Ai ceva de zis?
Haiku este matematică pentru roboţeii cu ochi migdalaţi şi suflet în baza 2. Românul nu poate trăi în binar, cu algoritmi ingenioşi, dar seci, construiţi din două cifre. 11001010001 = catharsis
Minţi adunate
Topite şi turnate
În cochilie:
Casa melcului
Cărată pe dâre reci
Un drum infinit.
Mulţi melci adormiţi
Striviţi sub cochilie
Turnată greşit
Pe dârele reci
Pupăm cadavre de melci
Visăm infinit.
Mă refer la monarhia absolută, nu glumiţele sclifosiţilor elitişti din Europa. Nu, monarhia adevărată, autoritară, cum există de exemplu în Arabia Saudită. Autocraţia în care regele, sângele albastru, taie şi spânzură. La propriu.
Un poliţist saudit a răspândit săptămâna trecută un filmuleţ în online. Filmuleţ care m-a făcut să tremur de nervi şi scârbă minute bune; chiar şi acum regret profund că am avut curiozitatea să îl vizionez.
O femeie a fost decapitată cu SABIA de autorităţi, în public, în centrul oraşului sfânt Mecca. Poliţistul care a filmat buna aplicare a legii a fost recent arestat şi probabil va avea aceeaşi soartă.
Continue reading
Din categoria “Prin ce miracol reuşeşte planeta să hrănească 7 miliarde de oameni?” vi-l prezint pe Arnold, un spectaculos exemplar al rasei belgian blue.
Respectiva rasă de bou este renumită pentru capacitatea de a asimila fibră peste fibră, aproape fără pic de grăsime. Până atinge dimensiunile din poză. Un fel de idol al culturiştilor din lumea întreagă.
Singurele probleme sunt legate de nutriţie şi înmulţire. Din ce am înţeles, “Albăstrelul belgian” este foarte mofturos, nu mănâncă orice soarbă de porci. Are nevoie de o hrană concentrată, bogată în proteine. Cum spuneam, pe model culturist.
Continue reading
Câteva citate din filozoful Tony Poptamas:
“Deasupra tuturor lucrurilor fii eroina vieţii tale, nu victima!”
“Hai să plecăm undeva departe! Doar eu şi tu! Cât mai departe!”
“Când ştii că nu ai nimic de pierdut atunci eşti liber să rişti TOTUL”
“Zâmbeşte! Te va face să arăţi mai bine. Roagă-te! Te va menţine puternic. Iubeşte! Te ve bucura mai mult de viaţă”
Staţi că mai avem. Filozoful este şi poet:
“Toată noaptea n-am dormit,
Am stat şi am feisbucit,
Iar acum mi-e foarte somn…
Dar e prea târziu să dorm!”
Presupun că aţi devenit deja dependenţi de literatura semnată Tony Poptamas. Găsiţi restul operei AICI. Nu este nici urmă de ironie în aprecierea filozofului, poetului, artistului Poptamas. Privind cele peste 920 de Mii de “likes” adunate pe pagina sa, cred că e cazul să ne aşezăm cuminţi în bănci şi să luăm notiţe.
Continue reading
Ştiu că unii dintre voi poate sunt deja suprasaturaţi de comentarea şi răscomentarea bombei începutului de an. Dar nu vă pot ajuta. Apar momente când firea sensibilă şi sufletistă ce mă defineşte vrea să răbufnească. Da, este adevărat. Vom discuta despre şocul anului şi despre Charlie.
Nimeni nu va uita vreodată zbuciumul orologiului din fatidica zi: 13 ianuarie 2015
Ziua când ulcerul cosmic a crăpat şi Soarele a scuipat gheaţă. Ziua când Ronnie The Rocket O’Sullivan a reuşit al 775-lea break de peste 100 pct. Ziua când i-a furat recordul all time prietenului Stephen Hendry. Şi, nu în ultimul rând, 13 ianuarie, ziua de naştere a lui Stephen Hendry. Epic!
Cu ocazia asta, Ronnie a semnat un super autograf pe care actorul, regizorul şi amatorul de snooker Charlie vrea să îl câştige. Concursul a fost lansat aici
Trebuie să fii Ronnie pentru a merita autograful lui Ronnie. Sau să fii Charlie.
