Banii sunt răspunsul

La viața în România. Nu un răspuns perfect, dar destul cât să-ți facă mizeria suportabilă:

Sistemul de sănătate e moarte curată. La modul serios, te duci să-ți operezi un deget, poți să mori în câteva săptămâni pradă unor infecții de care nu te scapă nici dracu’. Din cauza asta stau de ani de zile fără ligamente la un genunchi, condițiile în care mi-am operat meniscul m-au speriat îngrozitor.

Răspunsul? Bani. Avem alternative private decente, exterioare mafiei spitalicești, cu personal care nu te scuipă din ochi dacă-l pui să-și facă treaba. Ligamentoplastia o să fie la privat sau deloc.

Sistemul de educație e tortură și imbecilizare. Nu numai că nu te învață să gândești și nu încurajează performanța și creativitatea, dar reușește să atace decisiv curiozitatea elevului și orice înclinație spre analiză individuală.

Răspunsul? Bani. Școli și programe private, ori europene, cursuri online și așa mai departe.

E adevărat că poți învăța singur și-ntr-un coteț de gâini dacă vrei – era valabil când trebuia să cauți cărți în bibiliotecă și anticariate și e de o mie de ori mai ușor acum cu internetul. Totuși, să ceri unui copil să-și facă numărul de ore cerut de un sistem putrezit și apoi să mai bage studiu individual, e nerealist și uneori chiar dăunător pentru majoritatea dintre ei. Nu mai vorbesc de abuzuri, jigniri și alte alea.

Nu mai poți cu nivelul de nesimțire al vecinilor, al lipsei de educație în spațiu comun, al mârlăniei, bădărăniei balcanismului puturos?

Răspunsul? Bani. Proprietate destul de largă cât să nu-ți picure apa de la vecin în fundație și să nu-i auzi boncăluitul manelist. Vacanțe dese în locuri care se te încarce și să te vindece de otrava pe care o aduni aici.

Se moare pe șosele într-un ritm fruntaș european pentru că poliția rutieră nu-și face deloc treaba, prea ocupată să dea amenzi la punct fix?

Răspunsul? Bani. Mașină gama premium, destul de sigură cât să-ți mărească șansele de supraviețuire în caz că intră cun nenorocit în tine, avion, tren la vagonul de dormit.

Vrei să faci ceva pentru locul unde trăiești? Să te implici local, fără să te intereseze vreun folos personal? Greu, practic imposibil, orice fel de inițiativă e o oportunitate pierdută pentru altul care se bazează pe ce poate picura din țâța aia bugetară.

Răspunsul? Bani. Da, vii cu buget pentru ce au ei nevoie, îți cumperi locul de unde poți să schimbi ceva și te apuci de muncă. Ceilalți și-l cumpără ca investiție, ceva ce să le aducă de zece ori mai mult decât au băgat, tu vrei să-l iei pe gratis? Măăă, nu așa funcționează economia de piață.

*

După echipa lui Cioloș, care a arătat cât de repede se pot pune lucruril pe direcție și cum doar în câțiva ani niște profesioniști pot face o diferență majoră, aveam speranțe uriașe. Voiam să mă implic, îmi aruncasem ditamai ancora în țară, abia așteptam schimbarea la față a României.

După ce PSD-ul a sesizat pericolul – vine nota de plată pentru tot furtul și tot dezastrul pe care l-au păstorit de zeci de ani – a mobilizat o armată de flămânzi și a demobilizat o gloată de imbecili comozi care nu văd că politica e toată viața pe care o trăiesc aici, totul s-a întors.

Și m-a rupt. Votul, asaltul asupra justiției, țigănismul și agresivitatea ștergerii cu buretele a tuturor măsurilor de normalitate, prostia furibundă a spălaților pe creier, efectiv m-a pus în genunchi.

Nu exagerez cu nimic. O stare de turbare, deprimare, plâns, negreală, vomă, un efect fizic atât de pronunțat încât uram, uram că m-am îngropat în datorii pentru o casă aici. Ce mi-a trebuit? CE MI-A TREBUIT? Acum o să plătesc decenii pentru ceva ce nu o să-mi trebuiască.

Da, mi-a devenit clar că nu vreau să lupte și copilul meu cu aceeași societate, mi-era extrem de ciudă că am crezut că poporul ăsta nu are cum să ignore un exemplu atât de evident, că ne-am crezut mai inteligenți decât să-l vedem pe Soroș Satana și să nu-i vedem pe hoții ăștia mizerabili. Eram furios pe deciziile din ultimul an și nu înțelegeam cum am putut fi atât de optimist.

Plecăm.

Atât am spus. Eram amândoi atât de supărați că nu știa ce să ne mai facă copilul, iar când am încercat să-i explicăm, replica a venit sincer:

Tati, dar de ce nu conduceți voi țara asta?

Pentru că nu asta e meseria noastră.

Gata. Mi-a ajuns. Nu mai pot să rezist la mizeria asta. Nu sunt obligat să o fac și n-o datorez nimănui.

Și-apoi au ieșit oamenii în stradă. Și-au stat acolo cu sutele de mii, până au reușit să întoarcă o mizerie. Nu, n-au schimbat nimic politic și n-au vindecat nici un milimetru de cangrenă, dar au reușit să-mi arate că nu sunt singur, ba că suntem mai mulți decât credeam.

Ce facem? Plecăm toți sau rezistăm? Oare patru ani de PSD o să trezească destul de mulți încât să se spargă odată mafia asta? Oare o să mai putem vota liber în patru ani? Oare dezastrul economic ce se preconizează n-o să ne facă praf?

Încă patru ani de România ne dau. Și-n toți ăștia patru voi încerca să-mi folosesc tot timpul productiv(ăla dedicat muncii) pentru bani.

Voiam să predau gratis un curs de creativitate la liceul de aici, unde să adun câteva zeci de elevi din Dorna și Câmpulung și să facem proiecte de text, imagine, video, teatru, toate cu finalitate practică – să rămână ceva pentru portofoliul lor și să le scurteze drumul spre unde vor să ajungă celor atrași de astea. Voiam să scriu singura carte de educație politică de la noi. Voiam să… ba chiar simțeam nevoia să le fac.

Fuck that. Show me the money.

Și când o să am destui cât să pot ridica toate nevoile familiei deasupra mizeriilor mioriste, atunci le voi face pe toate ba chiar o să pun umărul și politic. Doar că le voi face relaxat, știind că am buget și pentru răspunsurile la România și pentru pus bagajul în spate și plecat într-o țară civilizată unde să am un an la dispoziție ca să ne găsesc locul. Știind că am opțiuni la îndemână.

E fantastic câte lucruri devin suportabile doar pentru că ai opțiunea să nu trebuiască să le suporți.

 

Vlad B Popa

Scriitor, producator de documentar si pasionat de fotografie. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen

Facebook  

60 Comments

  1. desi eram extraordinar de optimist acum 5-6 luni …pe mine m-a ajuns pesimismul acum.
    sunt convins ca 4 ani de PSD…n-o sa ne omoare…nu asta ma face sa fiu pesimist; ce nu vad eu acum este cine va fi urmatorul care va conduce – USR-ul poate fi o varianta…dar pana acum nu vad ceva care sa ma faca sa zic OAU. pe plan local…sunt OK: dau tot din casa si probabil ca au reusit sa stopeze o parte din cheltuielile fara rost (cel putin in Bucuresti)…dar la nivel parlamentar nu ma dau pe spate: acele hartii cu “hotii” si dormitul pe bancile din sala nu sunt raspunsul pe care-l doream de la cineva ajuns in parlament.

