Continue reading

Rimele din cocină

O fabulă cu truisme și porcisme

Se dărâmă cocina peste Marele Alb românesc! Unii nechează, alții mugesc. Șobolanii simt mirosul rănii și cară drobii de sare. Stăpânul scârbește-n mustață: “Niște animale!”

Mustața lui este o balanță – la un cap stă frumușica, la un cap, o cotoroanță. Frumușică, ușurică, dar stăpânul cară într-însa bărbăție, avuție, șmen, tradiții, toată tolba cu muniții. Până taleru-i coboară frumușica drept în poală.

Se dărâmă cocina peste Marele Dac! Perfide suide i-au râmat temelia de bălegar. I-au ros tencuiala de muștar și grinda din mici lipiți cu scuipici. Râturi rujate bălesc pofticios, să muște șoriciul Marelui Prost.
Continue reading

Rondelul supraomului

Autor: Heautontimoroumenos

În sunet de dureri, de spasme şi sudoare,
De foc arzând în piept cu-o flacără domoală
Se naşte un nou om. Se naşte-un om şi-mi pare
Că sparge-orice tipar, dărâmă orice scală…

Pe fruntea sa de zeu eternă, visătoare
Se-aşează o coroană clădită-n chin şi fală,
În sunet de dureri, de spasme şi sudoare,
De foc arzând în piept cu-o flacără domoală.
Continue reading

Epigramele lui Heautontimoroumenos (III)

Liviu Dragnea, 22 august: Au venit două mașini și au încercat să mă blocheze, am reușit să îi pierd. Nu am făcut nicio sesizare.

Unui președinte care iubește hiperbolele

“Săriți, săriți, că mă omoară,
Străinii o plătesc peșin,
Săriți, mi-e frică, oh, leșin!”
– Un preș. văzând o pensionară.

***

USR, 21 august: Iniţiativa cetăţenească “Fără penali în funcţii publice” a strâns peste 1.000.000 de semnături.

Adormirea mustății domnului

Dac-ai putea, ți-ai face triptic
cu tine și mustața ta.
Dar iată, totuși, s-ar putea
să fii doar un penal… eliptic.
Continue reading

Învie

Noaptea a curs din strugurii grei – Pământul înghite flămând.
Între brazdele-fălci auzi mustul fierbând.
Ţi-e poftă de noapte: O bei.

Pe scări rulante, din sat suie câinii.
În via din deal se adună, cu ochii aprinşi.
Au bale de lapte, prin sfârcuri le cântă plămânii.
Nu latră, nu mişcă; doar şuieră-n cor
Şi suie cuminţi.
Continue reading

Epigramele lui Heautontimoroumenos (II)

Hotnews, 7 august: “Catedrala Mântuirii Neamului primește încă 115,5 milioane de lei de la buget”

Și cu taxa-n ciur, și cu sufletu-n rai

N-avem bani, copiii pleacă,
Zi de zi ne-ndatorăm,
Dar sug popi la țâța seacă.
Domnului să ne rugăm…

***

Hotnews, 8 august: “Primăria anunță că mitingul nu are organizator, după ce ONG-ul unui fost PSD-ist nu a ridicat protocolul.”

Ciocoiului nu-i stă bine cu strada

Oameni proști, țară săracă,
Un protest dat la gunoi,
Și-unii, și-alții: “vai de voi!”.
Ăștia suntem. Doar o cioacă.
Continue reading