“E ultima mizerie pe care o mai suport în ţara asta! Gata, plec în afară!” Aşa a sunat, într-o formulare aproximativă, strigătul disperat al unei doamne medic din România. Dânsa este una din cele 75 de mii de persoane datoare în franci elveţieni. Am auzit numărul 75 de mii rostit seara trecută de Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR. Deci nu 200 de mii, 150 de mii, sau alte estimări răspândite în presă.
Am insistat pe numărul exact, pentru că de el depind amploarea fenomenului şi posibilele rezolvări. Tot d-l Vasilescu a explicat foarte clar că grupul celor 75 de mii de îndatoraţi în CHF nu reprezintă un factor de risc pentru economia naţională, deci nu s-ar justifica intervenţia BNR. Surpriză, Banca Naţională nu este un îngeraş economist care salvează după criterii diferenţiale fiecare cetăţean în parte.
Continue reading
“Şi cum o privea sultanul, ea se-ntunecă… dispare;
Iar din inima lui simte un copac cum că răsare,
Care creşte într-o clipă ca în veacuri, mereu creşte,
Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lăţeşte;
Umbra lui cea uriaşă orizontul îl cuprinde
Şi sub dânsul universul într-o umbră se întinde;
Iar în patru părţi a lumii vede şiruri munţii mari,
Atlasul, Caucazul, Taurul şi Balcanii seculari;
Vede Eufratul şi Tigris, Nilul, Dunărea bătrână –
Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână.
Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri
Şi corăbiile negre legănându-se pe râuri,
Valurile verzi de grâie legănându-se pe lanuri,
Mările ţărmuitoare şi cetăţi lângă limanuri,
Toate se întind nainte-i… ca pe-un uriaş covor,
Vede ţară lângă ţară şi popor lângă popor –
Ca prin neguri alburie se strevăd şi se prefac
În întinsă-mpărăţie sub o umbră de copac.”
#islamizareaeuropei
#lamultiani
După aşteptări îndelungate şi rafale de înghiţituri în sec, am reuşit! Primul pub răsărit aproape de culcuş şi cu Terapia în meniu. Preţul este decent, am plătit 11 lei pentru Platinul din poză. Merită. Dacă ar vinde şi Goldul undeva la 6-7 lei, într-adevăr mi s-ar părea un târg corect.
Este un pub mărunţel, dar are scenă şi instrumente muzicale. Presupun că uneori vin diverşti artişti să execute cântări. Poate în seri mai aglomerate. Pe durata vizitei noastre de două ore, am fost singurii clienţi.
Locaşul este la parterul unei clădiri de lângă Carrefour Unirii. Se numeşte La Boheme şi îl voi vizita din nou cu mare plăcere. Măcar pentru dom’şoara care mi-a adus paharele cu Platin..
Am citit articolul anterior postat de Vlad. Şi, pintre altele, mi-am pus următoarea întrebare.
Cine şi când are dreptul să strige: Ipocrizie!
Cineva afectat in mod direct si crâncen de fenomen este mai îndreptăţit să tune şi să fulgere? Poate să te numească nesimţit, ignorant, ipocrit? Dar să afirme “Vomităm pe toţi aceşti oameni care brusc spun că ne sunt prieteni”?
Tocmai a făcut-o Bernard Willem Holtrop, unul dintre caricaturiștii de la Charlie Hebdo. “We vomit on all these people who suddenly say they are our friends.” (sursa)
Continue reading
Noaptea trecută am fost cu prietenul meu pitic la nişte beri sănătoase. Pe stil vechi, ghioagă bărbătească; adică ieftine şi multe.
Şi cum ne distram îl ăl mai fiţă loc din tot Bucureştiul, la mine-n dormitor, l-am găsit pe băiatul ăsta. Dacă nu aţi vizonat până acum măcar un sezon din Family Guy, filmuleţul o să vă lase nemuritori şi reci ca pe luceferi.
Pentru restul, pentru oamenii normali, aşa ceva nu are cum să existe. E prea ţâţă de mâţă. Prea capodoperă: