Borș de zărgan

Belone Belone în buletin, ne-a atras atenția grație ciocului lung și ascuțit, ca de barză.

Pentru borș s-au folosit:
Un pui de păstrăv muntenesc, o șiră de crap dunărean și un zărgan marin: borș carpato-danubiano-pontic, gustul patriei, stors în albia ce-o crestează din creștet în călcâie.

Continue reading

Începem de la nivelul zero

Una dintre dulcețurile sărbătorilor de iarnă este trândăvia generală. O stare națională de hibernare, oportunitatea să ne resetăm. Indiferent de ardoare, de energia investită într-un proiect ori într-o idee, când apăsăm “Reset”, ne ascundem capul într-un nimic statornic. Îl lăsăm liniștit în nimicnicia lui, la maturat.

Suficient un an de împletit idei (fie inutile, fie tardive) – prea multe frunze rupte de vânt, prea multe crengi crescute strâmb. La final, ne căutăm rădăcinile. Și o luăm de la început, de la nivelul zero:

Continue reading

Viaţa lui Nero

Cum trăieşte un ciobănesc german la cei cinci anişori irosiţi în puful coteţului oltenesc:

Uşor supraponderal şi ieşit din formă, “lupul” Nero gâfâie ancorat în limbă, după sprinturi de maximum 50 de metri. Atunci când oboseşti mai rapid decât stăpânul, ar fi bine să treci pe oase bio, fără zgârci.


Rex, cotarla galben-roşiatică, îşi ascunde şubrezirea fizică în spatele unui psihic de mâţă biciuită. Se sperie de la tunete, petarde, ţipete, sticle sparte, oale – şi nu mai iese din coteţ cu zilele. Se sperie când calcă pe o baltă îngheţată şi pârâie gheaţa sub propria labă. Continue reading

Votul liber nu e pentru toți

A devenit dificil pentru actualitatea românească să-ți mai provoace indignări și grețuri noi. Nici măcar ultima încercare de nesimțire îngălată, marca PSD: Libidinoasa îmbrățișare a monarhiei, după moartea acesteia. O dragoste cu înfruptări post-mortem practicată până acum doar de viermii necrofagi.
Nici măcar asta nu ne activează sirene noi. Pentru că parazitarea, molfăitul viermănos au devenit normalitate; o stare continuă în care ne-am adaptat.

Da, ne-am adaptat forțat, dar asta nu înseamnă că iertăm și uităm. Atunci când realitatea morbidă se ridică pe minciuni, trebuie punctat. Dacă nu din speranța că se mai poate schimba ceva, măcar din orgoliul învinsului. “Am fost aleși prin vot liber, reprezentăm voința poporului. Cine este împotriva noastră este împotriva poporului” – Acesta este raționamentul prin care partidul stăpânitor, indiferent de nume, își justifică orice.
Raționamentul, oricum greșit, pornește de la o premisă falsă. În România, votul este liber doar în teorie. Continue reading

Cabana din pădure (fragment)

“Atunci mi-a sărit cu fesele în poală, agăţându-şi călcâiele în spatele genunchilor mei – m-am înmuiat ca un vrej ofilit. Îmi apăsa tâmplele cu podul palmelor, îşi rostogolea limba peste buzele mele înlemnite.

S-a arcuit de două ori, aruncându-şi în spate părul vâlvoi; simţeam căldura inundându-mi abdomenul la fiecare arcuire, îmi încolăcise mijlocul între picioare şi strângea, strângea cu asalturi spasmatice şi explozii de aburi fierbinţi.

Locul arăta pregătit din timp, probabil folosit şi cu alte ocazii. Eram în mijlocul camerei fosforeşcente, lungit pe spate, într-o blană închisă, groasă, cu peri lungi şi cornoşi. Păreau din ceva coamă de cal sau din cozile unor tauri, dar miroseau a câine ud. Continue reading

Pentru mine, nu pentru #rezist

Observ o prejudecată păguboasá care s-a înrădăcinat în mentalul colectiv. Fie natural, fie stimulat în mod interesat, s-a ajuns la echivalarea #rezist cu orice înseamnă protest împotriva sistemului. Mă refer la sistemul real, neîndoios, nu la paralelisme și alte geometrii ale tenebrelor.
Dacă eu, Dani Corban, doresc să protestez împotriva Guvernului sau a Parlamentului, automat mă transform într-un cărător de pancartă #rezist.
Ceea ce este nedrept, periculos și stupid. Trei rele într-un singur haștag.

