Bine că nu am luat aurul

tadiciRomânia a fost aproape să câștige Campionatul Mondial de Handbal. Adevărata finală s-a jucat între noi și Norvegia; după 60 de minute scorul a fost egal, am pierdut dramatic în prelungiri. Toată admirația pentru excelenta portăriță olandeză, dar prezența echipei sale în finală a fost inopinată și inoportună. Ca și prezența Poloniei în finala mică.

Este mai bine că s-a întâmplat așa, am câștigat doar medalia de bronz. Vă puteți imagina Fenomenul cataclismic Tadici pe care l-am evitat în ultimele momente ale semifinalei cu Norvegia? Să fi apărut Ryde sau, doamne ferește, Cristina Neagu cu medalia de aur la gât… Priveam Cernobîlul ca pe o adiere primăvăratică.

Ferească-ne de ziua în care va exploda butoiul de plutoniu, venin și osânză! Planeta va purta pe veci craterul format la Zalău, sau unde mai traumatizează „strategul” Tadici încă o generație de tinere handbaliste. Să nu mai pomenim secolul de beznă care va urma din cauza norului de ranchiună și ghiorlănie ridicat deasupra Europei.

Foarte scurtă amintire:
Tadici – După meciul cu Belarus un ospătar a venit să ne întrebe dacă le dăm voie şi “la a treia, a patra”, într-o atmosferă de dolce-ambiente.
(…)
Reporter – Să rămânem la incidentul cu beția. ”A treia” și ”a patra” ce erau? Sticle cu bere, cu vin?
Tadici – Era bine, dacă era așa! Era vorba, însă, despre altceva, mult ma tare!

Tadici – Am vorbit cu unul dintre şefii handbalului acum. Rugămintea mea a fost să-l trimită în ţară pe domnul antrenor Ryde sau în Suedia. A dat peste cap toată disciplina, ordinea cu mijloacele lui.

Rugămintea de repatriere a venit după prima înfrângere suferită de România în grupă. La fel a venit și încurajarea salutară “Huooo, bețivanele!”
Dar ce să aibă d-l Tadici cu antrenorul Ryde? O fi de la asta?

Tadici – Vin fel și fel de ”specialiști” din afară care stau pe mii de euro. Vestegaard, Mette Klit și-au luat căciula de euro, nu se uită măcar în spate. Vestegaard este acum la echipa Germaniei. A venit să-și umple basca și a plecat. Antrenorii de la HCM București au salarii de circa 10-12.000 de euro pe lună. Știți cât aveam eu la națională? Aveam 500 de euro, pe care nu i-am ridicat niciodată. (…)
Nu știe nimeni salariul lui Ryde, că plătește COSR-ul, și federația… Se ascund! A lucrat o lună și o săptămână și ia salariul din martie, adică de 9 luni. De ce? Ca să le fie bine câtorva persoane, care fac combinații cu fonduri?

Ințelegeți ce-l macină pe săracul Tadici? Fondurile federației. El nu mai are treabă cu echipa națională sau cu federația. Dar le ține socotelile. Ba mai mult, îl preocupă maxim și finanțele echipei HCM București. Gheorghe Tadici, acest logofăt pizmuitor al handbalului românesc care tropăie de-a bușilea pe sub mese – numără pahare și zvârle ciocane în bombeuri.

Mă eliberez de toată antipatia pe care i-am purtat-o în perioada Oltchim Rm. Vâlcea. Profitând de o generație excepțională, și-a făcut palmares din răcnete și stropi de mătrăgună.

„Băăă! Ce faci, băăă? Ți-am zis, băăă, că nu așa, băăă? De ce, băăă? Băăăă!” Astea erau indicațiile tactice la fiecare meci. Era nevoie să dai cu mopul după ce ținea d-l Tadici time-out.

De ce spun că mă eliberez? Undeva, în codul suprem al universului, există un algoritm responsabil cu echilibrul – mai devreme sau mai târziu lucrurile se așază.

Nu am luat aurul și încă nu a explodat Zalăul. Dar e bine și locul trei. Ryde primește laude din toate părțile și Neagu este cea mai bună din lume. Din sufletul d-lui Tadici s-a mai rupt o bucată de osânză.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

Leave a Comment.