Arbitrul din Sequoia se coia

zzztateMă uit printre picături de ştiucă şi puf de pelican la Campionatul Mondial de Fotbal. Observ că în fiecare meci, echipa teoretic mai puternică primeşte câte un penaly. Eventual şi un cartonaş roşu pentru adversari, cum am văzut mai devreme în Franţa – Honduras. Şi aliniera astrelor ce îl determină pe fluiericiul zurbagiu să sufle se întâmplă pe la finalul primei reprize; atunci când puternicilor nu le iese băgatul în aţe.

Pentru mine, spectatorul neutru, suflatul ăsta în fuduliile favoriţilor pute a brânză de guvid. La fel strâmbă din nas şi ceilalţi neutri. Este firesc pentru noi să ţinem cu ăia mai slabi, să încurajăm underdog-ul. Iar în condiţiile astea golăneşti de arbitraj părtinitor, trebuie să fii Costa Rica pentru a avea şanse.

Şi măcar de ar fi doar intenţia necurată a fluiericilor. Dar mulţi greşesc din nepricepere. Înţeleg şi cu globalizarea asta, cu şansele egale indiferent de culoare, limbă şi lungime, dar şi ipocrizia trebuie să fie controlată de o limită a ridicolului. Ce mămicuţa lu’ Garrincha caută la Campionatul Mondial arbitri care vor să crape mingea de fotbal şi să bea laptele din ea?
Continue reading

Masonul Zoso, urmaş al lui Hegel

zoso_106Circulă vestea în online că bloggerul, influencerul şi înecătorul de ţărani ca pe şobolani, alias Zoso, şi-a vândut 51% din site către Emag. Inevitabil, în online-ul românesc s-a căscat un mare vid. Noi, poporul, oamenii muncii (sîc), avem nevoie de un nou Zoso. Nu se poate. Zoso este unic şi indispensabil. Mai ceva ca izmana de ienicer. Să vă spun de ce.

În primul rând, Zoso este mason. Face parte din ordinul bavarez Grundeln Kopf. Strămoşii lui, veri de grad terţ cu Hegel, au crescut în zona Stuttgart-ului şi au dominat sud-vestul Germaniei până spre a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Stră-stră-străbunica lui Zozo este celebra Hure Schwarzwald, cea după care locuitorii Stuttgart-ului au denumit munţii de obârşie a Dunării.

Moştenind bagajul genetic al lui Friedrich Hegel, Zoso a cultivat idealismul românesc al perioadei postbăsiste. Laitmotivul filozofic incipient „Pupă Udrea mălăiaţă unde-i reavănă şi creaţă“ s-a transformat la apogeul creaţiei în „Băs zemos şi răspupat pe pişcotul fermecat“.

Idealismul zosoian are temelii de ordin teologic, la fel ca în cazul strămoşului Hegel. Nu puţine sunt cazurile în care cititorii filozofului sunt expediaţi întru purificare în Sfintele Paşti şi în Dumnezeii mamelor, ori îndrumaţi spre relaţii intime cu sfinţii şi dumnezeirea.
Continue reading

Chintesenţa unei actriţe porno

01„În acest moment, cariera mea e cea mai importanta. Am fost studenta la Medicina, la Universitatea “Ovidius”, din Constanta, dar am inghetat facultatea dupa primul an. La primele filmari, am fost un pic inhibata, dar pe parcurs m-am relaxat. Imi doream de multa vreme sa joc in filme XXX si toata lumea mi-a spus ca sunt facuta pentru asta.”

“Nu am un iubit, sunt singura. Ca sa ma cucereasca, un barbat ar trebui sa fie gentleman, sa ma faca sa ma simt femeie si sa imi poata oferi tot ceea ce-mi doresc”

Ea este Aysha Rouge, o tânără din Constanţa care prin ambiţie şi sacrificiu şi-a dat peste cap kil… s-a realizat profesional. O femeie de carieră, o profesionistă, un talent nativ şi un suflet încăpător. Toată lumea i-a spus că e făcută pentru asta. Oare cum a sunat, mai exact, încurajarea respectivă venită din partea apropiaţilor?

