Braconajul și braconierii

Pentru multă lume ideea de braconier e similară cu imaginea unei siluete de sărman, abia vizibilă în ceața dimineții, încercând să prindă două-trei fâțe pentru masa copiilor. Nu știu de ce ești așa de supărat pe ei, prind și ei pește cât să nu moară de foame…

Din păcate aceeași percepție o au și procurorii care dau amenzi de 2 lei, indiferent a câta oară individul le vine cu dosar penal și nici prin cap nu le trece să bage pe vreunu în închisoare. Ba chiar îmi povestea un amic, tot procuror însă și pescar, cum se uitau cruciți la el colegii că le dădea la braconieri amenzi la limita superioară…

*

Nu realizăm ce potențial imens are țara asta în apele ei. Spaniolii au făcut din Ebro, un râu de doi lei cuiul, o atracție turistică pentru tot pescarul european, noi avem Delta – o minune pur și simplu – și nu atragem pe nimeni.

Ei ăsta e efectul braconajului și nu, nu sărmanii care prind pește pentru familie sunt de vină ci braconierii așa cum îi știm noi, pescarii. Lăcustele care fură, dau în cap, te scot de pe ape, te amenință cu săbii și topoare și fac praf ecosisteme întregi pentru BANI. Este, nici mai mult nici mai puțin, o formă de crimă organizată extrem de extinsă.

Și nu exagerez niciun pic, vorbesc de grupări de zeci de oameni, triburi de infractori, extrem de agresivi, turbulenți și se pare de neatins – cotizațiile merg probabil destul de sus pe lanțul ”trofic” acolo unde există interes (deltă să spunem).

Pârâuri întregi de munte lăsate fără nici un pește de pescuitul electric, sute de reproducători omorâți când urcă la apă mică să-și depună icrele, mii de mrene de toate mărimile tăiate de firele setcilor ilegale când pleacă primăvara din lacurile de acumulare, sturioni cât omul spintecați pentru icre, milioane de kilograme de pește scoase din apă prin orice metodă posibilă și vândute celor cu pescării (la fel de vinovați de existența fenomenului – de ce să nu cumpere ieftin de la braconieri care nu dau un leu pe producția peștelui?) – asta înseamnă braconaj.

Și măcar dacă ar înseamna numai asta… pescari alungați de pe apă, bătuți, tăiați, capete sparte, scule rupte – pentru simplu motiv că-i încurcă la furt. Jandarmi și polițiști, cei care nu-s mână în mână cu ei, sfidați, scuipați ți bruscați fără nici o jenă… De asta atitudinea justiției române când, după eforturi mari ale celor care îi prind, se trezesc cu nenorociți din ăștia (care pe malul apei sunt zmei și mai periculoși decât mulți dintre băiețașii de cartier care se plimbă pe la mititica dar la anchetă se plâng și se milogesc de parc-ar fi total inofensivi și muritori de foame) este atât de greșită și de penibilă.

O amendă de câțiva lei și gata, fuga. Cum să nu-ți râdă în față când el face banii ăia în mai puțin de o zi, cum să nu te dai bătut și să-i lași în plata domnului când vezi că deși i-ai prins și i-ai dus unde trebuie nu ai făcut decât să te faci de râs?

Ăștia nu sunt hoți sunt tâlhari (diferența e că hoțul fură iar tâlharul dă în cap) și de asta ar trebui pedepsiți ca atare… și ca să înțelegem mai bine despre ce vorbim vă prezint un articol dintre trei părți, o cronică extraordinară scrisă de un om care a văzut toate astea cu ochii lui și a luptat direct cu genul ăsta de jigodii.

Prima oară i-am auzit numele inginerului cu ocazia unei partide de pescuit pe o baltă nouă, catch and release, care mi se părea imposibil să existe în Moldova neaoșă – nu fac eu prea multe partide din astea, fiind pescar de sălbatic dar din când în când îmi place să mă relaxez comod…

Luați de citiți o scriere parcă desprinsă dintr-o carte de acțiune de ing. Florin Albu:

”Radiografia celui mai spectaculos control organizat vreodată pe lacurile de acumulare”

Partea 1, Partea 2, Partea 3

Câteva fragmente ca să vedeți unde se ajunge:

”Ambele motoare agățaseră niște plase aflate între ape, axul se blocase  și rămăsesem prinși în ele ca niște miei la taiere.

*

Pe mal agitație maximă. Se adunase tot satul. Pirogile au început să se umple de indivizi care învârteau bâte, securi și nelipsitele sulițe și au început să vâslească către noi.

*

Mi-am zis atunci : Florine, până aici ți-a fost.Cine te-a pus, tâmpitule, să vii aici fără acoperirea poliției în control, punându-ți oamenii în pericol

Toată acțiunea se petrecea în fieful braconierilor la 500 de metri în larg.Când primul bolovan a lovit barca adrenalina a intrat în funcțiune.

Mi-am scos pistolul, i-am băgat cartuș pe țeavă și le-am spus oamenilor să încarce puștile.”

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

2 Comments

  1. Delta nu atrage turisti pentru ca e foarte greu accesibila, nu din cauza braconierilor. Eu de fiecare data cand am mers in Delta am pierdut vreo 7 ore cu drumul. Trebuie sa treci prin toate hartoapele, prin toate orasele fantoma (gen Braila), sa astepti dupa feribot pana adormi in masina. E complicat la noi cu mersul in Delta.
    Face francezul sau neamtul 2 ore cu avionul pana pe Otopeni si inca 7 pana la pensiune.

    Si cu toate astea, inca mai vin cativa. Exista pensiuni in Delta cu preturi exorbitante. Acelea au, de obicei, doar turisti straini. Romanii cu bani nu se duc in pustietatea Deltei, unde nu ii vede si nu ii pozeaza nimeni.

    Reply
    • Pescari, Dani, pescari adevărați – cei care pleacă pentru 1-2 săptămâni în concediu de pescuit și cheltuie mii de euro pe o tură de asta, la care să piardă o zi pe drum ca să ajungă într-o destinație deosebită și cu pește este de la sine înțeles.

      Are Europa câteva zeci de milioane… când mă uit la cunoscuți de-ai mei care fac Delta de 15-20 de ani și îi văd cum renunță pe rând, din cauza lipsei de pește în primul rând, la ea și se duc în Spania-Italia pentru partida mult așteptată – mă apucă o tristețe infinită… mai ales că și eu voi ajunge să fac la fel, scârbit de lipsa de interes cu care e administrat la noi fondul piscicol.

Leave a Comment.