Cartea ta de suflet? Autorul tău preferat?

Nu mai sunt un cititor tipic de multă vreme, nici nu știu când am început să las o carte deoparte după primele zece pagini dacă nu-mi place stilul în care este scrisă, indiferent de ce ar fi avut extraordinar sau nu de spus autorul.

Când pun mâna pe o carte de beletristică mă aștept să citesc literatură nu teze de idei, este răspunsul meu invariabil la mustrările amicilor care-mi atrag atenția că am renunțat la o carte care ori avea un fir epic colosal ori conținea niște concepte de te dădeau pe spate.

Acum, de când sunt scriitor cu acte în regulă (Povestiri de sub papuc, Cameleon – Baza), e oarecum de înțeles să strâmb din nas uitându-mă cum e scrisă o carte (na, dacă nu te înfoi un pic în pene pe nișa ta parcă nu-ți stă bine) numai că pornirea asta o am dinainte de a intra la liceu, deci n-are legătură una cu alta.

De asta printre preferințele mele veți găsi mulți autori trecuți și mai deloc noi-nouți și strălucitori contemporani – pur și simplu sunt învățat cu o literatură și un standard al exprimării în scriitură care nu mă face să ridic din sprâncene la stângăcii, metafore proaste, imagini construite pe jumătate și mai ales, mai ales, la un stil nefinisat, din topor – cum mulți autori contemporani au, pentru că industria cărții se mișcă la total altă viteză și marketingul face mai mult de jumătate din treabă.

*

Cărțile cele mai bine scrise pe care le-am citit până acum: O zi din viața lui Ivan Denisovici, O sută de ani de singurătate.

Cea mai bună scriere românească: nuvelele lui Vasile Voiculescu, Moromeții.

Cărțile mele preferate: Maestrul și margareta, Inimă de câine, Vițelul de aur, Motanul Murr, Suflete Moarte, Stalkey & Co

Cărțile mele preferate românești: Nada Florilor, Expediția Nisetrul (da, literatură de super consum, mă scuzați).

Autorii mei preferați: Bulgakov, Bierce, Gogol, Ilf și Petrov,Twain, Poe

Poezia mea preferată: Albatrosul

Poeții mei preferați: Poe, Baudelaire

Da, copii, zici că citești lista unui octogenar… Voi, ale voastre?

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

39 Comments

  1. Greu de facut un top personal (se schimba preferintele in timp), de aceea am sa specific cartile care mi-au dat si care m-au influentat cel mai mult in adolescenta mea (practic m-au format ca si personalitate):

    1. Hermman Hesse – Steppenwolf (lupul de stepa) si Siddharta
    2. Arthur Rimbaud – Illuminations (lin care il regasesc pe Dani Corban..)
    3. Jean Paul Sartre, Les Mots – Die Wörter – Cuvintele
    4. Charles Baudelaire – Fleurs du mal
    5. Rainer Maria Rilke, Buch der Bilder (cartea imaginilor), Traumgekrönt (incoronat de vis)
    6. Stefan Zweig – Die Schachnovelle (jucatorul de sah)
    7. Patrick Süsskind – Das Parfüm (Parfumul)
    8. Milan Kundera – die unendliche Leichtigkeit des Seins (insuportabila usuratate a fiintei)
    9. Fernando Pessoa (alias Ricardo Reis, Alberto Caerio, Alvaro de Campos, Antonio Mora): poezii, cartea nelinistei, ode, intoarcerea zeilor
    10. Chinghiz Aitmatov, Jamila (cel mai frumos roman de dragoste citit de mine)

    Si din lit engleza:
    Emily Dickinson, Good Morning, Midnight
    Walt Whitman – Leaves of Grass
    Henry Miller – Tropic of Cancer
    Hemingway – The old man and the sea

    Din lit romana: Lucian Blaga si Nichita Stanescu, Eliade – jurnalele

    Reply
    • Si lista continua (incep sa-mi amintesc pacatele literare):
      Emil Cioran: citit doar in germana – Gevierteilt, Silogismen der Bitterkeit sma
      Paul Celan – Todesfuge