    Reply
    • așa, cam ce ar putea să facă USR altceva? iar strâmbăm din nas că aia care nu-s hoți nu-s destul de buni pentru standardele noastre și mai bine-i lăsăm pe ăia care-s și hoți și incompetenți acolo?

    • Vlad…nu stramb din nas dar ma astept la o abordare diferita de cea a strazii…ca d’aia sunt in parlament. Lasa-mi mie dansul…strigatul…statul in viscol…astea nu sunt de parlament.
      Perfect, nu ai toata puterea, PSD-ul are majoritate…inteleg astea; inteleg ca nu poti propune/face schimbari majore si radicale dar..plm…se numeste politica….fa ceva…vino cu o idee (alta decat: il punem pe Ciolos prim-ministru dar nu vor cei din PSD).
      Daca singurul lor comentariu de peste 4 ani va fi: noi nu suntem hoti si d’aia nu am incercat sa facem nimic – se vor duce in “meandrele” istoriei.

    • Nu, coane, nu e vorba că nu au toată puterea e vorba că practic nu au NICIO putere – nu poți judeca pe bază de realizări un om/grup care nu are absolut nicio putere de a face ceva.

      Așa că trebuie judecați pe bază de conduită: nu au furat, au avut amendamente de bun simț, nu au votat mizerii, au protestat, au dat pe goarnă mizeriile? Cam asta este toată puterea lor acum.

      Pe baza chestiilor ăstea nu ai cum să-ți dai seama dacă sunt sau nu capabili de mai mult, ci doar dacă au sau nu intenții bune. Pentru mine, în cloaca politică actuală, un grup care are intenții bune este o opțiune cum nu am mai avut nu numai din punct de vedere etic ci și practic.

      Un grup cu intenții bune care habar nu are să guverneze este oricând dispus să aducă profesioniști(cred că am văzut deja ce diferență pot face o mână din ăștia) pe când un grup care mănâncă politica pe pâine și are ca scop doar păstrarea puterii și a infrastructurii furtului nu poate face decât asta.

      De câte ori, mai ales după Cioloș, trebuie să ne izbim de evidența că primul pas pe normalitate nu e apariția un Mesia perfect cu 12 apostoli super-dotați după el, ci înlocuirea clasei politice cu oameni decenți?

      Bineînțeles că între un grup de profesioniști curați și un grup de amatori bine-intenționați îi voi alege pe primii, dar să mă declar dezamăgit(că am văzut mai mulți) de o conduită de amatori revoltați de furtul național, dintr-o poziție fără nicio putere, când în peisaj sunt doar hoți, e absurd.

      Da, vreau să-și facă Cioloș partid. Nu-și face și USR rămâne în afara cocinei în ăștia patru ani? Ce-o să fac, nu o să mă duc la vot, că ăștia n-au fost parlamentari puternici și nu au dat legi bune? A, păi nu aveau cum să dea că au un procent minuscul, nu contează, dă-i în măsa…

      De asta a fost și procentul așa mic la vot, exact pe gândirea de asta – dă-i în spanac, niște amatori, ce contează că vor bine, lasă să iasă ăia care ne fură de un sfert de secol.

    • incetisor Vlad…tu vorbesti direct de guvernat in timp ce eu vorbesc de actiunile lor in parlament.
      ok…trebuie schimbata clasa politica, suntem de acord amandoi; dar daca singura ta activitate este aia de a te inchide in sala parlamentului….cum convingi lumea sa te voteze?!
      inteleg ca nu trebuie sa ma astept la aparitia unui Mesia…dar nici ei nu ar trebui sa se astepte la o desteptare nationala facuta peste noapte astfel incat sa mearga “da ba, astia sunt cinstiti…trebuiesc votati”
      coane…acolo trebuie sa faci si politica…..nu esti doar CEO de tara…si in politica trebuie sa faci si compromisuri (nu ma refer la furt). plm…vreau sa vina cu idei de legi care ar putea aduce “laptele si mierea” si care sa fie picate de PSD astfel incat sa arate ca pot face si altceva decat “dati-ne noua multe voturi ca noi aducem profesionisti”…pentru ca atunci se naste intrebarea “de ce dracu n-as vota direct profesionistii?”

      reprezinta o minoritate, nu pot distruge coruptia pentru ca aia multi fura – perfect, trecem peste; ia un proiect mic care sa nu atinga coruptia dar cu rezultate pozitive…mangaie parinteste 3-5 insi din PSD, convinge-i sa te ajute…si implementeaza-l (gen legea anti-fumat)
      nu am zis sa fure….am zis sa vina cu idei care sa arate ca pot mai mult daca primesc mai mult ajutor
      pana mea, de furat nu fur nici eu…dar sunt constient ca aceasta calitate nu ma face un bun legiuitor

    • Da, dar tu, doar pentru că nu furi și atât, ai fi interesat să aduci lângă tine unul care știe să legifereze și nu ai fi amenințat în vreun fel de valoarea sau eficiența ăluia – despre asta vorbim.

      Nu e absolut vital ca parlamentarii în sine să fie ultra-specialiști, ci oamenii pe care-i pot să-i aducă în posturi de execuție/guvern/consultanță. Asta în timp ce până acum, toate posturile astea au fost ocupate de căpușe tot politice.

    • Vlad….sa inteleg ca parerea ta este ca inca nu exista acesti legiuitori pe langa USR astfel incat sa vad aceste proiecte marunte puse in aplicare (cu tot cu convinsul numarului necesar din PSD)

    • Nu, părerea mea e că tu nu știi cum funcționează lucrurile și faci exact aceeași greșeală ca ăia de au stat acasă – ceri imposibilul mâine și nu faci nimic să-l ai peste o lună.

      1. Nu au nicio putere și nicio pârghie.
      2. Nu au acces la nici un post de execuție.
      3. E atât de ridicolă ideea că PSD-ul și-ar însuși proiecte de legi care să le stopeze caracatița de la un grup care nu poate pune presiune pe ei, oferind grupului concurent influență gratis, că doare. Cum crezi că merg lucrurile acolo, stai la un taifas cu vărul Nelu și-l rogi frumos să facă cum spui tu, că așa e bine și iese și lui ceva?
      4. Deja au depus, ba chiar au trecut(chestie îmtâmplată pe cât de tâmpi sunt psd-iștii) amendamente de foarte mult bun simț, dar voi vreți să ruleze la știri zilnic că altfel nu există.

    • Din punctul meu de vedere, tot ce ar trebui să facă ar fi să arate un progres. În campania asta au fost abia născuți, cu oameni adunați de unde s-a putut dar cât ce cât curați și singura lor declarație e că vor să facă bine, vin din afara mocirlei și nu vor să fure.

      Peste 4 ani, în afară de păstrarea liniei astea, ar mai trebui să aibă un program clar, făcut cu ajutorul oamenilor de care vorbeam și pe care nu au cum să-i implice acum în vreun post de execuție, coerent și argumentat pe partea de execuție.

      Asta e o așteptare normală, nu sf-uri de genul – să fenteze psd-ul să facă lucruri bune cu ochii lor frumoși și curați. Bă, ce dracu? Iar ajungem la basme cu Țepeș?