Fata mamei, tu o să giugiuleşti gâscanul ca nimeni alta!
Continue reading

Catch and release a la Dani Corban

dani stiucaApele Deltei sunt multicolore. În funcţie de sol şi vegetaţie, îşi schimbă nuanţele mai ceva ca părul unei rebele adolescentine de vreo 40 de ani. Şi fiecare luciu, fiecare val, fiecare spectru de lumini reflectate şi refractate se transformă în liste de ingrediente pentru cunoscători. Este suficient să interpretezi corect irizarea apei şi vei cunoaşte conţinutul din adâncuri.

În apele tulburi şi pământii se ascunde crapul, în cele de capucino cu extra lapte am înţeles că aş avea ceva şanse la şalău. În cele cu nuanţe trandafirii de limpezime ştiuca îţi va ataca linguriţa. În cele albastru-marin mănâncă pelicanii. Iar în cele violacee fumează melcii trabucuri din piele de şarpe.

Cu lecţia cititului în valuri bine învăţată, şi după vreo trei ore de lansări ratate (la rândunicile din pomii de pe mal), am reuşit! Prima mea captură la linguriţă. Un exemplar rar de ştiucalete, cu solzi aurii, ochi de spahiu căpiat şi fălci de vrăjitoare octogenară. O superbă captură de vreo 200 de grame.
Continue reading

Pelicani la masă

pelicanAm văzut pentru prima dată o colonie de pelicani, la masă. La masa lor, nu la a mea. Stăteau grupaţi ca o turmă de oi şi păşteau peştele de la suprafaţa apei. Am înţeles de la localnici că lucrează în echipă cu cormoranii şi se hrănesc împreună. Cormoranii pătrund în adâncime şi ridică peştele spre căpăţânile ciolănoase de pelican. Şi atunci începe măcelul.

Într-adevăr, i-am surprins în timpul festinului şi chiar lucrează împreună. Printre sutele de păsăroi albi şi greoi, cu ciocuri lungi şi ascuţite ca târnăcoapele, făceau planări dansante şi câteva siluete suple, negricioase.
Continue reading

Crampele unui writing dead

drac deltaNu am mai dormit de 36 de ore. Vă scriu dintr-o casă bătrânească din Sf. Gheorge, cel mai nou pământ românesc. Este, de fapt, o fâşie îngustă de pământ recent dezvelit de ape. Văd localitatea pentru a doua oară în viaţă şi o ating în premieră cu talpa. Prima dată am atins-o doar cu patina.

Sunt foarte multe de povestit, dar, momentan, mă simt, mă mişc şi gândesc ca un walking dead. Nu neapărat din cauza celor 36 de ore menţionate. Vinovaţii sunt domnii Snickers şi Pepsi, pe care i-am cunoscut noaptea trecută în apropiere de Drobeta Turnu-Severin. Mi-au intrat la inimă. Mă rog, la o palmă sub inimă;şi au început bairam, scandaluri, nebunii, bătăi în cuţite cum nu a mai trăit moş din moş din stomacul meu.

Îmi pare rău doar de drumul cu vaporul spre Sf Gheorghe, capătul de bebeluş din pământ al Deltei. Când te perpeleşti în năduşeala celor mai înţepătoare crampe simţite vreodată, îţi pierzi puţin îndeletnicirea de a transforma imagini brute în metafore.

