Sfârşitul erei mămălişchi

arla1_28880200În februarie 2013, Hristo Stoicikov şi-a declarat la tv dragostea pentru mămăligari. Citez: “România este casa mea. Am aici casa lui Hagi, casa lui Popescu, casa lui Giovani”. A fost începutul sfârşitului pentru era mămălişchi. La doar câteva luni mai târziu, Stoicikov urma să îşi piardă două din cele trei case.

Cum îţi dai seama că pe maidan curg ale ape, nu neapărat mai limpezi? Te uiţi la clasicul Steaua – Dinamo şi simţi că lipseşte ceva. De fapt, lipsesc mai multe. De la Dinamo au fugit toţi câinii, lăsând în urmă doar căţei jigăriți. Şi câţiva pui de primate inferioare prin tribune, să mai arunce câte o petardă în capul portarului stelist.

Iar de la Steaua lipsesc conducătorii. Stâlpii de telemea şi sugiuc. Fără Jiji şi Meme, parcă nu e clasicul ca pe vremurile bune.
Continue reading

Cazul Udrea la Paris

hotel-bristolDin punctul meu de vedere, cazul Udrea la Paris nu există. Mi se par doar speculaţii pornite din fragmente de repulsie, asimilate prin intruziune de aparatul nostru perceptor. Udrea ne este antipatică, există suspiciuni că DIICOT o fereşte de anchete, Udrea şi şefa DIICOT apar pe stradă în Paris. Automat luăm foc, exclusiv pe bază de presupuneri, fără nimic palpabil.

Dar am totuşi trei întrebări pornind de la pseudo-cazul Udrea la Paris.
Continue reading

Savant fb: Vaccinurile provoacă autism

olivia steerOlivia Steer: “Nu cred în vaccinuri pentru că toate au în compoziţia lor mercur şi aluminiu, o combinaţie fatală, care de cele mai multe ori dă probleme de sănătate copiilor, iar în cazurile mai grave autism. Mă ţin departe de ele.”

Cine este tanti asta? Dacă nu aţi auzit de ea, nu are rost să vă spun de apariţiile ei televizate, inclusiv apariţia în care şi-a dat foarte doct cu părerea despre vaccinuri. Pe scurt, este soţia lui Andi Moisescu.

Dar cum talentul şi cunoştinţele vaste despre chimie, biologie şi farmaceutică nu au putut rămâne îmbuteliate în trupu-i de zână, soţie şi mamă, Olivia a început să exprime păreri. În articole şi emisiuni tv despre cum te fac lăptucile mai tânăr, ridichia mai ţanţoş şi, mai nou, vaccinurile autist.
Continue reading

Strofa de joi

Românie din străbuni,
Ţara mea de duh şi stâncă,
Precum dangătul răsuni,
Eşti ca doina de adâncă.

Aripi mari te duc în zbor
Către zări de mult visate.
România mea de dor,
Ţara mea de libertate.

Nu mai pui nădejdii frâu,
Tot ce-i rău e-acum în scapăt.
România mea de grâu
Şi de codri fără capăt.

Campania electorală pentru cre(ş)tini

udreaÎn trei zile mergem la vot, neamule. Zic mergem cu jumătate de gură, pentru că îmi va fi teribil de greu să mă urnesc din fotoliu pentru un scop atât de prizărit. Asta în ciuda campaniei agresive revărsate peste locul de joacă al emancipaţilor, aka online.

De la filmuleţe cu vedetuţe care mai de care mai penibiluţe, până la adevărate producţii hollywoodiene cu Vodă şi fraţii Buzeşti. Mi s-a făcut pielea de găină sodomizată în guşă când am văzut elucubrația. De parcă motivaţia de a-ţi apăra nevasta de flocii ienicerului e tot una cu motivaţia de a ţine în mână o ştampilă. Ca să alegi între un bou şi un bou cu ţâţe.
Continue reading

Imobiliare pentru şobolani

apartamentM-am uitat ieri, pur informativ, peste câteva oferte de vânzări/cumpărări apartamente. Nu a durat mult. Ştiţi senzaţia aia, când, din greşeală, atraşi de curăţenie şi o chelneriţă zâmbitoare, ajungeţi în restaurantul greşit? Deschideţi meniul, cercetaţi lista de preţuri de sus în jos. Şi realizaţi că nu este suficient de lungă. Ar mai fi fost nevoie de măcar jumate de metru în josul listei pentru stilul vostru echilibrat şi chibzuit.

