Bookfest, balene şi perverşi

Editura noastră este oaza de prospeţime a Bookfestului. Aici se retrag la vatră mamuţii, cașaloții epuizaţi între valurile erudiţiei. Se aşază la masă, împreună cu sacoşa de rafie şi pungile din Kaufland, îşi întind ciolanele năduşite, oftează lung şi apăsat – Greu. Greu cu supliciul omniscienţei.

Oamenii se văd că au ajuns la destinaţie. Loc răcoros, mese, scaune, pereţi tapetaţi cu nişte paralelipipede ciudate, frumos colorate. Te aştepţi în orice moment să ridice mâna şi să pocnească meşterit din degete: “Băiatu, băiatu, o bere la masa asta. Rece!”

Ieri ne-au deşălat scaunele două modele Rubens, încă suculente, dar împinse bine spre marginea presenescenței. După ce şi-au săltat paporniţele pe sticla proaspăt lustruită de mine, au început să ţăţească (Verbul a ţăţi este sinonim cu a ţopârlăni, dar potrivit căprioarelor care păşesc legănat spre asfinţit. Astea nu mai ţopârlănesc, nu mai pot de mult “ţop-ţop!”. Dar ţăţesc într-un mare stil).

Şi cum nu era suficientă conversaţia maiestuos purtată pe culmile culturii de volubilă precupeaţă, încep voinicele mele să cotrobăie pe la fundul pungilor. Un şir nelimitat de pungi, ascunse una-ntr-alta pe model Matrioșka.
Nu pot să zic că am rămas uimit. De când s-au aşezat la masă m-a bântuit un gând: Băi, oare cât durează până le loveşte foamea pe delfiniţe?

Se putea şi mai rău, recunosc. Nu au scos slană, brânză şi ceapă. Pătrunse de solemnitatea lăcașului, s-au limitat să cioflăie câteva mere.

Domnul din poză a venit ca o gură de aer proaspăt. Nu a mâncat, nu a băut. Bine, nici n-a cinstit masa cu frunzăritul vreunei cărţi. Sper că nu s-a folosit lemn de nuc pentru stiva de Dracula’s Kitchen care i-a ţinut umbră. N-aş vrea să purtăm vina unei crize de reumatism.

mos doarme

Sunt răutăcios şi necioplit, ştiu. Nu-mi propun, dar aşa îmi vine. N-aş merge până la mizantropie, doar o lecuţă antisocial.
Ieri am vândut trei cărţi. Eram singur la stand, însărcinat cu doamna casă de marcat (de-asta au banii ochii dracului).

Şi cum aşteptam aşa însărcinat, vin două dom’şoare drăguţele, pline de candoare. Aveau două baloane cu desene animate şi sub 40 de ani împreună.

“Dani, eşti singur! Fii politicos! Fii politicos! Du-te şi vorbeşte cu lumea, du-te la fete, fii politicos!” – Mi-am repetat asta de vreo 10 ori în minte, până să ajungă domşoarele la casă.
Iar în saltul meu eroic spre fântâna cu galanterii, posibil să fi greşit doza de zaharuri. Cu prea multă dulceaţă mi-am uns sufletul şi vocea.

Iau banii, scot bonul, mă uit la ele, şi ele la mine, îmi tremură buza, grăiesc. N-are cum să fie ce am zis, ci felul cum am zis-o:
– Vă mulţumesc pentru vizită şi vă mai aştept!

Cu buzele ţuguiate şi vocea piţigăiată, ca atunci când “comunici” cu un bebeluş. Mai aveam să le transmit tradiţionalul “Agugi-gugi-gugi-guuu!”

Acum, şi baby talk-ul ăsta nu-i pentru toată lumea. Vocea mea de răsfăţ este înaltă, dar are şi o răgușeală vulgară. Un fel de Conchita Wurst, pe malul mării, dezmierdând un pelican.

Se uită sărăcuţele la mine încruntate, cu oareşce îngrijorare, dar şi milă. Ziceai că le strig prin gardul liceului: Pssst! Fetiţa, fetiţa, îţi dau o ciocolată? Hai la mine în maşină, am ciocolată de import.

Vă aştept cu drag la Bookfest 2016! Romexpo, pavilionul c4-c5. Promit să mai fie lume prin zonă.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

2 Comments

Leave a Comment.