  2. Hary, Parfumul? trebuie să fiu mai atent când sunt pe lângă tine dacă Parfumul ți-a dat/influențat mult… cine știe ce-mi faci pentru textul perfect :))))

    Reply
  3. Vlad, :)))
    Parfumul este una dintre cele mai frumoase povesti fantasy ever. M-a învățat ca dincolo de geniu, de talent se ascunde și nebunia, și ca in fiecare monstru exista și o fire blândă și iubitoare de frumos…

    Reply
    • și mie mi-a plăcut, ba știu că am recomandat cartea și pe blogul meu vechi însă la mine impactul nu a fost în niciun caz atât de pozitiv și gingaș ca la tine :))

    • Vlad, cartea mi-a dat fiori din pricina ingredientelor secrete ale parfumului perfect, si imi doream nespus un alt deznodamant…
      Cu toate acestea insa am fost fascinat de geniul creativ al eroului principal. Am empatizat cu el, din pricina soartei nefericite pe care a avuto, al faptului ca a fost defavorizat, si am fost fascinat de capacitatea lui de a face oamenii fericiti, prin intermediul talentului sau si a creatiei sale.
      Dar am suferit cumplit cand talentul si geniul s-au transformat in bestialitate….

  4. Eu nu am o carte de suflet, am șapte :). Cele șapte volume Harry Potter ale doamnei Rowling mi-au marcat incredibil de mult copilăria. Magia lor mă urmărește fără încetare de la doisprezece ani, de când am cumpărat prima carte, până acum, când am început să le citesc din nou în limba engleză. Pot spune că această scriitoare mi-a binecuvântat în adevăratul sens al cuvântului sufletul; imaginația; sinele.

    Scriitori preferați? Doar dânsa și Jules Verne.

    Reply
    • Eu am crescut cu simbolisti si existentialisti germani si francezi, pentru mine literatura era o nevoie, o obsesie, de a explora si experimenta viata interioara in toate formele si manifestarile ei…
      Eu am fost mult prea zbuciumat si nelinistit ca adolescent, sa pot savura Harry Potter.
      Si mult prea in varsta atunci cand au aparut…:))

  5. Cand amintisem pe aici de Gogol, domnul Vlad B Popa mi-povestit cat este de facil Gogol si cum il citeste doar asa pentru relaxare. Probabil din nevoia de a ma contrazice. Iti place tie Gogol? Eh, atunci Gogol asta al tau nu e cine stie ce, e ok pentru relaxare.

    Acum, iata, Gogol este scriitorul sau preferat.

    Reply
    • Lola, de la Gogol imi plac basmele, sunt extraordinar de frumos scrise si imi face atâta plăcere să le citesc încât e printre autorii mie preferați – este însă facil, nu are de ce să fie dat exemplu într-o înșiruire de autori grei…

      Dacă te uiți și la cărțile mele preferate din literatura româna sunt doua chestii extrem de ușurele – iar dacă le citesc eu și-mi plac asta nu le face literatură de super clasă, lucru valabil și pentru stimatul domn Gogol.

      Stalkey & Co e pusă lângă Maestrul și Margareta, încă un indiciu că discuția nu este despre profunzimea și greutatea operelor ci doar de gusturi. Știu că e greu dar încearcă să înțelegi totuși contextul unei discuții nu numai două linii pe care le alegi după cum te taie capul.

  6. Domnule Vlad B Popa, se pare ca dumneavoastra, scriitor cu acte in regula (Povestiri de sub papuc, Cameleon – Baza), nu cunoasteti sensul cuvintelor.

    Nu puteti spune in acelasi timp ca Gogol (Google cum ii este cunoscut lui dani de la olanu), nu este un scriitor cine stie ce, iar in acelasi timp sa spuneti ca este scriitorul dumneavoastra preferat.