    • Vlad…eu nu le cer imposibilul sau cel putin, sper ca nu le cer imposibilul.
      eu am zis asta: “Daca singurul lor comentariu de peste 4 ani va fi: noi nu suntem hoti si d’aia nu am incercat sa facem nimic – se vor duce in “meandrele” istoriei.”
      da, ma astept sa vina cu proiecte bune (chiar daca nu vor trece de PSD) sa vad ca pot gandi mai departe de “vreau sa intru in parlament”
      da, vreau sa ia un proiect mic de lege (cum a fost cel cu fumatul in spatiu public) si sa reuseasca sa-l treaca cu ajutorul catorva din PSD sa vad ca au peterea de a negocia…ca asta inseamna politica.
      da, daca nu apar la televizor nu exista. pe mine nu trebuie sa ma convinga; daca o sa fie de ales intre un scaun si PSD…voi alege scaunul (de cele mai mumlte ori sau nu ma voi duce la vot) dar doar aia 600k din piata sunt nimic la nivelul societatii noastre (si nici aia nu au aratat cine stie ce consecventa). daca vrei sa-i convingi pe restul astfel incat sa reusesti sa castigi trebuie sa apari si sa te lauzi, altfel nu vei trece de 10%

    • Păi acuma vorbim între noi nene, că dacă vorbim despre anumite segmente acolo e degeaba cu proiecte, amendamente și alte alea, fie ele la televizor sau nu.

      Dacă noi ne permitem să fim dezamăgiți, conștienți fiind că nu au nicio putere practică la procentul ăla, cum spanac să aibă oameni curați o șansă… eu mă bazez că din contră, dacă USR-ul rămâne singura alternativă curată, oamenii să-și vadă confirmat votul dat pentru asta și să-i gireze în continuare, iar ei să clădească pe asta, eletoral vorbind, un procent care să le dea puțină forță.

  2. “Voiam să scriu singura carte de educație politică de la noi.” – Stiu ca au mai fost ceva proiecte, inclusiv unul venit pe filiera Pro Democratia, daca nu ma insel, insa multi s-au blocat cand au vazut de fapt nivelul la care sunt concetatenii nostri si ce alte “carti” ar mai fi necesare pana la cea de educatie politica.

    Reply
    • măi, nu știu să fie la noi o carte de educație politică reală, de mase; știu însă că probabil nu ar schimba mare lucru.

  3. iata o intrebare:oare cat te costa sa fii bogat?
    ma uitam la un serial pt. copii(ca tot nu m-am maturizat)si tot se repeta o fraza:”magia are pretul ei”(ceva gen “pact cu diavolul”)
    stiu ca suna a la gica hagi, dar banii au pretul lor.
    “Și când o să am destui ……… atunci le voi face pe toate.”
    sunt mari sanse sa ai destui, daca iti doresti cu adevarat, dar la acel punct nu stiu daca vei mai vrea sa le faci pe alea “toate”.

    Reply
    • Nu, banii sunt libertate în mediul nostru, în ziua de azi. Cât nu ești liber nu poți fi tu, mârlan sau gentleman, egoist sau altruist, rece sau cald – ai niște linii pe care trebuie să mergi.

      Nu-i vorba că nu ți se vede deloc stofa ci că nu poți să ți-o manifești din plin, iar într-o situație disperată s-ar putea să te comporți chiar total ieșit din caracter.

    • Vlad,
      “într-o situație disperată s-ar putea să te comporți chiar total ieșit din caracter.”

      Eu sunt de parere ca NU putem sa ne iesim din caracter, indiferent ce comportament am avea. Orice iesire din fire, tine de felul nostru de a fi, adica de caracterul nostru.
      Parerea mea este ca intro situatie limita, adica disperata, se vede adevaratul caracter al omului.

    • Corbu,
      “Și când o să am destui ……… atunci le voi face pe toate.”

      Asta imi aminteste de bancul ala cu omul de afaceri american si pescarul mexican. Il stii?

      “Un om de afaceri american statea langa chei, intr-un mic sat mexican de coasta, cand un pescar isi trage barca la mal. In barca erau cativa pesti frumosi.
      Americanul il felicita pentru pestele prins si il intreaba cat timp i-a luat sa-l pescuiasca.
      – Foarte putin, a raspuns mexicanul.
      – De ce nu stai mai mult pe mare sa prinzi mai mult peste? a intrebat atunci americanul.
      – Mi-ajunge sa-mi intretin familia, i-a raspuns pescarul.
      – Si ce faci in restul timpului? a vrut sa stie omul de afaceri.
      – Dorm pana tarziu, pescuiesc putin, ma joc cu copiii, imi fac siesta impreuna cu nevasta-mea, in fiecare seara ma plimb prin sat, beau un pahar de vin si cant la chitara cu prietenii. Domnule, am o viata plina si sunt foarte ocupat, a incheiat pescarul.
      – Uite, il ia peste picior americanul. Am studiat economia la Harvard si te pot ajuta. Ar trebui sa pescuiesti mai mult si cu banii pe care-i castigi in plus sa-ti cumperi o barca mai mare. Cu ceea ce castigi de pe urma barcii mai mari iti poti cumpara cateva barci si mai tarziu chiar o flota de pescuit. In loc sa vinzi pestele prin intermediari, il poti vinde direct la o fabrica, iar mai tarziu iti poti cumpara propria fabrica de prelucrare a pestelui. Ai putea astfel controla produsul, procesarea si distributia.
      Va trebui sa pleci din sat, sa te muti in Mexico City, apoi la Los Angeles si, mai tarziu, la New York, de unde iti vei conduce afacerea tot mai infloritoare.
      – Si cat va dura sa fac toate astea, senor? intreaba pescarul.
      – Vreo 15-20 ani, raspunde americanul.
      – Si apoi?
      – Apoi vine partea cea mai buna, rase americanul. Iti vinzi afacerea si devii foarte bogat, ai lua cateva milioane.
      – Milioane, senor? se mira pescarul. Si dupa asta?
      – Dupa asta te retragi din afaceri, te muti intr-un satuc de pescari pe malul oceanului si te scoli tarziu, pescuiesti putin, te joci cu copiii, iti faci siesta impreuna cu sotia, te plimbi seara prin sat, bei un pahar de vin cu prietenii, cantati la chitara.
      – Pai asta fac si acuma! “