Nedrept pentru că nu #rezist au fost cei care au scos sutele de mii de protestatari în stradă, iarna trecută. Am fost acolo și vă garantez că rezistenții au apărut după câteva zile (destul de multe), când protestul era deja copt. Au venit la cules, nu la sădit. Continue reading

Au venit hoții irlandezi în România!

Știți Ryanair, compania aeriană cu oferte de două ori mai ieftine decât ruginiturile CFR-ului. Am apelat (din nou) la Ryan sâmbăta trecută, pentru Timișoara-București. La fel ca mine, restul românilor care au ocupat peste o sută de locuri. Detaliu ciudat la cursele Ryanair: Fiind companie low-cost, îți poți alege scaunul doar dacă plătești 3 euro peste prețul normal (care preț normal este de 2 ori mai mic decât la tren!)

Ce s-au gândit ocupanții celor peste o sută de locuri? “Cum să plătesc 33 de euro în loc de 30? Adică s-a întâlnit hoțul cu prostul?!” Eh, cum așa ceva? Mai bine NU îți alegi locul, pentru că la fel NU și-au ales nici restul pasagerilor ne-proști, pregătiți pentru întâlnirea cu hoții irlandezi.

După care, preț de vreo 10 minute, cei peste 100 de pasageri fac combinări și permutări, până fiecare nimerește lângă “dulceața mea scumpă”, “iubi meu drag” și restul dulcegăriilor care te fac să perforezi fuzelajul cu fruntea. Sau, cum s-a întămplat la zborul de sâmbătă, la final rămâne un ne-prost în picioare. Continue reading

Friptură de struţ

Nu vă lăsaţi păcăliţi de titlul capodoperei ce nobil mijeşte în spatele movilei de cartofi. Acesta nu-i Cocoş ci bestie exotică: înaripată, încoronată, cu cioc de picamăr, gheare de grifon, gene curviştine şi privire torționară de profă stafidită.

*fotografie făcută la grădina zoologică din Rm. Vâlcea. Să o numim “before”
Continue reading

O, brad frumos!

Într-un falnic târg de baltă, ridicat pe ciobănie,
Unde-au curs din tolbe datini, din Carpați până la Mare,
Se anunță sfinții iernii: Sărmăluță și Piftie.
Ăsta e prilej de horă și de chiot: Sărbătoare!
Primărița se înfoaie și se scarpină sub poale.

„Târgoveții să-și arunce tot bănetu-n poala mea!”
Strigă aprig primărița, cocoțată-n vârful turlei.
„Iar din chetă să tocmim brad fălos și-n vârf o stea!”
Le mai zise primărița, țănțoșită și umflată ca bășica de purcea
Și cu ochii pofticioși, măsurând țâțele turmei.

Vin cu jalba în proțap argații de la domnie,
Să ne mulgă cu nesaț până la ultimul strop.
Și au strâns avere multă pentru Seara lui Piftie
Să-l sărbătorim cu brad și cu stea, cu bucurie
Și cu har de dobitoc.
Continue reading

Kuroneko – Pisica neagră


Kuroneko este un film de Kaneto Shindo, același regizor și scenarist responsabil pentru Onibaba (Femeia Demon), film prezentat anul trecut în ACEST articol. Am scris anul trecut:

“Onibaba este un film despre oameni. O călătorie caustică spre primordial, esenţa speciei. Împins dincolo de limita suportabilității, omul îşi pierde aura care ne diferenţiază de restul animalelor. Acţioneză instinctiv, supravieţuieşte: Mâncare, Somn, Sex – Ultimii piloni ai existenţei umane.”

Transpus în apocalipticul Japoniei medievale, la fel ca Onibaba, Kuroneko este efortul complementar găsit de Keneto Shindo după patru ani de căutări 1964 (Onibaba) – 1968 (Kuroneko). Celor trei piloni ai existenței umane (Mâncare, Somn, Sex) li se adaugă Răzbunarea, absolut al evoluției cunoscut doar de noi, specia supremă.
Continue reading