    Pe intelesul lui dani de la olanu: nu puteti spune ca supa de pui cu taitei nu are un gust prea bun, ca nu e cine stie ce, ca nu va place in mod deosesbit, dar ca este supa dumneavoastra preferata.

    Basmele mele preferate sunt cele scrise de Gogol, asa ar avea sens ce spuneti dumneavoastra. Desi vad ca la carti preferate apare si Suflete Moarte, capodopera lui Gogol. Asadar, la Gogol nu va plac doar basmele, cum sustineati mai sus.

    Reply
    • Uite, Lola, M-ai făcut să caut comentariul la care te referi. Citez:

      ”Gogol are un umor tare facil pe lângă cei doi, dar e fermecător, basmele lui sunt încă printre lecturile mele preferate de relaxare”

      Se pare că nu înțelegeți deloc limba română, nu e nativă pentru dumneavoastră și trebuie să explic pe cuvinte fraza de mai sus?

      PS. din cele două volume pe care le am în casă, denumite generic suflete moarte, îmi plac la nebunie basmele – serile în cătunul /cum naiba îi zice/. Aici merita precizarea, articolul de mai sus e despre cărțile care mi-au rămas în cap și inimă, așa cum le am eu în bibliotecă.

    • În cazul în care impresia lăsată e corectă și limba română nu vă e nativă să vă explic în termeni cu supe, aleși chiar de dumneavoastră:

      – ciorbă de fasole e mult mai simplă și mai ușor de făcut decât borșul de perișoare sau supa de găluște, dar o consum cu mare plăcere și e una din preferatele mele. De data asta s-a înțeles?

      Nu îl consider pe Gogol un autor deosebit de profund sau cu un stil extrem de rafinat și dificil de realizat (la fel ca ciorba de fasole) dar este unul dintre autorii mei preferați. Probabil lipsa de snobism mă face să nu trebuiască să declar că citesc numai autori pe care îi consider din categoria super-grea ( Muțunache ăla Marumaki, Makumaki, Murakami cum îi zice…) și probabil același snobism te face pe tine să nu concepi că cineva poate spune deschis că are printre preferați un autor pe care îl consideră ușor pe lângă alții ( ca umor, ca stil).

  7. Vlad, tocesti tastatura de pomana. Nu o vei scoate vreodata la capat..
    Lola nu concepe cum ai putea consuma cu placere un film sau o carte, daca nu fac parte din lista capodoperelor universale. Nu concepe cum ai putea citi un autor anonim, cand au ramas atatia scriitori consacrati necititi. Cum sa fii interesat de “Canuta, om sucit”, atat timp cand nu este o nuvela renumita si nici nu a aparut in revista Nature?
    Sunt convins ca atunci cand vom face o lista a filmelor preferate, in lista Lolei nu va exista vreo productie destinata publicului larg. Nu tu comedii usoare, nu tu filme cu batai si sarit pe geam. Ce rost ar avea sa ii povestesc ca mi-a placut seria Lethal Weapon sau ca am ras la Dumb & Dumber? E de neconceput sa afirmi ca te-ai simtit bine urmarind o comedie usoara. Cum adica sa iti placa?!
    Unii oameni traiesc cum le place si altii asa cum li s-a spus ca trebuie 😉

    Reply
    • Dani,

      Lola a venit aici pe blog doar ca sa ne transmita: “bai, nu-mi place de voi (autorii articolelor), imi sunteti profund antipatici, pentru ca va credeti mari scriitori si va comportati de parca aveti cel putin premiul nobel de literatura, dar voi ati publicat doar doua-trei carti impreuna, la o editura de care nimeni nu a auzit. Emanati in permanenta aere de superioritate, sunteti plin de voi si pe deasupra mai sunteti si misogini.”