  4. Banii sunt raspunsul, dar atat de multi ca devine nefezabil (ca timp) sa-i faci in Romania.
    De exemplu:
    Sanatate: Privatul se ocupa de chesti mici sau uzuale (ligamente la picior, vreo 600 euro si-a facut un coleg de curand, deci acceptabil). Tot ce e mai complex sau grav ajungi la stat sau in afara (Viena, Turcia, etc). In afara te costa incepand cu zeci de mii de euro, pe care ii cam dai din buzunar, asigurarile de aici nu te ajuta cu nimic, plus transport, etc. Sa nu vb de o urgenta, intra unul cu masina in tine, te trezesti intr-un salon de Romania, ca nu te duce nimeni inconstient afara.
    Educatie: Copilul invata din ce vede in jur, contextul, colegii, profesorii. Dai tu un exemplu 50%, dar cealalta parte fiind spre 0, nu prea iese media. Scoli private mai ok de la mia de euro pe luna in sus.
    Transport: Masina de macar 50k euro, rezista 3-5 ani dupa care trebuie schimbata, te costa macar vreo mie euro pe luna cu intretinere si asigurari, plus ca in final stai si pierzi timp si nervi la fel ca cel cu Matizul (in traficul de Bucuresti).
    Casa cu teren, in Bucuresti vreo 500k euro pe la periferie (pierzi timp) sau peste milion undeva prin Primaverii cu lumea buna. Chiria pentru un expat in zone ok cu suprafata ok e pe la 4k euro.
    Ca sa te implici politic, postul de deputat e vreo 2-3 mil euro, probabil local e mult mai ieftin, dar totusi, o campanie costa.
    In concluzie, e vb de multi, multi bani, e mai scump sa traiesti bine in Romania decat in afara, in conditiile in care banii se fac mult mai greu cinstit.
    Practic trebuie sa te gandesti la un income de 8-10k euro pe luna cel putin care se iau ca top manager (de obicei expat) sau sa-ti faci afacerea ta (riscant si tot cu statul ajungi sa lucrezi si indirect sa depinzi de el).
    Chiar ca si angajat ok 2-3k+ sau freelancer pt afara spre 4-5k ajungi in clasa medie (mai bine ca 99% din romani) dar mult mai putin decat ce primesti in afara de aceiasi bani (ca si calitate a vietii).
    Iar banii pe o casa aici nu e capat de lume, cei vreo 50-70k pot insemna de ex bonusul pe 2 ani intr-o tara mai bogata :).
    Eu cam vreau sa plec, 4 ani inseamna prea mult pt o viata individuala, la scala de natiune romanii or rezista, dar pt mine e diferenta intre taxi si masini electrice autonome. Plus ca profesional, de la un punct incolo e prea greu sa cresti in Ro, suntem mici ca piata, ca mentalitati.

    Reply
    • Da, dorine, calculul rece fix asta zice, în plus sunt situații(exemplul urgenței grave dat de tine) în care tot în sistemul public ajungi.

      Mie însă mi-e greu să mă raportez doar la calculul ăsta corect – peste asta vin familie și prieteni pe care i-aș lăsa în urmă, mai vine și o dorință de a schimba ceva aici, o loialitate tâmpită și alte chestii non-matematice.

      PS. 600 de euro? mă îndoiesc că vorbim de aceeași operație, mie mi-a dat pe undeva pe la 4000 cu tot ce trebuie și pre și post.

    • Pai tocmai familia e un motiv in plus sa le oferi sanse mai bune. Eu as fi rezistat si in Ro, imi vedeam de bula mea, mergeam in padure, in extrema pot trai cu internet si ceva mamaliga. Oricum nu ar fi fot cazul, oamenii care sa si faca treaba sunt necesari peste tot. Daca esti mai capabil ca 90% din semeni statistic o sa o duci mai bine ca 90% din ei, deci relativ e ok. Absolutul nu prea exista, doar relativul cu ce e in afara nu iese la calcul. Dar decat sa-mi fie groaza sa dau copilul la scoala, mai bine iau restul familiei cu mine la export.
      Si mai e o chestie, cand ai mai multi bani, chiar o sa vrei sa-i si cheltuiesti, sa obtii ceva de ei, valoarea banilor e doar cand ii cheltuiesti. Si in Ro nu prea ai unde cu adevarat, nu exista acea infrastructura rutiera, turistica, comerciala, informationala, etc. Totul e limitat ca viziune, potential, gandire. Ineficient, pt un inginer nue placut :). Ajungi sa stai mai mult prin afara in vacante sau sa faci cumparaturi de pe Amazon.
      PS. Tipul avea un ligament lateral intins/rupt (tot de la baschet). Procedura presupuena o gaura prin mijlocul osului si trecerea unei bucati luate de altundeva prin os si prinderea cu surub. Nu e ideal dupa parerea mea, personal as fi asteptat niste avans al medicinii (in alte parti). Posibil sa nu fie aceiasi situatie, dar pot lua contactul doctorului/clinicii si poti sa le dai un telefon sa-i intrebi.

    • Da, ai dreptate.

      Nu știu dacă de exemplu aș putea s-o urnesc pe mama și dacă nu i-aș face rău cerându-i să se adapteze la un loc în altă limbă, unde să fie lipită de noi pentru orice interacțiune.

      Oricum, efortul meu de a vinde/brăndui/lucra proiecte care să meargă are o finalitate generală – să mă lase să fac exact același lucru dar cu banii de care am nevoie ca să pot avea atât opțiunea plecării relaxate cât și a șederii suportabile.

  5. Sa-mi traiasca dramul de egoism! De nu-l aveam imi puneam aceleasi intrebari ca tine. Dar am plecat pt un motiv care este pueril pt orice roman care stie ce inseamna o gaura intr-un geam la un ghiseu

    4 ani? de ce sa astepte cineva 4 ani? de ce 4 luni? 4 ani sunt 5% din viata unui om. Atat de mult doar ca sa astepti sa vezi ce vine,sperand ca vin vremuri mai bune care ar dura inca 4 ani sa se instaureze. Deci 8 ani in cel mai optimist caz.

    Spui ca te pui pe facut bani! Bravo! asta e viitorul, solutia; vei calca in picioare timpul liber, timpul familiei si sanatatea. vei fi calcat in picioare de hotii care-ti vor fura munca. ca doar presupun ca vei face banii muncind mai mult – munca mai multa, mai buna, produs mai bun si mai larg raspindit numai bun de furat.

    dar daca urmasul tau nu vrea/nu poate sa munceasca la fel de mult ca tine? va avea un trai decent si muncind o munca ‘medie/de jos’. dar daca vrea sa fie artist/pictor/invatator? le va putea asigura o viata buna nepotilor tai?

    4 ani e mult prea mult. in 4 ani se ascund atatea necunoscute, atata neprevazut intr-un mediu nesigur incat riscul e imens.

    o tara, o societate am judecat-o dupa timpul relativ care mi-ar trebui sa o iau de la 0; o decizie fincanciara proasta, o boala, un sir de ghinioane, un handicap… in romania nu vad posibila o ridicare de la 0 la 35-40 de ani

    Reply
    • Metoda ta de evaluare stârnește frisoane reci, numai dacă stai și te gândești o clipă la așa ceva te ia cu frig.

      Da, 4 ani e enorm, dar avantajul meu este că nu-i pierd dacă lucrez la chestii care ajung și în engleză. Pentru mine personal nu e vorba de plecat și de luat de la zero acolo, ci mai degrabă să lucrez la fel dar din altă parte și eventual să pot avea contact direct cu o piață mai puternică.

    • eh, poate oi vorbi doar de drobul de sare… poate sunt eu mult mai fricos din fire si mai temator de neprevazut. departe de mine gandul de a da frisoane cuiva.
      dar nu inteleg de ce oameni valorosi (am onoarea de a expune in vitrina o mica parte din munca ta 🙂 ) sunt dispusi la timp. spui ca vrei sa lucrezi pentru clienti straini; oare nu esti mai aproape de ei schimband si codul postal? Mai ales ca e nu acelasi caz la ‘cumatru legat de un job corporatist.
      Ma rog, fiecare le stie pe ale lui, prea m-am bagat cu tenesii murdari in planurile altui

    • Eheei, mulțumesc.

