Cât respect datorăm sportivilor de vârf?

Ilie Năstase a pus-o la zid pe Simona Halep c-a avut tupeul să-și vadă de programul ei, uitând de patriotismul ce ne curge nouă prin vene, alții l-au pus la zid pe Năstase pentru că e mahalagiu ramolit și un politruc jegos și-apoi a mai venit încă o punere a zid, a ăstora de-au ridicat mâna la tenisman pentru că nu respectă monștrii sacri.

Scandalul ăsta în cerc m-a făcut să mă întreb care e norma? Ce datorăm noi unui sportiv de vârf și cam peste ce trebuie să se întindă datoria asta?

În primul rând, când o aud pe asta – câte a făcut cutărescu pentru țară – îmi vine să mor de râs. Nu, niciun cutărescu sportiv din ăsta de-al nostru nu a făcut nimic pentru țară bătând mingea – nu a câștigat clauze și fonduri pentru nație, nu a ridicat nivelul de trai, nu a adus vize.

Nu, nici măcar turism, nu va mai amăgiți cu apă chioară. Când e ultima dată când ați văzut un sportiv african făcând praf terenul și v-ați gândit – oau, trebuie să văd țara ăstuia și să cumpăr biscuiți de la ei?

În al doilea rând, sportivii de genul ăsta fac enorm pentru noi ca stare de spirit, ca bucurie, ca uitat de griji, victoriile lor sunt, fără logică și ale noastre, ne simțim mai bine prin ei. Și da, să te simți învingător pentru o clipă, chiar prin altul, face mare lucru.

Ei, pentru momentele alea de triumf, de lacrimi de victorie curse pe obraz în tribună sau în fața televizorului, eu zic că le datorăm niște respect și niște priviri calde.

Bun. Dar cât? Dacă vezi că în afara terenului omul e neplăcut ca să nu spunem mârlă și că-și folosește popularitatea ca să prindă niște funcții unde nu face nimic, dacă vezi că are niște poziții deplasate și ridicole și că înoată constant în lături? Nici atunci nu poți să-i zici nimic?

Întreb. Nu e numai despre Năstase ci despre glorii sportive în general.

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

2 Comments

  1. Sportivii sunt entertaineri, ca si actorii si muzicienii. Cei buni ne sunt simpatici, pentru ca ne aduc momente de bucurie, cei mediocrii nu sunt remarcati, pentru ca nu ne transmit nimic, cei slabi ne sunt antipatici, pentru ca ne fac sa ne simtim prost. Imaginea pe care o avem despre ei este direct proportionala cu ceea ce reusesc sa ne transmita. Pe teren, pe scena, la televizor. Asta este rolul unui entertainer.

    Uitam uneori ca si entertainerii sunt oameni, ca fiecare dintre noi. Cu bune, cu rele, ca toata lumea. Este gresit sa-i judecam ca persoane, daca nu-i cunoastem personal. Un bun sportiv, nu este automat un om mai bun decat unul lipsit de succes. Este doar un entertainer mai bun. Ca om, poate fi mai egoist, mai ipocrit, mai lipsit de caracter decat vecinul de la 3 care se comporta de parca toata scara blocului ar fi a lui.

    Un entertainer ar trebui judecat strict pentru prestatia lui de entertainer.
    Nu poti sa spui de exemplu ca un tenismen nu joaca bine si nu poate avea succes, doar pentru ca s-a comportat ca un cretin la ultima petrecere.
    La fel, nu putem aprecia caracterul unui om, bazandu-ne pe imaginea pozitiva de care se bucura acel om, in calitate de entertainer de succes (de ex. numarul 3 mondial la tenis feminin).

    Corect este sa specificam intotdeauna ce criticam sau apreciem, prestatia sportivului pe teren sau comportamentul in afara lui.
    Niciodata insa nu ar trebui sa judecam persoana, mai ales daca nu o cunoastem personal.

    Iar respect si priviri calde datoram tuturor oamenilor, nu doar celor care ne fac sa ne simtim bine uitandu-ne la televizor. Valori precum respectul nu ar trebui sa fie determinat de o cauza ci un sentiment pur, neconditionat. Ca iubirea.

    Reply

Leave a Comment.