      Pentru Lola, cea care traieste printre gentlemeni desavarsiti, intro tara in care este cultivat understatementul si ridicat la rang de arta, modul in care autorii acestui blog se comporta, nu este numai ieftin-laudaros ci si lipsit de orice simt al realitatii. Pentru ca, in opinea ei profund britanizata, un tanar roman nu are cum sa aiba talent la scris, daca afiseaza un asemenea comportament. Talentul autentic vine numai la pachet cu modestia la fel cum valoarea doar cu bestselleruri mondiale…:)))

      Eu sustin ca toate discutiile contradictorii pe care Lola le incearca, nu au nici o baza logica, ci sunt doar niste atacuri la persoana, un mod prin care ea incearca sa-i puna la punct pe autorii acestui blog.

      Lola este fix genul acela de roman superficial metamorfizat in strainatate, care nu mai suporta fostul lui fel de a fi, dar care se comporta instinctiv la fel ca inainte.

    • Hary, stai să înțeleg.

      Lola își folosește timpul citind constant niște oameni pe care nu-i suportă și îi atacă în absolut orice ocazie i se pare ei că a găsit ceva de care să se agațe, încercând să le demonstreze că părerile și scrisul lor nu merită urmărite/citite de nimeni?

    • Hary, nu cred ca Lola se lafaie printre gentlemeni departe de taramurile noastre. Cineva stabilit in Marea Britanie si fericit de viata nu poate fi in permanenta frustrat 🙂

      La fel cum nu cred ca a citit si inteles toti autorii pe care ii insira in comentarii cu fiecare ocazie. Ar fi trebuit sa devina mult mai deschisa si mai intelegatoare. De exemplu, sa inteleaga ironii simple si sa diferentieze un text serios de un pamflet.
      Si-ar fi dat seama ca lauda exacerbata este folosita de multe ori ca o autoironie sau pentru simplu amuzament, noi nu suntem misogini, eu nu ma imaginez vreun Baudelair sau Rimbaud; la fel cum nici Vlad nu il vede pe Asimov privindu-se in oglinda si mangaindu-si Cameleonul.

    • Dani,
      Asa cum spuneam, Lola este fix genul acela de roman superficial metamorfizat (adica doar la suprafata) in strainatate.

      Drept dovada atacurile sustinute pe acest blog la adresa voastra. Lola nu are nici un comentariu la subiect, nu are o parere pertinenta despre tema in discutie, ci doar critica persoana.
      Spre deosebire de Lola de exemplu, Olivia ataca opinii si nu persoane…

      Am intilnit zeci de astfel de “adaptati” in Germania. Nu stiau ca sunt roman, si atunci cand eu mai laudam sau ajutam pe cate un alt roman, sareau ca turbatii incercand sa-mi deschida ochii, ca ceilalti nu merita atentia mea, ca ei incearca doar sa se foloseasca de mine, ca toti romanii urmaresc sa se foloseasca de increderea si naivitatea nemtilor, si ca vor sa para cine nu sunt. Nu va puteti imagina ce placere aveam cand le raspundeam in romaneste ca si ei sunt romani, si ca asta inseamna ca ei sunt la fel..:)))

      Am convingerea ca Lolei i-ar place cum si ce scrieti, dar din cauza ca nu va incadrati din punct de vedere comportamental in tabloul ei de asteptari britanizate, ii sunteti antipatici. Si din cauza ca are aceste frustrari tipice unui roman din strainatate, care se crede mai bun si mai educat decat restul romanilor, are nevoie sa o si arate cuiva.

      Ideea de la care pornesc este ca perceptia valorii trece intotdeauna printr-un filtru emotional, bazat pe simpatie sau antipatie. Daca esti antipatic pentru cineva, nu ai cum sa-l convingi cu munca ta, indiferent cat de bun esti in ceea ce faci…

    • Dani,
      am uitat un amanunt: Lola comenteaza de pe un IP din Londra, deci foarte probabil sa locuiasca in UK.

      “Cineva stabilit in Marea Britanie si fericit de viata nu poate fi in permanenta frustrat”.

