Ai ceva de zis?
Culeasă de aka anatati
Cu Treptele supui văditei gale
Sfânt jocul în speranţă, de pe sund,
Treci pietrele apunerii egale
Supt văile respinse, ce nu sunt.
Ţi-e inima la vârste viitoare
Ca şarpele pe muzici înnodat,
Rotit de două ori la mărul-soare,
În minutare-aprins – şi încrestat.
Un guru saudit prezintă într-un mod savant anecdota mişcării de rotaţie:
De apreciat modestia înţeleptului muslim care răspunde întrebărilor adresate de telespectatori. O prezenţă decentă pe sticlă. Fără barba de capră ar prinde lejer un rol în Prince of Bel-Air.
Nu am avut până acum ghinionul de a vizita tărâmurile musulmane din sud-estul Mediteranei. Pot doar să vă explic cum arată problemuţa, privită din exterior.
Liderii musulmani din zona respectivă cu siguranţă nu sunt cretini. Acele state au împrumutat de la “vestici” toate privilegiile evoluţiei tehnologice. Au personal calificat, au companii aeriene, ştiu foarte bine cum arată un zbor Sharjah – Beijing.
Continue reading
Pe Facebook circulă de ceva timp un filmuleţ realizat de nişte concetăţeni mai ciudăţei. Este un reportaj turnat pe marginea unui lac şi comentat probabil cu intenţii pamfletăreşti. Nu îl voi posta pe site pentru că, din punctul meu de vedere, este o jegoşenie sinistră. Genul de jegoşenie care nu ar trebui răspândită în online.
Pe scurt, câţiva cetăţeni de naţionalitate română şi etnie ţigănească îşi plâng moartea copilului de doi ani. Copil de doi ani care s-a înecat în lacul amintit în primul paragraf. Glumeţii care au realizat reportajul îi numesc pe ţigani “zburătoare”, iar victima, copilul de doi ani, este numită “pui de cioară”. “Puiul de cioară a zburat în lac”, “O zburătoare mai puţin”, stilul ăsta de comedie savuroasă.
Continue reading
Timbrul Cultural este noua găselniţă de sifonat bani, scornită de aleşii poporului. Ideea este pe cât de simplă, pe atât de imbecilă/ticăloasă. Produsele şi activităţile culturale vor fi taxate în plus. Dacă se poate, de ce nu?
Asta presupune bilete mai scumpe la teatru, concert, muzeu, expoziţie de răşini, etc. Şi, cel mai important, preţuri mai mari la cărţi.
În cazul cărţilor, prostia este supremă. Timbrul Cultural se va aplica după tipărire, indiferent de vânzări. Dacă editura scoate un tiraj de 5000 de cărţi, va plăti 5000 de timbre. Chit că va vinde 100. Este o taxă anticipată. Vinzi, nu vinzi, noi banii îi colectăm preventiv.
Proiectul de lege a fost iniţiat de 84 de senatori şi deputaţi, a fost adoptat de Senat şi a primit aviz de la Comisia Juridică.
Ironia proiectului de lege este dată de scopul declarat al iniţiatorilor. Aceşti bani abuziv colectaţi de stat vor fi destinaţi “uniunilor şi organizaţiilor de creatori”. Mai pe scurt, dăm un şut în fuduliile culturii, nu pentru a o face knockout, ci pentru a o ajuta. Aham.
Continue reading
În ciuda numeroaselor dovezi care sar în ochi din absolut orice site cât de cât vizitat, refuz să cred în prostia cronicizată a online-ului. Internetul nu poate fi plin de proşti. Accesul relativ facil şi neîngrădit al oricărei persoane transformă mediul virtual într-o replică fidelă realităţii.
Internetul este oglinda societăţii. Altfel nu are cum, şi cred asta cu tărie.
Şi atunci, de ce avem atât de des senzaţia că toată drojdia cea îngălată, toţi neuronii cei încetinei, toţi creieraşii suferinzi de retard s-au adunat într-o comunitate infinită, populând internetul?
