Între sânii lui Erato

Insulele grecilor sunt leagănul romantismului. Pe stâncile din Kalamaki, sutele de privitori aplaudă apusul. Un neisprăvit scăpat de sub brazda Olteniei strigă ironic: Uhuuu, you did it, sun!
Aplaudacii îl privesc distrați, soarele aruncă un ultim licărit peste orizont, înfoiat de lauda primită. Mintea neisprăvitului se împleticește încercând să-și numere carafele de vin.

Se lasă noaptea peste Kalamaki când soarele se-ascunde după plexul tău.
Și vrei să verși ardoarea în versuri deocheati – se lasă noaptea peste Kalamaki.
Ai fost mărețul bou!
Dar ai băut prea mult, băi, vaco!
Mai poți să verși doar bolul cu Tzatziki
Ardent, între sânii lui Erato.

Cum se manifestă romantismul a doua zi:
Continue reading

Misterul Iosefinei

Pe Iosefina am cunoscut-o online; ea este INTJ, iar eu, INFP – perfect match! Așa au stabilit algoritmii care îți stabilesc personalitatea și viitorul. Astronomia, tarotul și ghiocul în linii de cod compilând sorocul.

Sunt 7,5 miliarde de oameni pe planetă care cresc, învață, se prostesc, se transformă. Dar dacă am îngheța timpul și transformările, am putea să-i împerechem pe toți în funcție de compatibilitate. Din cele 7,5 miliarde doar una poate fi pe primul loc, potrivindu-se cu tine 99,999…9%.
Asta a fost Iosefina. Informatică, știință, nu vrăjitorie.

Ne-am cunoscut online și acum ne vedeam pentru prima dată: două piese lego îmbucându-se cu precizie de micron. Și pluteam așa, cu sufletele îmbucate, într-un caiac pe Delta Neajlovului.
Continue reading

Zavaidoc

Mă jucam cu alți copii, dar nu aveam prieteni. Poate am purtat mereu o genă bizară care stropea tristețe peste obrajii râzători, până se acopereau cu o crustă țepoasă. Copiii își fac loc printre țepi și se jucau cu mine.
Singurul prieten a fost Zavaidoc, cățelul meu.

Cu Zavaidoc lângă mine puteam fi și eu copil, să nu îmi pese de țepi. Striveam pălămida desculț, sfărmam ghimpi și îi lăsam să doară până fierbeau în călcâie. Călcam orice în tălpile goale atunci când Zavaidoc alerga cu mine.
Continue reading

Oglinzile izolării


Când stai prea mult timp în casă, fiecare perete devine o oglindă. Din fiecare oglindă țipă câte un prost la tine, pe vocea lui, variind în funcție de cămăruța minții în care a stat ascuns. Unii îi numesc piticii de pe creier. Eu nu vreau să le bagatelizez prezența; sunt ditai căpcăunii urlători, ce pitici? Înjură, jignesc, te scuipă, îți dau șuturi în cur…bullying îi zic americanii, eu i-aș spune tortură.

Ăștia au școală de torționar, nu dau șuturi și castane ca orice bully. Foarte pregătiți! Fiecare căpcăun își cunoaște perfect cămăruța și împreună formează o rețea cu acces la toată mintea. Chiar și de unde nu știai că ai vreo fărâmă de minte, hop! sare căpcăunul din cămăruță.

Fiecare perete este o oglindă. Dacă vrei să eviți tortura, ții capul în pământ și te rogi să adormi. În loc de oi, numeri gânduri. Sau ce a mai rămas sănătos din ele în așa vacarm căpcăunesc.
Primul gând, despre prostie.
Continue reading

Aventuri în Leordeni: Universul nu a ieșit din Big Bang ci dintr-un vagin

Nu știu dacă vi-l mai amintiți pe amicul meu CMD din Aventuri în Leordeni – Bucătărie și femei; mare om, caracter, dar vânat de ghinion la tot pasul. Iacă-ne la altă prăpastie în drum, povestită de CMD, cu vorbele lui neaoșe:

Mă întâlnesc cu Doamna C. în Centrul Vechi, alegem primul restaurant pe dreapta, cum intri pe la barieră. Am simțit-o că e puțin dusă de seara trecută, când, în interval de 2 ore, ne-am lipit pe Tinder, ne-am dat mesaje, m-a certat în mesaje, am vorbit la telefon, a țipat la mine… Eh, așa sunt artistele, zise CMD în mintea lui plăpândă.

În seara respectivă s-a băut destul de mult ce-i drept. Nu am observat când s-a făcut trecerea între „Sexy, tatuată, voinică și puțin nebună… o să mă spulbere in pat, da!” și „Alo, psihiatria, nu știu dacă să o rup în pat sau să o rup la fugă.”

Dintre teoriile ei psiho-mistico-fantastice, am reținut-o pe cea legată de universurile paralele. Mi le-a și desenat – fiecare univers reprezentat 2D printr-un cerc, iar intersecția cercurilor arăta exact, dar EXACT ca un vagin. Ziceai că a pozat vaginul și a început să construiască din el cercuri. Asta este și teoria Doamnei C. de fapt: Vaginul este miezul Universului, trebuie slujit și venerat de bărbați, căci din el s-a născut toată materia. Continue reading

Stages of pooping

Guest post by Alex Charlie.

1. Setting everything up to be perfect:

The door is closed and locked, no noises can be heard from the outside (turn on tap or shower if thin door), nice comforting position. Don’t forget to weigh yourself on the bathroom scale beforehand, if you’re into that kind of thing.

2. Pants down and down to business:

You sit in expectation but nothing. Is it a ghost poopy? Where has that thing, that was struggling to come out of you not moments ago, gone? You feel it. You grab whatever you can and hold on for dear life. Continue reading

Scutură Cruci (II)

Ștefuț plutește spre desiș cu genunchii anesteziați. Presiunea intracraniană s-a adunat în spatele frunții și i-a înfundat nările. Bătăile inimii, tot mai agresive și dese, îi împing plutirea spre foștii arbuști, acum înălțați până la infinitul nopții.

Își simte corpul macerat: curge cu picioarele înainte spre o gură de flăcări albastre. În gură joacă focuri de gheață, iar tăietura frigului i-a pătruns în suflet, la rădăcinile dorințelor. Nu știe dacă își mai poate mișca degetele, limba, ochii – orice gând de a-și abandona paralizia generală i-a fost retezat.

În câmpul vizual strict delimitat de privirea încremenită, i se desfășoară o magazie lungă, de forma unei galerii miniere, cu pereții ascunși în obscuritate. Plutirea s-a terminat în gura albastră de la capătul magaziei, iar flăcările s-au separat cuminți și reci, fiecare în vârful unei lumânări înalte, ceremoniale.
Continue reading

Cripto

Neluș îl trage pe Marcu de braț până în dreptul curții cu gardul surpat.
– Păcat!
– Eh, facem altul.
– Lasă gardul. Păcat de maică-mea. S-a necăjit cu zilele din cauza miliției. Le zic așa dintr-un adevăr, nu din ură. Tot milițieni au rămas…

Goliciunea curții avea un miros de râncezire diluată în uitare; asemeni unui cufăr deschis după zeci de ani. Pe Marcu îl furnica repulsia la fel ca în prima zi, când l-a cunoscut pe bunicul Miranei în barul cu igrasie. Neluș are ochii umezi, pofticioși. Îl strânge de braț și arată spre pustiul curții ca spre o comoară îngropată:
Continue reading