      Romani stabiliti in UK si fericiti sunt cazuri extrem de rare. Nu este insa cazul Lolei, pentru ca daca ar fi fericita, nu ar avea obsesia de a comenta agresiv, cu un aer de superioritate britanic prost inteles, pe un blog romanesc…:))

  8. Greu de facut topuri in zona asta. La fel ca in zona muzicala, ramai intotdeauna cu o serie de favoriti, iar restul “se mai schimba”. Pentru mine Kurt Vonnegut – Mama Noapte (Mother Night) ramane cartea de capatai.

    Reply
    • krossfire,
      nu am citit cartea, ci doar o descriere scurta a ei aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Mother_Night.

      Conform acestei mici descrieri, morala povestii ar fi urmatoarea:
      “We are what we pretend to be, so we must be careful about what we pretend to be.”
      Si in aceasta propozitie eu am regasit felul tau de a scrie, de a comunica si de te prezenta in mediul online.

      Aceasta observatie impreuna cu premiza ca toti avem tendinta de a ne atasa de cartile si povestile cu care noi ne identificam cel mai bine, m-au condus la comentariul meu de mai sus…:))

  9. Dostoievski TOT. Daca e sa fie ceva mai special atunci: “demonii”, “crima si pedeapsa” “fratii Karamazov”.
    Cea mai buna carte ca a ramas muuuult timp cea mai bune este Ernesto Sabato: “Inainte de tacere”. Si altele de acelasi autor.
    Hary daca nu imi ziceai … uitam: de mult, tare de mult, parca din viata altcuiva: “Narcis si gura de aur” cea mai buna ani la rand.
    Kundera am citit tot ce a aparut si “insuportabila usuratate …” era la bataie cu Hesse.
    Poeti: Eminescu, Nichita, Michelangelo, Bacovia.
    Romani: “cel mai iubit dintre pamanteni” the best of 🙂
    Noica, Cioran.

    ACUM: memorialistica din temnitele comuniste: “imn pentru crucea purtata” , “sfantul inchisorilor” , “intoarcerea la Hristos”. “Brazii se frang dar nu se indoiesc” – autor Ion Gavrila Ogoranu, conducatorul rezistentei din M-tii Fagaras.

    Cea mai buna carte religioasa: Pr. Paisie Agioratul are 6 volume: “Despre familie” si “virtuti si patimi” ca mentinui speciale.

    Cele mai recente si bune: Oana Pellea (fica lui Amza) : Jurnal si Grigore Lese: Acum stiu cine sunt.

    Reply
    • Ciprian,
      apropo, de carti religioase, recent l-am descoperit pe Savatie Bostovoi. M-am apucat de “Diavolul este politic corect”. Citisem deja cam tot ce a scris inainte de a-si dedica fiinta Domnului. In special poeziile din “Elefantul promis” mi-au placut foarte mult.

    • Scrie bine Pr. Savatie Bastovoi. Imi place. Daca vrei sa vezi o esenta a modului de gandire cauta pe net emisiunea de la Nasul Tv siuita-te de la minutul 14 la minutul 24.

    • Ciprian,
      da, am vazut insa si alte clipuri pe youtube, printre care si acela cu Pr Selafiil, cel orb. Sa-ti imaginezi ca la acest clip (https://www.youtube.com/watch?v=sXt26RKt76c) m-a impresionat muzica bisericeasca ruseasca…:)) Oricum nu am inteles nimic din ce spunea parintele Selafiil (abia ca se mai poate articula), doar franturi de cuvinte pe care nu le puteam lega intre ele. Asa ca m-am concentrat pe muzica din fundal. Dumnezeiesc…

      Impresia mea este ca Savatie este un tip care are nevoie de credinta ca sa nu o ia razna. E un tip foarte talentat, ii simt vibratia din minte si cuvinte, din pacate insa pentru cei ca mine, lui ii este frica de creativatea lui si incearca sa o tina sub control cu ajutorul credintei.
      Sa vedem cum evolueaza ca si scriitor, insa slabe sanse sa mai evolueze la acest capitol, dupa ce va mai creste in Dumnezeu…
      O sa piarda tremurul acela sufletesc specific unui mare scriitor…
      Dar poate ca e mai bine pentru el asa. Numai el stie.