Între timp,s-a lăsat noaptea. 9 iunie, ora 21:30, noaptea nu are încă negrul acela pur, de cap vârât pe fundul butoiului din beciul bunicilor. Nu e bezna fatalităţii, aia care-ţi pupă sufletul prin ochi, îi simte gustul scârbavnic şi ţi-l soarbe. E mai degrabă un crepuscul târziu, suficient luminat pentru a desena corect conturul lumii, cu netrebnicia ta cu tot.
Continue reading

Cel mai vândut scriitor oltean de la Sorescu încoace

old-toilet„Iminentul” blogger şi scriitor Liviu Andrei este demnul urmaş al lui Marin Sorescu şi „singurul prozator care a adus ceva nou în literatura română din 90 și până azi”. Vă prezint două fragmente din palpitarea de haială a celui mai vândut dintre olteni:

“…vreau să vă ofer azi o mostră de afânătură securistă dintre cele mai josnice care m-au lovit în ultima vreme. Mai exact aseară. Autorii sunt masonul Radu Paraschivescu, un lăbar comunistoid cu floci de tip Chalana desupra gurii spurcate, lipsit de talent literar, hrănit copios cu stârvet de fosta editură Politică, azi Humanitas, ca o variantă Muppets a pamfletului cațavencian.”

“Literatura de cuțit doare, taie, e penetrantă și e floarea de cactus a tranziției țepoase care pute cumva. Dar măcar are un miros. Tândală Banciu și căcăcilă Paraschivescu erau intrigați de faptul că le-am replicat lu’ alde Iaru și găștii cu diabet sărat de la Adevărul că sunt cel mai vândut autor oltean de la Marin Sorescu încoace. Totuși, nu am mințit cu nimic. Eu vând, pizdarilor!”
Continue reading

Taximetriştii intelectuali din Bucureşti

De Ziua Copilului, ne-am gândit să organizăm un concurs, sponsorizat prin munca domnişoarei Punct. Mai exact, trei şedinţe foto pentru copii, gratis. Şedinţe al căror preţ cumulat este în mod normal 225 de euro. Trebuia doar să te înscri în concurs, dând „like” şi „share” paginii noastre de facebook. Iar noi, folosind un program de randomizare, declaram câştigători primii trei copii.

Repet, nu trebuia să plăteşti ceva, şedinţele foto erau cadou pentru copii. Şi dacă nu erai interesat, nu îţi băga cineva cu forţa pe gât concursul, nici nu îţi fura preţiosul „like”.

Cam atât a înţeles un tată responsabil şi ilustru comandant de Logan la Speed Taxi:

prtscr1
Continue reading

Să nu te bazezi pe femei

Pentru că aşa e-n tenis.

simona_halep_tenis_decolteu

Simona Halep s-a calificat în sferturi la Roland Garros, după ce a eliminat-o ieri, in două seturi, pe Sloane Stephens. Halep este şi favorită pentru a câştiga turneul, dacă luăm în calcul clasamentul WTA.

De ce este favorită? Nu pentru că ar conduce cumva topul mondial, WTA. Dar primele 3 jucătoare din clasament – în ordine, Serena Williams (11590 pct.), Na Li (7540 pct.) şi Radwanska (6360 pct.) – au fost eliminate încă din fazele incipiente ale competiţiei! Halep se află pe locul 4, cu 5140 de puncte.

Şi acum, imaginaţi-vă cum ar arăta un turneu de grand slam, în care lipsesc Nadal şi Djokovic. Un Roland Garros la care primii doi, sau chiar trei cei mai buni jucători din lume sunt eliminaţi din primele meciuri. Ce interes ar mai atrage un grand slam la care cei mai buni jucători nu participă măcar în optimile de finală, aşa cum s-a întâmplat la femei?
Continue reading

The curious case of Lily

insane-manPoate cineva să îmi explice, măcar sumar, care e strategia lui Antonescu? În urmă cu vreo trei luni, era preşedintele PNL şi candidatul la preşedinţie din partea USL. Acum e Crin.

Fără vreun motiv cunoscut electoratului şi publicului spectator, d-l Antonescu a renunţat în trei luni la funcţia de preşedinte PNL, mai nou şi la cea de preşedinte interimar, la funcţia de preşedinte al Senatului şi la candidatura pentru prima funcţie în stat. Adică la tot ce îl lega de scena politică. Oare era legat cu forţa?
Continue reading