Coral Reef Aquarium

V-ati intrebat vreodata de ce un caine se linge pe p..a? Exact, pentru ca poate.
Fix din acelasi motiv am si eu un acvariu. Si nu unul oarecare. Acvariul meu este cilindric, are o capacitate de 3000 L, cu apa marina, corali vii si pesti exotici din Madagascar. Jaques Cousteau s-ar fi scufundat zilnic in acvariul meu, atat de frumos este…

Incercati sa nu va ganditi ca scriu acest articol ca sa ma laud. Ganditi-va ca pentru mine implinirea viselor este un act la fel de firesc si nevinovat ca si skill-ul cainelui mai sus amintit. Prin urmare va rog sa va abtineti cu felicitarile, invidiile sau alte reactii de gen, care nu fac decat sa strice momentul…    Continue reading

Functioneaza…

(text scris de Attilla)

Radioul functioneaza, pe Rock FM, nu conteaza ce zbiara, e pentru zgomot de fond. Oricum au acelasi play list in fiecare dimineata.

Stergatoarele functioneaza, am zborsit o gajganie si acum incerc sa scap de ea de pe parbriz. Sorb o gura de cafea si trag un fum de tigara.

Ma uit zamband la scaunele copiilor si ma gandesc ca trebuie sa-mi iau inca o oglinda retrovizoare, sa-i pot privi cand conduc. Dar functioneaza si asta pe care o am acum.

Mai trag un fum, o masina parcata pe dreapta da semnal sa intre pe banda intai. Semnalul functioneaza. Continue reading

Despre moartea inorogului si invierea filozofiei sau de ce lumea nu exista!

poza haryCu cateva luni bune in urma, mai exact prin septembrie 2013, am citit o carte cu titlul sugestiv “Warum es die Welt nicht gibt” (de ce lumea nu exista), scrisa de un tanar filozof german. Autorul se numeste Prof Dr Markus Gabriel si este considerat marea revelatie in domeniu, in tara lui, fiind cel mai tanar profesor universitar de filozofie din istoria disciplinei. El a primit catedra de epistemologie (gnoseologie, teoria cunoasterii stiintifice) si filozofie moderna si contemporana, in anul 2009, la varsta de doar 29 de ani!

Dupa aparitia cartii sale “Warum es die Welt nicht gibt”, in primavara anului 2013, autorul a fost aplaudat si venerat de publicul larg (nespecialist), ca un superstar. Cartea a ajuns rapid in top 10 cele mai vandute carti non fiction din Germania. In sfarsit, poporul german avea un nou filozof de geniu cu care sa se poata mandri…

Am citit cartea lui si trebuie sa recunosc ca m-a impresionat. Pur si simplu mi-a dat o noua perspectiva asupra lumii.
Continue reading

Despre relevanta adevarului II

Acest articol este raspunul la comentariul lui Vlad de la articolul: http://reactii.ro/despre-relevanta-adevarului/

Ca sa putem purta o discutie cat de cat coerenta pe o tema logica, trebuie mai intai sa definim cativa termeni. Altfel riscam sa vorbim unul pe langa celalalt.

Sa incepem.

Afirmatii cu potential de adevar = ganduri care nu sunt adevarate si nici false, dar care pot deveni adevarate, daca sunt verificate si probate. Exemple de afirmatii cu potential de adevar:

“in Londra ploua la aceasta ora”: nu putem stii daca ploua, dar putem verifica usor uitandu-ne pe starea vremii sau sunand-o pe Lola in Londra
“in Romania exista arme de distrugere in masa”: chiar daca este foarte improbabil, nu putem exclude aceasta afirmatie, deci are un potential de adevar

Afirmatii adevarate sau false, sunt cele care au fost deja probate.
Exemple: pamantul e rotund, rinocerul nu are aripi, tamponul este un aliment

Subiect = tot ceea ce putem percepe si descrie, prin intermediul afirmatiilor (gandurilor) cu potential de a deveni adevarate. In sens formal, nu toate subiectele sunt legate de spatiu-timp, ele pot fi de exemplu si cifre sau constructii imaginare (din vise).

Plan tematic  = include o anumita categorie de subiecte, care sunt legate intre ele prin reguli, care stabilesc relatiile intre ele. Exemple de plan tematic: universul, padurea tropicala, horoscopul, cura de slabire

Camp de perceptie = locatiile in care se poate manifesta subiectul.

Continue reading

Despre relevanta adevarului

 

Initial am vrut sa-i raspund lui Vlad la un comentariu de la articolul acesta: http://reactii.ro/sa-ne-facem-temele-cu-goagal/ în care el explica următoarele:

“…internetul e plin de deseuri, ca informatia e corupta masiv in mediul asta, ca specialistii sunt de carton si nu poti sa pui baza nici macar in chestiile care ar trebuie sa fie stiinta pura.”

