Iertaţi fie profesorii noştri

Mi-am propus să pomenesc, fără concordie şi sfială, numele celor ce m-au dăscălit până la vârsta maturităţii. În acest articol, vreau doar să critic, deci este o listă a urgisiţilor, pomenirea celor care mi-au schingiuit personalitatea şi mi-au îngălat amintirile. Înţeleg că au avut oportunitatea asta dintr-un burlesc al sorţii ce guvernează universul, iar eu trebuie să-mi accept condiţia bobului de orez în malaxorul timpului. Totuşi, hai să-i pomenesc.

Doamna educatoare suferea de o ignoranţă infantilă, nu cred că a bifat corect mai mult de patru clase. Descoperisem precoce taina pătratelor perfecte întru impresionarea corpolentei domniţe; încep lejer, cu un radical din nouă. Şi dispare domniţa într-un trap vibrant, să înştiinţeze restul colegelor mai june (alea cu opt clase, deci dublu erudite) – “Fetilor, voi ştiţi cum e cu radicalii ăştia?!” Atunci când am întrebat despre numerele negative, mi-a răspuns că nu se poate din unu să scad doi. Această operaţie depăşeşte rigorile matematicii.
Doamna învăţătoare a fost o prezenţă binefăcătoare, sărim peste şi ajungem în gimnaziu.

Doamna Veronica, diriginta! Niciun pamfletar nu ar fi în stare să întruchipeze atât de loial (şi generos) scrofoşenia scăpată de sub coada vacii într-un bloc turn, la oraş. Cei care aţi auzit-o pe Elena Ceauşescu în puţinele înregistrări ştiţi vocea ţărănismului pur, sunetul hodorogit şi cioplirea vocalelor cu barda, tonul care întoarce brazda fără plug şi boul fără bici. Ei, în comparaţie cu Doamna Veronica, Leana părea cel mai iscusit orator al Academiei Române.
Şi Doamna Veronica, diriga, era profă de română şi latină!
Continue reading

Pariu pe un meci plicticos


M-aş fi încumetat la un 0-0 limpede, dacă nu mă speria imaginea scundacului Toşca, deşelat de căpcăunii Jorgensen şi Cornelius.
Mai degrabă 1-1, al lor cu capul şi al nostru cu sufletul.

Daum rămâne consecvent promisiunii din prima zi de muncă “Vom ataca, vom construi, vom schimba mentalitatea!”
Vom fi din nou cea mai ofensivă şi pasatoare echipă din Europa, nu există alt rezultat atunci când joci cu 5 (cinci) fundaşi pe teren propriu.
Continue reading

Bate fierul! Se ascute coasa.

Mă pregătesc, peste un număr secret de zile (poate săptămâni), să împuşc al treizecilea an de umbră făcută pământului. Văd deja moţul bornei funeste – imaterial, dar pustiitor. Un nod de energie diavolească în care se dezintegrează limba orologiului, lăsând doar pulberea să curgă peste cifrele rămase.

E borna care marchează degenerescenţa fizică şi psihică. Sau, cum ar zice furnizorii noştri de cultură, it’s all downhill from here! Iar asta nu este o smiorcăială cauzată de menopauza combinată cu mai multe pahare de vin. Doar anatomie.
Unde s-au scurs treizeci de ani, fără un număr secret de zile (poate săptămâni)? Ăştia au fost ultimii patru:

Înaintea lor, îmi amintesc doar curajul prostesc al peştişorului care vrea să înoate dincolo de pereţii acvariului.
Continue reading

Pleşu – comedie şi prostie

Prima picanterie mi se pare colaborarea universitar-clericală. Materialul cu Pleşu în rol de Micutzu a fost postat pe youtube de Arhiepiscopia Tomisului. Iar printre invitaţii din Aula Magna, blagosloveşte Înalt Prea Sfinţitul Teodosie Coruptul. La acea vreme, era Teodosie Hoţul sau Teodosie Escrocul; încă nu intrase pe fir Direcţia Naţională Anticorupţie.

Mi-a plăcut discursul şi mai ales veşmântul universitar al d-lui Pleşu. Nu este cusut cu aur ca mantia preasfinţiţilor, dar îmbracă într-un sporostegiu princiar preaplinul sapienţei. Digerabile glumiţele, deşi calităţile d-lui Pleşu sunt mai degrabă scriitoriceşti, nu oratorice. Trecând peste cacofonii şi bâlbâieli, am avut impresia că elocvența a fost sabotată dintr-un exces de comoditate (atunci când începi să spui ceva, dar te înmoaie lenea pe la mijloc).
Continue reading

Dreptatea lui Dănăilă

Atunci când nu distingem culori, rătăcim într-un labirint cu pereţi albi şi negri, convinşi că în orice poveste există doar personaje pozitive şi negative. Care sunt ăia buni? Eu pentru cine scandez, cu cine votez, pe cine înjur?