  10. Mi-am pregatit cartea pentru tren 😀
    Nu am mai gasit loc la cuseta jos, asa ca o sa stau cocotat langa tavan. Doar eu, neonul leganat si “Ingerul a strigat” de Fanus Neagu.

    Reply
  11. Hary, e lipsit de elegana sa o atacati pe Lola in haita, in general, si in particular e lipsit de sens sa o atacati ptr ca nu impartaseste parerile lui Vlad si poarta argumentatii contradictorii. Legat de atitudinea voastra, si eu am mai observat ca atunci cand nu cadeti de acord cu cineva, devine o chestiune personala. De asemenea am observat un anumit sentiment de multumire fata de propria persoana care nici mie nu-mi era clar de unde vine, ptr ca oricat de bine ati scrie, exista niste sute sau mii, zeci de mii de oameni care au scris deja mai bine, oricati bani ati face exista oameni care fac mai multi , s.a.m.d. Din cauza asta nu inteleg atitudinea de “noi suntem deasupra tuturor”.Si sper ca va dati seama ca nu e corect ptr ca voi trei sunteti cumva prieteni, va cunoasteti in viata reala si va sustineti reciproc aici pe blog. E ca si cum atunci cand ii spun lui Vlad ca e misogin mi-as aduce si prietenele sa-mi confirme parerea. E lipsit de sens, ptr ca in cazul in care am fi toti de acord nu ar mai exista dezbatere, ati fi practic voi intre voi plus cativa oameni cu aceleasi pareri, care v-ati felicita ptr profunzimi, iar atacurile la persoana cum ziceam sunt lipsite de eleganta si nu va fac onoare.

    Reply
    • Olivia,
      cum adica o atacam pe Lola in haita? As spune mai degraba ca ne aparam in haita, dar nici macar asta nu facem.

      Acum serios vorbind, odata ce vii pe un blog doar ca sa ataci autorii blogului (pentru ca altceva nu ai de zis) inseamna ca-ti asumi riscul sa primesti o replica pe masura de la cei pe care i-ai desconsiderat in mod gratuit. Nu vad nici o problema in faptul ca cineva vine si spune: bai, nu-mi place cum scrii, esti varza, hahaha, te mai si lauzi ca ai publicat ceva, la o editura anonima… Pentru ca daca aveam o problema cu critica, o moderam din start.
      Chiar ne place critica, pentru ca astfel se nasc discutii pe blog, si despre acest lucru este vorba pe reactii.ro.

      Fiecare isi spune parerea lui personala aici. Sunt multe discutii si subiecte pe acest blog, in care noi trei ne contrariem. Nu exista o armonie sau o strategie in privinta aceasta. Fiecare are personalitatea lui si face ceea ce noi numim branding personal.

      Ce vina avem noi ca suntem trei oameni cu pareri aproximativ asemanatoare (nu identice) in privinta Lolei si ca ea este singura cu “parerea” ei? Ce sa fii facut, sa o fi aparat pe Lola, doar ca sa echilibrez “disputa”? :)))

      Daca ai fi fost insa atenta la detalii, ai fi observat ca eu in comentariile mele, nu o atacam pe Lola ci incercam sa le explic colegilor mei “Vlad si Dani”, teoria brandului personal de succes…
      Asta nu inseamna automat ca cei doi autori trebuie sa fie deacord cu mine. Eu am vrut doar sa le ofer si o alta perspectiva a lucrurilor. Partea frumoasa a lucrurilor este ca ei au inteles perfect despre ce vorbeam eu…:))

    • Olivia, Lola nu vine aici sa discute sau să-ți expună vreo părere personală ci să atace, sau să arunce cu noroi dintr-o poziție de zero barat (asta e poziția oricărui anonim de pe net, zero barat).

      Din ce văd eu din comentariile tale ești departe de a fi pacifistă sau de a sta să inghiți ceva de la cineva, chiar când ești în eroare gravă sau fără argumente lupți să găsești altele… de ce ți s-ar părea normal să facem noi asta?