Suficient să citeşti comentariile postate la un articol ajuns viral. De exemplu ĂSTA. Şi comentariile “scăpate” sunt cele inteligente şi de bun-simţ; v-ar crăpa nasul de ruşine dacă le-aţi vedea pe cele ajunse în Trash.
Continue reading
El, cu fruntea lată, pitită sub cârlionţi cafenii. Perciunii îi înveleu obrajii, terminându-se într-o barbă stufoasă, dar dichisită; groasă cam la două degete de bere brună, bine turnată. Sprâncenele se ondulau adesea peste neastâmpărul grimaselor. Avea un clocot în ochi, şi la fiecare oftat păreau să nu-şi mai încapă în orbite.
Ea, feţişoara candidă, cu linii delicate şi oase mici. Doua palme cremoase de înger îi mângâiau pomeţii şi tâmplele, spălându-i poftele carnale de pe chip.
Avea o pitulice speriată în piept şi bătaia aripilor i se topea în tremurul buzelor. Ar fi vorbit mai devreme, dar s-a blocat privindu-l.
El i-a simţit palpitaţia, i-a văzut pulsul ce-i curge prin ochi.
-Pari neliniştită. Ce-ai păţit?
Continue reading
Nu duminica asta ci aialaltă va avea loc Gala Premiilor Oscar 2015. Deja se ştie cine va câştiga marele premiu, Cel mai bun film. Ralph Fiennes, Edward Norton şi Jude Law, combinaţia fatală în Grand Budapest Hotel. Bravo lor, să-l ia pe domnul Oscar, să-l pupe şi răspupe, să le mulţumească prietenilor, femiliei şi forţelor oculte. Felicitări şi la mai mare!
Şi acum, poate e cineva în stare să îmi explice de ce bomboana cinematografică a anului, Interstellar, lipseşte cu desăvârşire de pe lista candidaţilor. Cel mai bun mixaj de sunet şi Cel mai bun montaj de sunet nu sunt categorii. Sunt nişte glumiţe aruncate parcă în ciudă, să umilească şi mai mult Interstellar.
Iar faptul că a fost trecut pe lista “Cele mai bune efecte vizuale” demonstrează fie ironie, fie prostie. Ce retardel mojic a făcut nominalizările astea? Efectele vizuale din Interstellar sunt la nivelul anilor ’70. La fel de bine puteau să apară în Star Trek, nimeni nu s-ar fi minunat de splendoarea vizuală a peliculei.
Continue reading
Amurg
Priveam soarele strivind oraşul mut
Ca un cavou de plumb, surpat peste cadavru.
Oraşul înhumat al timpului pierdut
Unde-am crescut cochet cu funia de gât
Acronic legănat de candelabru.
Vin razele călâi să-mi pupe gâtul frânt
Sunt buze de călău atins de vină.
S-a înecat oraşul în seva ce mi-a supt,
Îmi plouă cu schelete în sufletul de lut
Din norii plângăcioşi ce-mi fac cunună.
Liderii mondiali au pus suficientă presiune pe Vladimir Putin, iar acesta a clacat. Capitularea Rusiei este completă, Putin a ajuns subiect de glumă. Este molâul din curtea şcolii pe care toată lumea îl ia peste picior.
Până şi penibilul aghiotant Aleksandr Lukasenko, dictatorul Belarusului, îşi permite să-l umilească în public. Până mai ieri însărcinat de Putin cu umezirea hârtiei igienice, Lukasenko îi trage acum molâului scaunul de sub fund.
Unii dintre noi, excepţional de puţini, sunt olimpici internaţionali în felurite discipline, realiste şi umaniste. Sunt recunoscuţi la unison şi primiti cu braţele deschise de la Québec la Sydney. Din Murmansk în Țara de Foc.
Restul, terifiant de mulţi, participăm de câteva zile la balcaniada prostiei. Nu prea ar vrea nimeni să ne primească pe nicăieri; cu tot political correctness-ul care îi trage de urechi. Ne recunoaştem între noi, de la Târgu Ocna la Chilia Veche, via Cotroceni.
Continue reading