Într-un astfel de micro-univers, putem avea impresia că există adevăr, dreptate, perfecţiune şi eroi. Un neurochirurg care a salvat mii de pacienţi cum poate fi în micro-universul nostru construit din ipoteze false? Simpla informaţie a salvării de vieţi omeneşti ne agaţă în piroanele subconştientului o nesfârşită împletitură de însuşiri pozitive. Atributele supereroului!
Poate supereroul nostru să fie misogin şi homofob? Conform standardelor sociale la care ne raportăm în această etapă istorică, nu. În niciun caz!
Continue reading

România, ţara trolilor

troll

Atunci când te împaci cu hidoşenia sorţii, parcă nu mai simţi aceeaşi repulsie. Mai mult, după ce soarta te iubeşte cu forţa de câteva ori, începe să-ţi placă. Am auzit teoria asta la un filozof vasluian.

Aplicat la cazul meu, pot spune că m-am liniştit în privinţa traiului românesc, alături de iubiţii mei români. Mi-am propus să nu mai critic politicienii aleşi. Doar sunt oglinda noastră, a tuturor, nu s-au teleportat de pe Planeta Urâţilor Libidinoşi şi Afurisiţi.

Da, au apărut şi unele himere, jocuri de lumini hipnotice testate de soartă. Iohannis, Cioloş, băieţi buni. Doar că nu e vremea lor. Au fost prezentaţi prematur, înaintea programului. La fel ca şi hipsterul suprem – Remus Cernea. Nu e rău ce lozeşte prin spaţiul public; delfinii sunt nişte fiinţe adorabile. Dar nu te poţi îngrijora de statutul social al delfinilor, într-o ţară în care copiii mor cu zile din lipsa medicamentelor elementare.
Continue reading

România a picat testul

4 martie, 2017:

Văd că aleşii noştri fac eforturi pentru a ne asigura că totul este în plan, rotiţele sunt unse, avem şi combustibil, iar busola este de înaltă precizie. Europa cu două viteze este doar o metaforă de conjunctură a liderilor europeni, o glumiţă aruncată la șuetă pentru a păstra vie conversaţia.

“Discuţiile doar au început.”, “Drumul dezbaterii este lung.”, “România este o piesă grea.” – Doar câteva dintre pocnitorile aruncate de politicienii noştri pentru a ne convinge că nu noi suntem oaia neagră. Deloc. Hai, cel mult sură.

În realitate, totul este stabilit, dezbaterile nu-şi au rostul. România a picat testul.
Continue reading

Femeile sunt inferioare – varianta hardcore

Mai ţineţi mine când, sătul să-mi odihnesc mintea, am început să mârâi pe la gardul feministelor?
Femeile sunt inferioare – un articol la care privesc ruşinat peste umăr. Nu pentru că aş fi înfoiat orgoliul războinicelor din online – o femeie cu toate ţiglele pe acoperiş nu ar lua vreodată în serios asemenea texte. Dar sunt jenat de nivelul scăzut al trolling-ului. Se putea mult mai fin, mai delicat, mai elegant. Mai deştept.

Posibil să-mi adun forţele pentru o nouă demonstraţie exhaustivă a inferiorităţii femeieşti, zilele astea. Pe măsură ce trec orele şi se apropie 8 martie, simt cum se caţără pe mine inspiraţia.
Şi acum, că tot v-am introdus în subiect şi am explicat legătura între trolling ieftin şi ţigle pe acoperiş, daţi-mi voie să vi-l prezint pe Dumnezeu:
Continue reading

Discriminare, raţiune, ţigănisme

tigani

M-am împiedicat ieri de o ştire ascuţită care m-ar fi îndemnat la râs, dacă nu îmi atârna jena de obraji.
120 de români au plecat dintr-un restaurant din Spania, fără să achite nota. Participanţi la un botez, s-au ridicat frumuşel toţi 120, au părăsit incinta pe motiv că vor să danseze, şi duşi au fost. Tot grupul, fără excepţie! Asta da coordonare.
Fibra mea rasistă a început să vibreze, chiar dacă ştirea era clar despre 120 de români.
Continue reading

Popescu şi manipularea

Mai mult decât disecarea firului de filigran într-un expozeu emfatic, m-ar fi interesat un CTP care îşi duce la capăt singura idee de-a dreptul spectaculoasă. M-a aţâţat şmechereşte şi m-a uitat fără răspuns.
Care este diferenţa între ţărâna în care s-a transformat un prost şi ţărâna în care s-a transformat un gânditor?
Revenim.
Continue reading