“Daca stii sa faci diferenta ai la dispozitie o biblioteca superba daca nu stii sa faci diferenta s-ar putea sa iti bazezi toata munca pe o movila de gunoi total falsa si lipstita de valoare.”

Insa dupa ce am realizat la final ca e prea mult text, am decis sa postez raspunsul sub forma unui articol nou:

Vlad, lucrurile nu stau tocmai asa, pentru ca la scara aceasta, se poate observa cel mai bine, cat de irelevanta devine asa zisa informatie “adevarata” atunci cand este ignorata cu succes de o majoritate.

Continue reading

Despre carti si motivatii personale…

broascaIncep prin a spune ca un autor de beletristica este un artist, un entertainer. El scrie carti pentru un public cititor (larg sau de nisa), in speranta de a-l incanta si de a-i oferi clipe memorabile.

Succesul unei carti se defineste prin numarul de exemplare vandute, raportat la nisa din care face parte (genul literar + piata de desfacere). Succesul unei carti insa nu este garantat de calitatea scrierii. Prin urmare, exista carti foarte bune din punct de vedere literar, care nu au succes la public, la fel cum exista si foarte multe carti, mai putin valoroase, care se vand foarte bine.

De ce unele carti se vand mai bine decat altele, este o intrebare care lasa loc la prea multe raspunsuri si interpretari potential valide, incat sa insist pe aceasta tematica in acest articol. Sa zicem doar ca succesul, asa cum l-am definit mai sus, reprezinta perspectiva din care o editura priveste lucrurile. Si nu numai ea, ci intreaga piata de carte.

Din perspectiva unei edituri, reteta succesului este un mixt alcatuit din genul literar, din modul in care o carte este promovata, popularitatea autorului, calitatea scrierii si, nu in ultimul rand, marimea pietei de desfacere.
Continue reading

Rupere de ritm…

224249M-am trezit de dimineata cu horoscopul in cap. “Taur: astazi veti avea o zi plina de surprize placute.”
Prima mea reactie a fost „aoleu, ce-o mai fi insemnand si asta acum?“. Cum sa spui asa ceva unui taur doar pe jumate treaz?
Apoi m-am decis ca merita sa fac ochi si sa inchei cu fantomele noptii trecute. Poate ca ar trebui sa ma deschid experientei acestei zile si sa las lucrurile placute sa-mi atinga sufletul…

Primul lucru pe care l-am facut a fost sa trimit pe cineva in primarie sa intrebe ce se intimpla cu soldurile pentru taxele locale, pe care le astept de mai mult de 45 de zile. Am zis ca astazi e ziua cu surprizele placute, deci trebuie sa actionez ca atare.
Continue reading

Cum sa te faci auzit?

In timp ce presa din Anglia (Daily Mail) a creat panica si neliniste in randul cetatenilor prevestind o migratiune a saraciei de proportii odata cu caderea restrictiilor pe piata de munca din UK, cea din Germania (SZ – Süddeutsche Zeitung) publica in mod “agresiv” (prima pagina) articole anti-panica, sustinand ca deschiderea pietei de munca pentru romani si bulgari nu afecteaza ci dimpotriva este chiar benefica pentru sistemul social din Germania.

In articolul publicat ieri in SZ “Mythos Armutsmigration” autorii (Jannis Brühl si Kathrin Haimerl) incearca sa darame mitul migratiunii saracilor Europei in paradisul social german argumentand cu cifre statistice din anul trecut – adica cu cifre care reflectau realitatea de dinainte de caderea ultimei bariere pe piata de munca – ca romanii si bulgarii sunt buni contribuabili la serviciul de asigurari sociale si pensii din Germania. Continue reading

Enders Game

Am fost astazi la cinema.

Ca si fan Orson Scott Card si implicit al povestilor cu Ender, am fost profund impresionat de film. Mie mi-a adus plus valoare, Asa Butterfield in rolul lui Ender m-a convins din toate punctele de vedere. Am regasit atmosfera cartii in film, animatiile au fost fantastice, au innobilat povestea. Am savurat fiecare secunda. Incepand cu mijlocul filmului, am inceput sa ma uit la ceas, de teama sa nu se termine prea repede. Vroiam mai multe scene in scoala de lupta, evolutia lui Ender imi parea prea rapida, as fi vrut sa am momentele acelea de pe vremea cand am citit cartea (in 1989, aveam 20 ani) in care puteam sa fac o pauza si sa ma gandesc la personaj, la poveste, ba chiar sa ma transpun totalmente in ea.

Enders Game m-a facut sa fiu si mai nerabdator in asteptarea urmatorului roman de referinta SF, cel putin pentru mine: Cameleonul, de Vlad B Popa.

Va spun cu mana pe inima, la toti iubitorii genului SF, in special iubitorilor lui Orson Scott Card si Enders Game, puneti mana pe Cameleonul lui Vlad, care va aparea inca in aceasta luna, la editura datagroup, NU O SA REGRETATI….