Cantitatea câștigă

Când vine vorba despre formarea unei mentalități, unui obicei sau unei comunități, cantitatea câștigă întotdeauna.

De asta la generațiile mai vechi televiziunea are un rol atât de important. De asta cele mai accesate canale online, de la bloguri la trusturi media, au un conținut cel mult mediocru. De asta McDonald’s.

Calitatea necesită resurse, efort și talent care fac extrem de grea dacă nu chiar imposibilă bombardarea continuă a audienței cu conținut, iar ăsta e factorul principal atât în formarea unui obicei cât și în modelarea un atitudini/credințe.

De asta Cioloș nu se poate bate cu Antena3 și nici Osteria Francescana cu KFC-ul. 

Pe cât de dezolantă e realitatea asta pentru spațiul media, cultural și politic de la noi, pe atât de încurajatoare e pentru nivelul de educație al societății.

Când știi că ai ingredientele, resursele și rețeta pentru schimbări majore în bine, ar trebui să fie simplu, nu?

Se moare pe șosele cel mai mult din Europa – scoate poliția pe traseu la 2-3 zile în mașini civile, așa cum faci deja o dată la câteva luni pentru știri și dă amenzi ia permise pentru condus periculos. Într-un an o să vezi o diferență incredibilă.

Se construiește fără nicio regulă și apar blocuri de zece etaje unde încalcă orice bun simț elementar? Scoate inspectorii de urbanistică pe traseu săptămânal și blochează constant lucrările din fașă.

Se fumează la locurile de joacă și se aruncă cu gunoi în parc? Amenzi constant. Să vezi cum după 2-3 amenzi își înlocuiesc obiceiul cu unul mai puțin costisitor.

Nu e nevoie nici de talent, nici de calitate pentru asta. Resursele sunt, dar stau nefolosite.

 

Vlad B Popa

Scriitor, producator de documentar si pasionat de fotografie. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen

Facebook  

6 Comments

  1. Nu avem resursele necesare pentru ce propui, nici organizatorice, nici umane. Lipseste baza pentru astfel de masuri si anume un sistem administrativ curat, necorupt si prin urmare functional. 🙂

    Reply
    • Eu de asta spuneam că nu ai nevoie de calitate ca să se vadă o diferență majoră.

      Uite, să luăm exemplu rutier – trimite cei mai corupți și mai trompeți polițiști pe care-i găsești într-o zonă plină șmecheri la volan, zi de zi, timp de un an. Eu zic că nivelul de șmecherie va plonja la un maxim 10% din ce-a fost.

      Explicația e simplă, la noi, tocmai pentru că legea se aplică extrem de rar, nu o încalcă numai șmecherii cu spate solid(un procent mic din populație până la urmă) ci cam toată lumea fără obraz. Ei, chiar și în cazul unor polițiști corupți până la os, s-ar cerne după 3-4 șpăgi șmecherii de ocazie de loveliștii care-și permit s-arunce cu bani în fiecare zi.

      De acord, nu e un exemplu care se întinde peste tot, dar are aplicabilitate destul de largă. Cu alte cuvinte, trebuie doar intenție pentru a îmbunătăți o grămadă de lucruri în țară, chiar fără normalitate/corectitudine – asta lipsește nu neapărat resursele.

  2. Am purtat recent o conversație cu șeful meu pe teme asemănătoare – nimic legat de politică pentru că nici el nici eu nu ne legăm la cap cu așa ceva – dar puțin social, puțină cultură, puțină mentalitate.
    Câteva din ideile discuției:
    – suntem o țară săracă. Gradul de civilizație din păcate este dat de bogăție sau sărăcie și mai puțin de educație (pornind cu familia). De ce? Pentru că în majoritatea familiilor mama și tata se zbat să pună ceva pe masă nu să-și educe copilul. Dacă ar face-o însă ar fi oare mai bine? Să ne gândim cum au fost ei educați…
    – suntem în continuare pe jumătate analfabeți. Țara nu e alcătuită doar din cei ce au terminat o școală, un liceu sau o universitate. Sunt și oameni care nu știu nici câte zile sunt într-o săptămână sau că trăim pe o planetă din cosmos. Știu că e greu de crezut însă e adevărat.
    – bogații sunt parveniți. Comportamentul de mahala nu se șterge prin sume mari de bani. Caracterul nu se cizelează odată cu urcarea pe scara socială.
    – educația adevărată în USA se face pe bani (mulți bani). La noi școlile sau universitățile cu plată sunt doar o modalitate de a obține o diplomă cu zero efort (dacă greșesc îmi cer scuze – e o opinie personală)
    – nu ne dăm seama că spațiul nostru personal are o limită și e extrem de apropiată de noi înșine. Foarte mulți se comportă ca centre ale universelor și mai puțin ca ființe civilizate ce ar trebui să-i respecte pe cei cu care intră (fie și tangențial) în contact.
    – respectarea regulilor nu ar trebui să se facă doar când te doare portofelul din cauza unei amenzi.

    Dar eu nu voi trăi într-o Românie civilizată. Și nici a treia generație de după mine n-o va face. Mediocritatea e o normalitate? Da, și va fi mult timp. Îmi pasă? Deloc. Avem exact ce merităm. Ca să merităm mai mult ar trebui să ne străduim mai mult. Să facem alegeri mai bune. Voi contribui eu cu ceva? Nu. Eu voi fi doar eu. Poate voi atrage atenția unui gherțoi care va bloca o ușă de acces la metrou dar să mă aștept să înțeleagă sau să se schimbe? HA!

    Reply

Leave a Comment.