      Da, vreau să-mi fac textele vizibile pe o piață mai puternică, de limba engleză să spunem, însă sincer la asta nu mă încurcă nici locul de unde scriu, nici editura care mi-a oferit posibilitatea să o fac, ci lipsa unor fonduri care să-mi permită s-o atac cum trebuie. Asta e însă o problemă rezolvabilă, lucrează băiatu :))

      Ar fi mai comod, mai eficent? În prima fază nu, nu se deschid ușile așa de ușor pentru neica nimeni. După ceva vreme și construcție da, dar vezi tu, construcție cu efect acolo pot să fac și de aici, adunând niște cifre mai bune unde se poate, fără să fiu concentrat și pe mediul nou, adaptare și așa mai departe… de asta spuneam că la mine așteptarea nu e timp pierdut ci oricum lucrez la ambele capete 🙂

  6. Poate ca la prima vedere banii sint raspunsul.
    Zici ca vei munci mai mult, ca sa ai banii care sa te faca sa suporti toata mizeria asta, pentru a pueta fi impreuna cu familia, in primul rand sotia si fetita, apoi parintii si frati/surori (daca sint) si cu prietenii si familiile lor.
    Dar ca sa ajungi sa faci banii aia multi care sa iti asigure tot ce enumeri tu mai sus, te asigur ca (muncind cinstit) nu vei mai avea cea mai pretioasa parte – TIMPUL. Timpul de a te bucura de familie, de a te bucura de prieteni si de tto ce inseamna asta. Vei ajunge sa muncesti 12-14 ore pe zi si poate nici atunci nu vor fi suficienti banii. Iar 4 ani (plus cine stie cati altii care vor urma) in care nu vei fi langa copil si langa sotie, reprezinta un sacrificiu mult prea mare. Vei ajunge sa fii un strain pentru copilul tau, sau cel mult “cel care aduce banii in casa”. Atat.

    Reply
    • De multe ori mi-am impus sprinturi de săptămâni întregi cu 12-14 ore de muncă pe zi, weekend inclus, pe final de proiect. Le duc în picioare, însă cu un temperament destul de înțepat :))).

      Nu asta e metoda potrivită, e ok pentru un deadline și e suportabil chiar și pentru familie/prieteni – înțeleg toți despre ce e vorba, nu e ok ca strategie de lungă durată.

      Din fericire nu am de gând să fac asta, nu la genul ăsta de efort mă gândeam ci la optimizare:

      – de când am spațiul meu(câteva luni), dedicat strict muncii, randamentul mi s-a dublat și mai e de lucrat încă la asta, cred că pot ajunge la un număr de caractere triplu față de anul trecut dacă-mi găsesc rutina perfectă;

      – făceam o grămadă de chestii, în general pe final de săptămână, free ca păsărea cerului, hai ajută-mă cu un scenariu pentru proiectul ăsta, hai la o vorbă/chat/schimb de mailuri și învață-mă cum să fac asta, hai fă-mi niște poze că dau o bere(nu beau bere…) și tot așa.

      Un randament crescut și scoaterea din listă a genului de activitate mâncătoare de timp/efort aiurea, înseamnă ore bune pe care le pot folosi în proiecte personale cu potențial, fără să iau nimic din timpul dedicat familiei.

    • Canada, UK, Spania – oraș mic spre mediu, prima pentru limbă, peisaje și stil ardelenesc, a doua pentru limbă, cultură, oportunități, ultima pentru vreme și prețuri.

    • Dorin,
      Cunosc aproape toate orasele europene din acest top dubios, majoritatea fiind din tarile vorbitoare de germana: Austria, Germania si Elvetia.
      Nu as da Timisoara pentru Viena, München sau Zürich. 🙂
      Prefer sa ma duc in vacanta, decat sa traiesc acolo.

  7. Hary, de acord, din moment ce ești capabil să faci un lucru poți spune că ți-a stat tot timpul în caracter.

    Numai că eu nu văd caracterul ca pe o sumă de lucruri ce ești capabil să le faci ci și ca pe o sumă de limite pe care ți le impui. Pentru mine caracterul este rezultatul luptei dintre ce ai putea să faci și ce nu vrei să faci.

    Ei, în momentul în care o situație disperată îți rupe o astfel de barieră, poți spune că de fapt ăla e caracterul tău adevărat, fără să conteze o viață întreagă de comportament diferit?

    Nu vorbesc despre situația unui om pus pentru prima dată în fața unei bătălii care fuge de rupe pământul și zici că-i fricos. Vorbesc despre situația unui om care a luptat sute de bătălii, a pierdut și a câștigat destul cât să nu intre în toate sigur că le va câștiga însă fără să dea înapoi.

    Dacă omul ăsta fuge ca iepurele la a mia una bătălie, dintr-un motiv care ține de o situație anume, poți zice despre el că-i laș?

    Despre un om care nu a furat absolut nimic niciodată, nici când n-avea ce mânca, poți să zici că are caracter de hoț dacă fură când copilul lui stă să moară de foame?

    Despre un om care nu a făcut rău unei muște niciodată, poți să spui că e un ucigaș dacă într-o situația limită de auto-apărare omoară pe cineva?

    Cred că e o diferență între a fi capabil de ceva și a-ți defini caracterul acel ceva.

    Reply
    • Vlad,
      “Pentru mine caracterul este rezultatul luptei dintre ce ai putea să faci și ce nu vrei să faci.”

      Lupta la care te referi, este un comportament controlat de constiinta (stare mentala constienta). Pe langa acest tip de comportament, mai exista si cel instinctiv (controlat de instincte, cum ar fi de ex. atractia sexuala sau instinctele de supravietuire) precum si cel educat, care este controlat de subconstient (procese mentale inconstiente).

      Mai mult de 90 % din comportamentul uman, este un mix controlat de instincte si stari mentale subconstiente (prin modele de comportament insusite de la parinti si din mediul inconjurator).

      Caracterul unui om, se defineste din suma celor trei tipuri de comportament. Nu poti sa sustii ca pe tine te reprezinta doar procesele mentale constiente, restul fiind irelevante. 🙂

      Situatia disperata este acea situatie, in care nu te mai ajuta mintea constienta, pentru ca nu are un raspuns care sa te scoata din rahat. In momentele acestea, diferenta o face subconstientul si instinctele, adica modelele comportamentale educate existente (automatisme comportamentale) si bagajul genetic.

      Mintea constienta (autocontrolul) de multe ori mascheaza caracterul omului, pentru ca-i poate cenzura comportamentul atat de mult, pana il deformeaza, pana pare ceea ce nu este. Lucru pe care dealtfel il experimentam si in viata de zi cu zi fiecare dintre noi. 🙂

      De aceea am spus ca abia in situatiile limita vezi adevaratul caracter al omului.

  8. Uite una scoasa asa, din putul gandirii.
    Toata discutia despre bani se poate reduce la intrebarea “cu ce tip de probleme vrei sa te confrunti in viata?”. 🙂

    Reply
  9. Hary, vorbim despre două lucruri diferite – tu vorbești despra natura omului și eu vorbesc despre caracterul omului.

    Caracterul este partea conștientă, educată, iar natura omului este partea care bolborosește sub. Comportamentul fiecăruia este o combinație între cele două și reflectă care cum domină situația dată, îmbinându-se în firea omului.

    E o fire nervoasă nu înseamnă că are un caracter nervos, ci că se lasă dominat de natura lui, îndreptată spre draci și fulgere.

    Reply
    • Nu Vlad, vorbim despre acelasi lucru, doar ca-l definim diferit.
      Pentru mine, caracterul omului include toate tipurile de comportament, nu numai cele constiente ci si cele instinctuale si inconstiente. Toate procesele mentale formeaza caracterul, adica personalitatea unui om.
      Pentru tine se pare ca nu. Tu ai impresia ca doar latura constienta defineste caracterul uman.