Exact senzaţia asta am avut-o ieri. Mi-am dat rapid seama că meniul apartamentelor este prea scurt. Mi-am tras două perechi de palme pentru reality check, am reevaluat situaţia: “Da, bă, ia să mă uit la garsoniere!” Într-un final, mi s-au lipit ochii de ceva oferte mai pământene, adică sume pe care eram în stare să le citesc. Voi ştiaţi că există garsoniere de 12 (doişpe tată!) metri pătraţi?!

Şi culmea, în ăia 12 metri au “bucătărie, hol, living şi baie”. Cum o funcţiona chestia asta? Stai călare pe veceu, sub bărbie ai chiuveta cu duş încorporat; între timp cureţi şi un cartof, îl pui la prăjit. Că aragazul e oricum o prelungire a budei. Un fel de shit-cooker în living, cum i-ar zice englezii.
Continue reading

Tolontan s-a dat pe brazdă

wozniacki-ivanovic-halep-data“În fond, scopul participării la o competiție este acela de a o cîștiga. Dacă, la un Campionat Mondial de fotbal, o echipă și-ar odihni jumătate din titulari și ar remiza în ultima partidă din grupe ca să nu întîlnească Germania, ci Paraguay, în “șaisprezecimi”, am considera asta o mișcare strategică, nu un blat. Iar dacă ar fi “naționala” României, am obliga-o să-și gîndească traseul astfel încît să meargă mai departe!
Doar pentru că tenisul e un sport individual, nu cumva concentrarea noastră de ultramoraliști pică pe un singur cal de bătaie?” (Cătălin Tolontan)

Într-un articol de pe tolo.ro, mămica presei sportive din România (tăticul e nea Ovidiu) încearcă să taie firul de păr în patru, vertical şi transversal. De ce avem pretenţii de moralitate în cazul Simonei Halep, iar în cazul unor fotbalişti nu? Să îi înţelegem mai bine alegoria fotbal-tenis, Tolo ne prezintă scenariul de mai sus, cu echipa de fotbal care îşi odihneşte titularii.
Continue reading

Siberia

siberia1A-nceput de ieri să cadă câte-un fulg. Pe final de octombrie, surpriză de la demiurg. M-am bucurat; îmi plac întunericul şi gheaţa, iubesc frigul cu patos. Extaz, în overcast de nimbostratus.

Ieşii azi în cojoc jupuit de pe berbec. La pâine, să-ndoi viforul pe piept. Şi-am transpirat ca porcul în piele de ovină, cu ditai plăvanul de soare-n spinare. Ce băşină.

Eu vreau răşină! S-o trag pe nări, cocoţat în vârf de brad congelat, cu ochiul omletă în zări. Vreau iarnă şi ger şi roţi scârţâite pe dungi de oţel. Vagoane cu ţurţuri şi iz de motor, să-mi care prostia şi suflul şi Firea.

Adânc în Siberia.

Norocosul şi superstitiosul

iordanescu-psd_mfax-765x581Din momentul în care Răzvan Burleanu a fost ales preşedintele FRF, am avut o senzaţie agasantă de făcătură. De cărţi însemnate pe la colţuri şi împărţite pe sub masă. Nu l-am cunoscut vreodată personal pe preşedintele Burleanu, l-am văzut în carne şi oase într-o singură ocazie, la un chef formal organizat de berari.

Mi-a lăsat aceeaşi senzaţie. Un tânăr venit cu un scop, nu neapărat al lui.
Nici dorinţa de a-l schimba pe norocosul Nea Piţi cu superstitiosul Tată Pui nu cred că-i aparţine. Asta nu e o idee venită dintr-un sânge proaspăt de june conducător. Mi se pare încă o împărţeală făcută pe sub masă, “noi între noi”.
Continue reading