      Ție nu ți se pare absolut și completamente idiot ca la comentariul asta ”Gogol are un umor tare facil pe lângă cei doi, dar e fermecător, basmele lui sunt încă printre lecturile mele preferate de relaxare” să vii cu ha, te-am prins, tu ai zis că Gogol e prost dar acu, zici că e bun și e preferatul tau?

      De fapt din cauza că a fost peste măsură de ridicolă, Lola s-a retras și așteaptă o altă șansă de a veni și ne ataca… chestie care o să se termine la fel, tot în ridicol, din simplu motiv că nu ai cum să fii altfel când singurul motiv pentru care comentezi este să te iei aiurea de cineva. Cum e Alin cu femeile așa e Lola cu reactiile…

      Îi zici lui Hary că o atacăm în haită :)))))), la tine-n casă dacă vine un neica-nimeni și-ncepe să arunce cu cacat pe pereti are voie numai unu să-i spună că e cretin? Dacă-i zic doi din casa aia se cheamă că îl atacă în haită?

  12. Am inteles argumentul tau legat de Gogol, tu ai facut doua comentarii, unul subiectiv in care explici cum tie personal iti place si unul in care ai incercat sa evaluezi obiectiv umorul lui, despre care ai zis ca e mai fcil decat al nu stiu cui. Am inteles. Dar, banuiesc ca frecusurile cu lola sunt mai vechi, e ca intr-o casnicie in care cineva pune mana pe satar si-i da in cap ptr ca nu a dus gunoiul. Ideea sa dai in cap ptr asta e absurda, dar daca iei in considerare toate certurile anterioare iti dai seama ca a fost un conflict mocnit care a erupt. Banuiesc ca la fel si Lola, a presupus ca il comentezi negativ pe Gogol ca sa-i arati ca gusturile ei sunt de rahat, ptr ca aici pe forum parca e un concurs de cine o are mai mare, sau in cazul de fata de cine e mai citit, cine intelege mai bine, cine e mai realizat, cine are dreptul sa comenteze. Iar blogul asta nu e chiar casa cuiva, e mai mult o piata publica in care isi spune fiecare parerea, ca acasa chemi numai pe cine vrei tu, aici intra cine doreste, nu? Iar ea nu va impartaseste parerile. Iar voi i-ati raspuns toti in grup, si nu numai cu argumente legate de comentarii ci si legate de persoana ei, de presupusele ei frustrari, de situatia ei din tara in care se afla. Iar asta e lipsit de eleganta. Si ca fapt general, atunci cand esti de acord cu cineva, esti mai putin tentat sa comentezi, mai ales daca nu prea mai ai ceva de adaugat. Ce sa zici? Da? Si eu cred la fel? Mi-ai luat vorba din gura? Serios. Cred ca e normal sa comenteze mai degraba cand nu e de acord si sa aduca niste contraargumente. Cat despre oamenii de pe net, nu poti sa zici ca e un neica-nimeni, poti sa spui ca e o necunoscuta. Iar o necunoscuta poate sa ia orice valoare, nu ai de unde sa stii pana nu rezolvi ecuatia.

    Reply
    • Olivia, asa cum am zis, nu e o problema ca ai o alta parere, dimpotriva.
      In general insa, ceea ce strigi in padure, vine ca si ecou inapoi…:))
      Nu stiu insa de ce ai tu o problema cu asta, atata timp cat Lola se pare ca nu are…:))

  13. Domnnii mei scriitori (daca tot suntem la cutite), cum ati defini in limba romana si in cazul dumneavoastra termenul circle jerk?

    Reply
    • Dar vai tu, am uitat să vorbește românește?
      După comentariile destul de pertinente, în umila mea părere, ale celor trei ¨hiene¨, nu vii decât cu asta? Cu masturbarea în grup? La comun? Laolaltă? În cerc? În haită? Mai vrei să continui, doamnă emancipată de Anglia? :))

Leave a Comment.