      Aici nu te mai contrazic eu, ca o face stiinta deja. 🙂

    • Nu, Hary, e diferență de semantică.

      Ce înțelegi tu prin caracter eu înțeleg prin fire, atâta tot. Nu e absolut nicio diferență între cum văd eu firea și cum vezi tu caracterul, doar că eu folosesc ultimul cuvânt ca pe ceva mai limitat decât firea, orientat mai mult spre acțiunea conștientă.

      Asta pentru că în limbaj uzual la noi, când vorbești de caracterul unui om, în marea majoritatea a cazurilor te referi la lucruri pe care i le pui în cârca conștienței și când vorbești de fire, mai lărgești câmpul.

      E o diferență de nuanță semantică ce apare în vorbire nu dicționar, Claudiu ar putea să scrie câteva pagini probabil despre asta.

      PS. Da, pentru mine e o diferență de nuanță între caracter și personalitate și niciuna între personalitate și fire.

      Îți spun că folosim cuvintele diferit( la mine nu-i totalitatea personalității unui om ci partea educată, conștientă, cea care nu definește tot comportamentul omului ci doar lucrurile pe care le poate controla rațional) nuu, că mă contrazice știința… și-am zis că nu-ți mai răspund la comentarii de la început ca să nu ne obosim degeaba :))))) ești singurul om cu care reușesc să mă contrazic la infinit deși spunem amândoi același lucru, e cred pe puțin a zecea oară când se întâmplă.

    • Discuția care merita, dacă treceam peste faptul că noi folosim un cuvânt diferit, era cea pe care am pus-o eu pe masă:

      – care e măsura și la ce standarde ținem un om? îi putem imputa, ca alegere ce-i schimbă partea conștientă/rațională a structurii sale, o reacție în situație limită, aparent controlată de natura lui instinctuală și subconștientă? nu e același lucru cu nebunia, nu absolvă fără să-i păteze conduita?

      Ăsta era sensul cuvintelor mele nu că omul este pur rațional și toată personalitatea lui are legătură cu partea conștientă( caracterul așa cum îl folosesc eu).

      Poate merită un articol separat.

    • Vlad,
      “– care e măsura și la ce standarde ținem un om?
      îi putem imputa, ca alegere ce-i schimbă partea conștientă/rațională a structurii sale, o reacție în situație limită, aparent controlată de natura lui instinctuală și subconștientă? nu e același lucru cu nebunia, nu absolvă fără să-i păteze conduita?”

      Nu prea inteleg intrebarile acestea. Poate ma poti lamuri mai pe intelesul meu… 🙂

  10. Am avut si eu ocazia sa plec in Anglia acum vreo 5-6 ani pe un salariu bunicel, pe un post la care ma pricepeam….am regretat ani la randul ca nu am plecat.De ce nu am plecat?Din cauza familiei…

    Banii(sau lipsa)lor sunt pereceputi diferit in fiecare etapa a vietii.

    -Cand ai 20-25 de ani vrei doar sa ai de o shaworma si de scos gagica in club, ti se pare ca 900lei/luna sunt arhisuficienti.
    -Treci de perioada asta si vrei o casa a ta…bang ceva sute de euro rata la banca. Brusc, 900 de lei inseamna nimic, trebuie sa produci mai mult.Tragi, te zbati sa cresti, ai timp sa muncesti 12ore/zi….cresti putin profesional.
    – treci cu brio si de perioada asta. Apoi iti iei nevasta, vine un copil si stii ca trebuie sa produci mai mult. Dar in perioada asta timpul costa si trebuie sa pui in balanta…tragi sa iei BMW sau petreci timp cu familia.
    – Apoi se mai duce dracu si sanatatea, mai o articulatie, mai o masea.

    Cunosc oameni care castiga minimul pe economie si sunt multumiti cu ce au si cunosc oameni cu bani multi care vor si mai multi. Cel mai important e sa ai NOROCUL sa gasesti un echilibru intre timpul petrecut facand banii si timpul petrecut cu familia/prietenii.Am zis norocul pentru ca eu consider ca trebuie sa ai foarte mult noroc sa poti sa produci bani indeajuns incat sa dormi linistit noaptea si sa ai timp sa iesi la o bere sau cu copilul in parc.

    Eu sunt unul din aia care incearca sa nu vada mizeria in care se scalda statul iar daca o vad, incerc sa schimb ceva. Nu imi e rusine sa cer socoteala unui doctor, sa atrag atentia unei asistente sa isi faca treaba. Nu mi-a fost rusine sa atrag atentia unor profesori care predau chestii care nu interesau pe nimeni sau pe care nu le intelegea nimeni(din cauza modului de predare). Nu imi e rusine sa trag un politist de maneca atunci cand sta ca bolovanul in logan pe marginea drumului si trotuarul de langa el e plin de masini parcate pana in gard.

    Pentru a schimba ceva la varf ar trebui sa ii schimbam pe cei de langa noi. Dar daca pe net toata lumea e vocala dar a doua zi sta cu capul plecat pe la ghiseu sau baga 10 lei in buzunar la asistenta…e degeaba.

    Reply
    • Pe mine asta cu schimbatul celor de lângă m-a adus la capătul răbdării. Nu, nu se schimbă pentru că le bați obrazul sau le dai exemplu că puțin efort e tot ce trebuie, iar dacă ești ca mine te mai și otrăvești și consumi în timp ce o faci.

      Schimbarea vine când lucrurile astea nu mai sunt permise și nu mai îți fac viața mai ușoară, ci devin nerentabile sau inutile, iar de asta se ocupă sistemul nu individul.

    • Nu ai sa crezi dar eu am schimbat ceva persoane. Cu ceva rabdare si tact, am reusit sa le arat ca exista si o alta cale. Pe multi i-am schimbat prin puterea exemplului. Depinde si de persoanele din jur, e drept ca daca incerci sa schimbi un fan antene nu o sa reusesti.

      Mi se spune foarte des ca sunt prea permisiv, prea diplomat, prea impaciutor, prea iertator, ca incerc sa explic omului chestii chiar daca despic firul in patru…dar na, consider ca merita sa risipesc ceva energie daca vad ca exista ceva speranta ca omul ala intelege sau asculta alta parere.

      Poate in cativa ani o sa ajung si eu la ce zici tu si o sa obosesc, dar pana atunci…

  11. Attilla, primul semn de ”politrucie” al USR-ului a scos capul zilele astea:

    Pentru Cioloș USR-ul e o alegere normală, singurul partid curat parlamentar, deci cea mai bună bază de plecare posibilă în momentul ăsta.

    Cioloș, nu numai că are un capital politic net superior USR-ului, dar a și arătat o capacitate de execuție infinit peste tot ce a avut România la guvernare după revoluție.

    Ei, să nu fii super-ultra-mega-fericit că așa un jucător îți vine în partid și s-o scalzi pe negocieri, consultări și alte cațe, are o singură motivație:

    fiind o personalitate atât de puternică va schimba polul puterii în partid; dacă tu, ca formațiune politică nouă, în criză evidentă de program și de executanți, te gândești doar că schimbă omul ierarhia și chimia usr-ului și nu la imensul capital politic și practic pe care îl aduce, atunci deja s-a dus dracu toată filozofia politică cu care ai luat procentele alea.

