Interlopii români au furat bombele nucleare la graniţa cu Bulgaria

Trenul care transporta bombele nucleare din Turcia în România a fost prădat de hoţi în Gara Corabia!

bomba1

Interlopii care au pus în aplicare furtul sunt originari din Caracal, localitate legendară situată la nord de baza militară Deveselu.
Imediat ce s-au văzut cu bombele în căruţă, hoţii şi-au făcut selfie-uri cu prada şi s-au lăudat pe facebook.

“Barosanu şi Focoasa”, “Vă dau nucleara, mânc-avaş!”, “Dau cu bomba în dujmani” sunt doar câteva dintre mesajele postate de autorii furtului.

Interviu de la faţa locului cu Hakan Bayram, mecanicul locomotivei:
Continue reading

Cunoscut-am pe Terente

Amintirile lui Dovlecel Gicuțu, bucătar din Muereasca
PigBigBalls
Băi, fraţilor, se întâmpla într-o zi mocirloasă de noiembrie. Eram la mine-n crâşmă, scoteam vinul din damigene, să fac loc la ţuica de zarzăne. Şi văd că intră un zăpăcit, dracu ştie de pe gârlă adunat, se pune la masă. Cu părul speriat în toate părţiel, nebărbierit de măcar trei zile. Îi jucau ochii-n cap ca girofarele; zic “Dovlecele, ai grijă, bă băiatule, că ăsta plecat cu sorcova.” După deşte şi palme părea orăşean, nemuncit toată viaţa.

Soarbe rapid vreo 3 litre de zarzăne, îşi năzare girofarele pe mine şi zice
– Ceva femei aveţi pe-aici?
– Uliuuu, doamne, iartă-mă! Noi nu ne ţinem de-astea, bre. Ia, dacă venişi cu gând de curvăsăraie la noi, cată-ţi mata drum prin altă parte.

L-am minţit pe faţă, vă daţi seama. Noi avem fetele noastre, da’ sunt pentru ai noştri, de la Vâlcea. Nu le dăm aşa la orice zăpăcit.
Mă rog. Se ridică ăsta ciufulitu, orăşeanu, şi pleacă legănat pe uliţă-n vale. Atunci am văzut că avea un mers ciudat. Şi nu de la litrele de zarzănă. Nu. Îşi târa mai greu piciorul drept. Ca şi cum ar fi avut o greutate mare pe pulpă. Se opreşte, scutură de două ori din cur şi pleacă mai departe. Da’ acuma îşi târa stângul, nu dreptul. Om ciudat, v-am zis.
Continue reading

Bucureşteanul şi femeia materialistă

femeie baniVine zilele trecute un bucureştean la mine-n cârciuma din Muereasca. L-am văzut că e deja luat, de când a intrat pe uşă. Bag mâna-n foc că-i terminase ţuica mă-sii ş-acum bagabonţea cu flama aprinsă, după beutură. Zicea că-i scriitor, beţivanul. Şi numai ce începe să trăncăne la masă:

– Ascultaţi aici la mine! Femeia e ma-te-ri-a-lis-tă! Materialistă.
Mai ies şi eu din cas’ pe stradă, ca tot omul. Nu des, dar ies. Una nu se uita la mine, bă. Una! Vă zic sincer şi vedeţi şi voi, n-am trăsături aşa urâte. Dar na, nu mă tund, port haine de căcat, stau mai neîngrijit aşa. Una nu s-a uitat la mine!

Deja pusesem mâna pe cârpător, gata să-i pălesc una după cap. Ce-i drept, nu minţea. Avea un păr, ziceai că-i pieptănat de limba vacii. Şi o ţine pe-a lui bucureştenu’
Continue reading

Bombardel şi Murdărica

00bubulinaBăi, fraţilor, eu toată viaţa am fost om de casă, muncitor. Înainte să ajung bucătar de renume în Muereasca, îmi câştigam mărunţişul de îngheţată şi alviţă pe lângă vilele ciobanilor. Am mers acum vreo 7 veri la unu al lu’ Ciuculete. Baron de vază, tată. Cur crescut în jilţ de puf, bagabont mare; băgat în învârteli cu brânză, cu lână, cu prepeliţe. Avea ăsta palat, nu vilă. Pe 4 etaje şi turn înalt cu far pe mijloc.

Şi mă duc la al lu’ Ciuculete să îi curăţ piscina. Avem promişi cu o seară înainte 20 de lei şi două kile de urdă. Ajung la poartă, trag de clopot, nimic. Mă ridic uşurel pe vârfuri, salt gâtlejul peste gard, nimic. „Nea Ciuculeteee, haide, breee! Că-mi scot greierii pui în călcâie pân-ajungi mata!”

Aud atunci o voce subţirică de fată mare şi sfioasă, mai cristalină ca roua de mărgăritar. „Hai, intră prin dos!”
Îmi tremurau genunchii mai ceva ca deştele lu’ Dobrin. Ce gingaşă făptură să mă strige din curtea ciobanului? Dau ocol la casă, sar pârleazul şi intru prin dos, cum zisese fata.

„Tata e plecat la Vâlcea cu oile. Mi te-a lăsat în grija mea.”

Continue reading

Cum m-am iubit cu o magiciană

Amintirile lui Dovlecel Gicuțu, bucătar din Muereasca

magiciana
Băi, fraților, eu toată viața am avut lipici la femei. Dar am jucat la categoria grea, că mie așa-mi place, să am în ce infige dragostea. Nu ca agaricii ăștia cu pedale de-și vâră acum bemvieu-n căminu’ cultural și agață o adunată de pe gârlă, 45 de kile în viu.

Vreau să-mi vibreze bătătura și să răgușească pe gard cocoșii ca de sfârșitu’ lumii când îmi bate vânjoșenia-n poartă. Bucătar de renume în comuna Muereasca, am știut de fiecare dată cum să le penetrez la suflet cu un caltaboș, un iaurtshake, și le-am muerit pe toate.

De departe cea mai mare provocare a fost una a lu’ Ursuloaia. Fată bună, de caracter și de casă. De casă mare, încăpătoare și rezistentă, că nu degeaba i-a botezat lumea “ai lu’ Ursuloaia”. Gagia nu cuvânta multe, dar te atrăgea prin prezență. Așa cum atrage Soarele planetele în jur. Răsufla odată cu pământul. Frunza, firul, ramul, toate se prefăceau în țărână sub pasu-i de zeiță. Dacă s-a culcat lanul de porumb când a strănutat..atât de respectată era. Păi ce vorbești, frate? Asta era FEMEIA.
Continue reading