Cartea ca produs

O să scriu ceva fenomenal, atât de bun încât lumea să stea la coadă și să se calce în picioare ca să pună mâna pe un exemplar. Așa visează scriitorul la început, când se gândește să publice o carte.

Demult lupta unui autor la început se ducea cu editurile. Peste cartea ta se uitau niște oameni extra-citiți și hotărau dacă merită să fie publicată, iar dacă răspunsul era da, știai sigur că ai un public minim.

Când cartea a devenit un produs de consum larg, lucrurile au devenit puțin mai complicate. Cererea și oferta s-au extins, până când oferta a început să depășească cererea și asta a însemnat că lupta autorilor s-a mutat de la convins o editură să-i publice, la convins o editură să-i împingă în față altor autori. Asta până nu demult.

Acum lucrurile s-au schimbat radical. Tehnologia, self-publishingul, social media a schimbat total jocul. Faptul că autorul nu mai trebuie să treacă obligatoriu prin filtrele unei edituri a avut ca rezultat o ofertă de carte mult mai mare decât cererea – de exemplu peste 90% dintre autorii de pe amazon nu vând mai mult de 200 de cărți.

Evoluția asta a dus ca valoarea scrisului să conteze din ce în ce mai puțin și marketingul din ce în ce mai mult. Standardele publicului privind rigorile artei cuvintelor sunt evident mai jos decât ale editurilor din vechime, iar cele noi s-au adaptat la asta, cum e și normal pentru niște afaceri.

Potențialul de vânzare a devenit astfel primul lucru la care se uită industria cărții. Iar potențialul ăsta e ajutat sau dimpotrivă, de mai multe lucruri:

– numele  autorului; un nume mare înseamnă că nu pornești numărătoarea vânzărilor de la zero

– publicul țintă; cât de activ și cât de larg e publicul cititor al genului de carte

– ce promovare o să aibă ( aici intră o grămadă de chestii, de la câți urmăritori are autorul pe social media la ce prieteni influenți are, la care e bugetul de promovare și așa mai departe).

– calitatea de produs a cărții (legată strâns de nișa țintă) și care are legătură nu cu valoarea stilului sau acțiunii judecată de literați ci doar cu așteptările publicului dorit.

Din tot peisajul ăsta se desprind mai multe concluzii pentru un autor la început, de care nu a auzit multă lume și care nu are nici cine știe ce cerc influent care să-l promoveze, adică ia startul de la zero.

Dacă vrea succes financiar și nu simte că-și vinde geniul literar gândind așa, are mai multe șanse să îl obțină cu o carte pe care a țintit-o spre o nișă puternică și la care s-a gândit în primul rând ca la un produs care trebuie să răspundă gusturilor nișei și nu ca la o manifestare a valorii sau gusturilor sale.

Apoi trebuie să facă pe dracu în patru să fie citit de 1000-1500 de oameni, masa critică de unde poate să spere ca va pleca numele cărții din gură în gură c-un efect vizibil în vânzări. Pentru asta trebuie promovare, timp și bani într-o relație indirect proporțională.

Cu cât sunt mai puțini bani cu atât trebuie mai mult timp și muncă din partea autorului, că el trebuie să ducă vorba pe unde poate. Și aici intervine un scurtcircuit pentru mulți dintre scriitori – nu concepem că ar trebui să petrecem mai mult timp decât am scris cartea ca s-o promovăm și de multe ori rolul de auto-reclamă ni se pare degradant și, poate cel mai mare obstacol, mai avem încă ceva de scris, ceva care va avea sigur sigur succes, cum să lăsăm deoparte scrisul unei capodopere pentru făcut publicitate?

Cu cât sunt mai mulți bani cu atât autorul e mai ferit de folosirea timpului propriu și poate lăsa canale mai potrivite să vorbească despre cartea lui.

Raportându-mă la piața de la noi, mică și pricăjită așa cum e, eu cred că poate duce tiraje de 5-10 mii de cărți, chiar și pentru un autor invizibil, dacă reușește să vină cu un produs bun pe nișă largă și să ajungă la o masă critică, ba chiar fără un buget de promo exagerat, la care editura să iasă cu plus la urmă.

Pentru mine a venit timpul să gândesc așa. Am trei cărți publicate și vreau ca următoarele două titluri noi de la mine să fie gândite ca produse cu potențial de vânzare și eu să-mi pun deoparte timp pentru promovare.

E un moment potrivit pentru că orice expunere pozitivă la vreuna din cărțile mele nu lasă cititorul să aștepte în gol ci are de unde alege ce să mai citească de la mine. Cu alte cuvinte o singură carte promovată bine poate să le promoveze indirect și pe celelalte și, la fel de important, să-mi aducă greutate numelui de autor.

Din motivul ăsta mi-am făcut și blog dedicat, unde o să public doar din partea mea creativă (selecționate de aici și din alte părți) și unde cititorii pot găsi cărțile mele la un loc, se pot abona pentru anunțuri și fragmente din noile apariții, pot primi autografe și așa mai departe.

Acolo sper să creez o comunitate activă a cititorilor mei de carte: vladbpopa.ro

 

 

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

5 Comments

    • Sunt atâtea probleme majore la corectura de text de te ia durerea de cap după ce ai trecut printr-o carte de două ori tu și încă vreo doi după aia și vezi la publicare că tot mai apare o greșeală două.

      Și uite ce simplă e rezolvarea: pui textul pe blog și gata. Dacă până și Freige se bagă la arătat greșeli, atunci clar că n-are cum să scape niciuna.

      Nu mai avem nevoie de corectori plătiți, aici sunt voluntari :)))

    • Freige e din categoria pro. Ar fi un corector chiar bun, dar el nu e din lumea noastra. Nu stii niciodata cand il rapeste vreun extraterestru.:)

  1. Transformarea cartii in produs (lucru valabil si pentru lumea jocurilor video si a altor domenii artistice) are dezavantajul de a ingropa cateva valori, dar si marele avantaj de delimita mai clar impostura si de a crea profesionisti. Nu de alta, dar ideea scriitorului care sta 2 ani pe veranda cautandu-si cuvintele si inspiratia mi se pare absolut ilara.

    Reply

Leave a Comment.