    Nu mai vorbim cât de desprinși de realitate sunt dacă nu-și dau seama că o formațiune politică distinctă a lui Cioloș, i-ar duce pe ei lejer sub pragul electoral…

    Reply
    • tu-l vezi ca primul semn de “politrucie”….eu il vad ca un posibil alt semn de posbila idiotenie.
      pana mea…in acest moment chiar nu imi dau seama de sensul acestor miscari legate de “elefantul prea mare”; exista totusi sansa ca sa nu fie chiar o miscare foarte proasta…depinde foarte mult de urmatorii pasi.

      de ce zic asta: in timpul campaniei, nici USR si nici PNL nu au batut toba pe realizarile guvernului si pe continuarea reformelor incepute; au lasat sa se inteleaga acest lucru…dar nu l-au asumat direct. exista o sansa ca o parte din absenteism sa se datoreze acestui lucru – lumea a fost destul de putin informata legat de realizarile din ultimul an (si nu-mi spune ca e datoria fiecaruia sa se informeze..ca nu are cum sa mearga asa la noi)

      Ciolos s-a comportat cam ca fata mare: parca voia sa continue cariera politica…parca nu voia….cu PNL…sau cu USR…sau mai bine ma impiedic sa nu zica lumea ceva. A avut idei bune si a stiut pe cine sa ia in guvern…dar nu pot sa zic ca a gandit foarte bine urmatoarele miscari

    • si inca una…ai zis si tu ieri: nu trebuie asteptat un Mesia: da, Ciolos e un tip bun dar decat sa afisezi nehotarare…mai bine il stergi; plm….n-o fi singurul cu capul pe umeri, o fi fost primul dar nu are cum sa fie singurul

  12. Uite, Hary, ca să înțelegi diferența semantică de care vorbeam(nu ți le dau ca lectură sau surse legate de ce vorbeam noi, ci doar ca elaborare a modului în care eu folosesc cuvantul caracter diferit de cuvantul personalitate):

    http://psihoterapieintegrativadiana.blogspot.ro/2013/02/temperamentul-caracterul-si-cele-4.html

    http://www.scientia.ro/homo-humanus/psihologie/1690-personalitatea-si-componentele-sale.html

    Eu sunt de acord cu tine, ba chiar și cu știința, în tot ce zici despre personalitatea unui om – numai că eu nu am vorbit nicio clipă despre ea, ci numai despre o parte a ei.

    Reply
    • Vlad, ok, am inteles ca folosim cuvantul caracter diferit.

      Ca sa iesim din sfera teoretica a explicatiilor, o sa-ti raspund punctual la framantarile tale, din perspectiva mea:

      “Vorbesc despre situația unui om care a luptat sute de bătălii, a pierdut și a câștigat destul cât să nu intre în toate sigur că le va câștiga însă fără să dea înapoi.
      Dacă omul ăsta fuge ca iepurele la a mia una bătălie, dintr-un motiv care ține de o situație anume, poți zice despre el că-i laș?

      Raspuns: in conditiile descrise de tine, daca omul de care vorbesti fuge de rupe pamantul, as spune mai degraba ca i s-au activat instinctele de supravietuire. Orice mare luptator isi gaseste la un moment dat nasul. 🙂
      O interpretare alternativa: poate ca dupa atatea batalii purtate, luptatorul nostru s-a “inmuiat” (si-a pierdut increderea in fortele proprii) si a luato la fuga, caz in care as spune ca a obosit. Uzura fizica si mentala in atatea lupte, isi lasa amprenta…

      “Despre un om care nu a furat absolut nimic niciodată, nici când n-avea ce mânca, poți să zici că are caracter de hoț dacă fură când copilul lui stă să moară de foame?”

      Raspuns: despre acest om as spune ca atasamentul fata de copilul lui este mai mare, decat propriul instinct de supravietuire. Ceea ce imi spune mai multe despre caracterul acestui om, decat raspunsul la intrebarea daca este hot sau nu.

      “Despre un om care nu a făcut rău unei muște niciodată, poți să spui că e un ucigaș dacă într-o situația limită de auto-apărare omoară pe cineva?”

      Raspuns: despre acest om as spune ca are un caracter puternic bazat pe instincte de supravietuire intacte si sanatoase. Orice om sanatos fizic si mental, poate deveni oricand un ucigas intro situatie limita de viata si moarte.

      Intelegi acum mai bine de ce am adus in discutie o perspectiva mai larga asupra caracterului uman, decat focusul pe ratiune si constiinta?

      Uita-te inca odata de unde a pornit discutia si ce am vrut sa-ti explic. Problema este ca avem perspective diferite asupra unei situatii si de aici apar neintelegerile si interpretarile gresite, care duc la disctuii contradictorii.

      Pana intelegi ce anm vrut sa spun, deja m-ai contrazis. 🙂 Uneori e valabil si invers si eu mai cad in capcana aceasta.

  13. Hary, eu te-am contrazis la – lipsa banilor îți arată caracterul unei persoane la fel ca prezența lor îndestulătoare. De-acolo tu ai plecat în legea ta, fără legătură cu ce voiam eu să spun. Explic mai jos de ce nu cred că e la fel:

    După cum observi, la întrebările mele legate de situații limită, răspunsurile tale se îndreaptă nu spre negarea comportamentului general și obișnuit al persoanei în cauză ci mai degrabă spre aflarea unor lucruri noi.

    Bun, de acord. Acele lucuri noi intră însă în joc foarte rar, în caz de pericol/stres extrem și nu vor defini ”maniera” normală a persoanei respective. Iar să-i cunoști reacțiile la limită, deși fascinant, ți-e necesar în extrem de puține cazuri, pentru extrem de puține persoane.

    Ei, lipsa banilor presupune limitări de o largă diversitate și, dacă nu consideri situațiile limită unde, din lipsa de protecție sau din nevoie ajungi și pe care le-am punctat deja ca revelatoare de nou nu de ”normal”, prezența banilor sau puterii aduce un grad de libertate comportamentală net superior.

    Ajuns într-o postură în care să nu se simtă obligat de nevoie să afișeze un anumit comportament, în care să nu-i fie frică de o sumă de consecințe, în care să se considere relativ intangibil, omul își va arăta caracterul(în sensul folosit de mine) lui adevărat mult peste cum o face când se simte vulnerabil în societate.

    Poți face studii de caz pe actuala clasă politică, spre exemplu iei un șofer de ăsta ajuns parlamentar vocal și cauți cum era acum 20 de ani înainte de a fi șofer de potențat.

    Cu alte cuvinte, cu cât e mai liber și mai puternic, un om se va purta mai cum îi vine în loc de cum trebuie. Nu că nu poți cunoaște deloc un om care n-are un șfanț, ci că s-ar putea să te surprindă major când câștigă la loto…

    Reply
    • Vlad,
      As vrea sa facem un experiment.

      Eu explic (cat de scurt pot) cum inteleg pozitia ta si tu imi descrii dupa aceea, ce ai inteles din comentariile mele (la fel de scurt). Daca nu ajungem la un consens, incercam sa lamurim pozitia fiecaruia. Cand suntem siguri ca amandoi am inteles ce a vrut sa zica celalalt, ne reevaluam propriile pozitii si vedem daca mai avem in continuare aceeasi parere.

      Atentie: in acest experiment, nu este vorba despre cine are dreptate si cine nu, ci despre incercarea de a purta o discutie constructiva. Pentru asta este nevoie sa intelegem si apreciem corect pozitia fiecaruia.

