Babylon – Patul armei

Ne culcăm amândoi pe patul unei arme
Trăgând într-un Pui de Somn
Câte-un shot de gloanţe oarbe
Cu gust dulceag de rom.
Perne irizate-n irişi fără culoare
Ne fac să lucim în întuneric ca nişte lentile sparte
Puse faţă-n faţă
Cu un Pui de Moarte.
Cearceafurile ni-s giulgiuri albe, intacte,
Dar şifonate, furate de pe spatele
Unui mântuitor fără acte,
Modest ca un parcurs de soare,
– De la est la vest!

Aşa se doarme,
Aşa se moare,
După cursul unei zile calme-n care
„Te iubesc”, zis în cor de şoapte,
E singurul protest
În faţa unei Nirvane albe
Cu gust de lapte cu orez.
Prins într-un trup cu capse,
Trag din pistolul cu coapse,
Câte doi-trei paşi.
Lumina se frânge-ntr-un tunel superb garnisit de
draci.
Prins din nou, ca-ntotdeauna,
Pe acelaşi drum,
În eternul, fascinantul, lung şi latul
Numit „ACUM”.
Patul armei luceşte ca şi cum
E strâns de-un pumn;
Trăgaciu-şi linge rănile cu limbi de recul,
Criminal ca un foc mocnit, fără scrum.
Asupra noastră pluteşte un Pui de Timp, un Pui
Rotund,
Ţinându-ne treji în timp ce dormim,
Ţinându-ne regi în timp ce ne plănuim
Propriul regicid.
Suntem doi oameni jucând echilibristică pe un rid,
Pierduţi pe partea greşită a unui zid
Ce separă Imperiul celor care Creează
De Imperiul celor care Ucid.

Andru David Simionoiu

Cărți publicate în Secolul Vitezei:
“Deziluzionistul”
“Nu, mersi”
“Babylon”

Facebook 

Leave a Comment.