      Ok, eu incep. 🙂

      Parerea ta:
      Saracie materiala = stres, probleme existentiale, nivel de trai mic => caracterul omului este inhibat, omul nu este liber sa fie asa cum este el de fapt
      Bani multi = siguranta zilei de maine, relaxare psihica = libertate de actiune, putere, influenta sociala => caracterul omului infloreste si se manifesta in toata splendoarea sa

      Dupa tine, abia existenta indestulatoare a banilor, scoate in evidenta adevaratul caracter al omului. Abia cand are bani, ne putem da seama, daca un om este marlan sau are suflet bun. Pentru ca atunci se poate manifesta liber, fara ingradirile inhibatoare, care mutileaza caracterul omului.
      Un om care se confrunta zilnic cu probleme existentiale, nu poate fi el insusi, din cauza problemelor, responsabilitatilor si restrictilor comportamentale la care este supus.
      In schimb, un om liber si independent financiar isi poate trai viata fix cum este el de fapt si abia atunci putem sa apreciem si sa etichetam caracterul lui.

      E corect ce am inteles?

  14. “Domnule DANI CORBAN,
    La testul “CULTURA GENERALA” din data de 16.03.2017 14:46 ai obținut un punctaj de 27 din 33, ceea ce, corelat cu vârsta și sexul tău, te situează în primii 25% dintre aplicanți.
    Te așteptăm să-ți depui candidatura începând cu 02.04.2017, în cazul în care îți dorești o carieră în S.I.E.”

    Băi, toate ca toate, dar de ce sunt întrebările de cultură generală “corelate” cu sexul? :))
    Femeile ce-au?

    Reply
    • “Femeile ce-au?”
      Alt sistem de referinta. Deci alt tip de cultura generala, specifica femeilor. Gen branduri de posete, haine… 🙂

    • Nici pe mine nu m-au întrebat de fotbal şi bere :))
      Să zicem că au alt tip de cultură generală. Evident au şi alt tip de inteligenţă. Aceeaşi separare şi aici:

      evaluari@dci.ro
      To danicorban@yahoo.com Today at 3:34 PM
      Domnule DANI CORBAN,
      La testul “INTELIGENTA” din data de 17.03.2017 14:59 ai obținut un punctaj de 12 din 14, ceea ce, corelat cu vârsta și sexul tău, te situează în primii 25% dintre aplicanți.
      Te așteptăm să-ți depui candidatura începând cu 02.04.2017, în cazul în care îți dorești o carieră în S.I.E.

    • Sunt aproape sigur că duda asta cu vârsta şi sexul au băgat-o ca să sune testul mai profi :))
      În comparaţie cu psihologicul de 8 ore pe care l-am dat pentru academie, testele SIE mi se par rizibile ca dimensiune şi complexitate. Toate întrebările de “inteligenţă” se rezumă la simetrie, pattern-uri şi capacitatea de a roti/muta mental nişte figuri. Plus o întrebare de matematică elementară.

  15. Hary, e ok, dar cu două nuanțe:

    1. folosesc bani drept exemplu pentru orice formă de putere/statut – poate fi vorba de putere politică, financiară, de puterea într-o relație individuală și așa mai departe.

    2. mă refer la partea personalității ce iese filtrată de intenție/conștient.

    Eu am înțeles de la tine așa:

    1. și lipsa banilor spune multe despre caracterul omului. Sunt foarte de acord, modul în care alege să rezolve/accepte/privească limitările materiale spune multe despre un om.

    Eu zic doar că nu spune la fel de multe și la fel de liber exprimate. Mă bazez și pe mii de ani de observații strânse de cam toate popoarele lumii în pildele, anecodotele și proverbele despre fix subiectul ăsta.

    2. Personalitatea unui om, deciziile și comportamentul său nu sunt nici pe departe complet raționale. E o chestie absolut evidentă, aici aș nuanța însă că subconștientul nu este nici de departe izolat de stimulii externi și poziția individului în societate, nu e un cufăr izolat și poate și el fi afectat de ele.

    Îl vezi pe unu că face un lucru cu care nu ești de acord și te deranjează. Îi explici, ba te și stropșești moralizator la el. Faci asta fără probleme dacă e un individ care nu-ți suferează pericol, când însă e ditamai animalul și se uită și urât la tine instinctul intră în joc și-ți spune să stai cuminte. Ăsta e un exemplu simpluț și clar, unde instinctul îi semnalizează raționalului prin frică să se gândească mai bine.

    Reply
    • Vlad,
      Esenta a ceea ce am vrut eu sa spun este: caracterul unui om nu se manifesta (dezvaluie) mai mult, mai bine sau mai rau, in functie de gradul de libertate materiala sau spirituala. Ci altfel!

      Deci nu are sens sa continui discutia in directia valorica condusa de tine, gen “deacord cu ce zici tu, dar e mai adevarat ce zic eu”, pentru ca vorbim unul pe langa celalalt. 🙂

    • Vlad,
      Prin urmare o sa continui cu perspectiva mea:

      Caracterul unui om se manifesta la fel de bine, adica se dezvaluie la fel de mult, indiferent de situatia materiala, pozitia sociala sau de mediul inconjurator la care se raporteaza. Doar altfel.
      Ceea ce difera este comportamentul nostru. Simtim, gandim si ne comportam diferit, in functie de varsta, de conditiile de sanatate, de educatia primita, de situatia materiala, si de mediul inconjurator la care ne raportam. De ce?
      Pentru ca noi putem exista DOAR la prezent.

      Caracterul omului nu este ceea ce isi doreste sau ar putea o persoana sa fie, ci ceea ce este, in fiecare moment si in fiecare clipa a vietii sale. Intro situatie disperata esti fix asa cum este caracterul tau, adaptat la acea situatie. Ca el nu corespunde cu caracterul care tu ti l-ai dori sa fie si nici cu comportamentul pe care tu ai putea sa-l afisezi daca nu ai fi sarac, bolnav, nu ai avea grija zilei de maine, este o cu totul alta discutie.
      In acest caz vorbim despre proiectii mentale, nu despre caracterul omului. Orice gand care incepe cu “Ce ar fi daca…”, sunt proiectii ale mintii (personalitatii) noastre.

      Caracterul nostru este ceea ce suntem la prezent. Nimeni nu poate stii acum cum va simti, gandi sau cum se va comporta in viitor.

      Tot ceea ce am gandit in copilarie, despre cum voi fi si ce voi face cand voi fi mare, erau proiectii ale personalitatii/caracterului meu de copil. La fel eram si cand am fost adolescent sarac, frustrat si macinat de o multime de dorinte si vise neimplinite. Imi imaginam in fiecare zi, cum ar fi fost si ce as putea sa fac daca as avea bani, visam cu ochii deschisi la ce usoara si frumoasa o sa fie viata mea, cand o sa imi permit orice…

      Problema este ca ne proiectam imaginea prezenta, intr-o lume complet straina noua. Indiferent din ce perspectiva privim lucrurile, tot ce nu suntem in prezent, in aceasta clipa, nu este o realitate, ci doar o proiectie mentala, fix cum este articolul tau despre cum banii le rezolva pe toate…:)

  16. Hary, da.

    Ce văd eu(și pildele populare de care vorbeam) ca o exprimare extrem de liberă a caracterului, datorată poziției de putere, s-ar putea să fie de fapt o modificare(de la proiecție la realitate) nu o exprimare, caz în care ”altfel” nu ”mai bine” e termenul potrivit.

    Reply

Leave a Comment.