Tony Poptamas este un erou

tony poptamasCâteva citate din filozoful Tony Poptamas:

“Deasupra tuturor lucrurilor fii eroina vieţii tale, nu victima!”
“Hai să plecăm undeva departe! Doar eu şi tu! Cât mai departe!”
“Când ştii că nu ai nimic de pierdut atunci eşti liber să rişti TOTUL”
“Zâmbeşte! Te va face să arăţi mai bine. Roagă-te! Te va menţine puternic. Iubeşte! Te ve bucura mai mult de viaţă”

Staţi că mai avem. Filozoful este şi poet:

“Toată noaptea n-am dormit,
Am stat şi am feisbucit,
Iar acum mi-e foarte somn…
Dar e prea târziu să dorm!”

Presupun că aţi devenit deja dependenţi de literatura semnată Tony Poptamas. Găsiţi restul operei AICI.  Nu este nici urmă de ironie în aprecierea filozofului, poetului, artistului Poptamas. Privind cele peste 920 de Mii de “likes” adunate pe pagina sa, cred că e cazul să ne aşezăm cuminţi în bănci şi să luăm notiţe.
Continue reading

775

Ştiu că unii dintre voi poate sunt deja suprasaturaţi de comentarea şi răscomentarea bombei începutului de an. Dar nu vă pot ajuta. Apar momente când firea sensibilă şi sufletistă ce mă defineşte vrea să răbufnească. Da, este adevărat. Vom discuta despre şocul anului şi despre Charlie.

Nimeni nu va uita vreodată zbuciumul orologiului din fatidica zi: 13 ianuarie 2015
Ziua când ulcerul cosmic a crăpat şi Soarele a scuipat gheaţă. Ziua când Ronnie The Rocket O’Sullivan a reuşit al 775-lea break de peste 100 pct. Ziua când i-a furat recordul all time prietenului Stephen Hendry. Şi, nu în ultimul rând, 13 ianuarie, ziua de naştere a lui Stephen Hendry. Epic!

Cu ocazia asta, Ronnie a semnat un super autograf pe care actorul, regizorul şi amatorul de snooker Charlie vrea să îl câştige. Concursul a fost lansat aici

Trebuie să fii Ronnie pentru a merita autograful lui Ronnie. Sau să fii Charlie.

Unde s-a răsturnat carul capitaliştilor

franc“E ultima mizerie pe care o mai suport în ţara asta! Gata, plec în afară!” Aşa a sunat, într-o formulare aproximativă, strigătul disperat al unei doamne medic din România. Dânsa este una din cele 75 de mii de persoane datoare în franci elveţieni. Am auzit numărul 75 de mii rostit seara trecută de Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR. Deci nu 200 de mii, 150 de mii, sau alte estimări răspândite în presă.

Am insistat pe numărul exact, pentru că de el depind amploarea fenomenului şi posibilele rezolvări. Tot d-l Vasilescu a explicat foarte clar că grupul celor 75 de mii de îndatoraţi în CHF nu reprezintă un factor de risc pentru economia naţională, deci nu s-ar justifica intervenţia BNR. Surpriză, Banca Naţională nu este un îngeraş economist care salvează după criterii diferenţiale fiecare cetăţean în parte.
Continue reading

Strofa de joi

“Şi cum o privea sultanul, ea se-ntunecă… dispare;
Iar din inima lui simte un copac cum că răsare,
Care creşte într-o clipă ca în veacuri, mereu creşte,
Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lăţeşte;
Umbra lui cea uriaşă orizontul îl cuprinde
Şi sub dânsul universul într-o umbră se întinde;
Iar în patru părţi a lumii vede şiruri munţii mari,
Atlasul, Caucazul, Taurul şi Balcanii seculari;
Vede Eufratul şi Tigris, Nilul, Dunărea bătrână –
Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână.
Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri
Şi corăbiile negre legănându-se pe râuri,
Valurile verzi de grâie legănându-se pe lanuri,
Mările ţărmuitoare şi cetăţi lângă limanuri,
Toate se întind nainte-i… ca pe-un uriaş covor,
Vede ţară lângă ţară şi popor lângă popor –
Ca prin neguri alburie se strevăd şi se prefac
În întinsă-mpărăţie sub o umbră de copac.”

#islamizareaeuropei
#lamultiani

Lungul drum al biruinţei

terapiaDupă aşteptări îndelungate şi rafale de înghiţituri în sec, am reuşit! Primul pub răsărit aproape de culcuş şi cu Terapia în meniu. Preţul este decent, am plătit 11 lei pentru Platinul din poză. Merită. Dacă ar vinde şi Goldul undeva la 6-7 lei, într-adevăr mi s-ar părea un târg corect.

Este un pub mărunţel, dar are scenă şi instrumente muzicale. Presupun că uneori vin diverşti artişti să execute cântări. Poate în seri mai aglomerate. Pe durata vizitei noastre de două ore, am fost singurii clienţi.

Locaşul este la parterul unei clădiri de lângă Carrefour Unirii. Se numeşte La Boheme şi îl voi vizita din nou cu mare plăcere. Măcar pentru dom’şoara care mi-a adus paharele cu Platin..

Despre voma lui Charlie

medalieAm citit articolul anterior postat de Vlad. Şi, pintre altele, mi-am pus următoarea întrebare.
Cine şi când are dreptul să strige: Ipocrizie!
Cineva afectat in mod direct si crâncen de fenomen este mai îndreptăţit să tune şi să fulgere? Poate să te numească nesimţit, ignorant, ipocrit? Dar să afirme “Vomităm pe toţi aceşti oameni care brusc spun că ne sunt prieteni”?

Tocmai a făcut-o Bernard Willem Holtrop, unul dintre caricaturiștii de la Charlie Hebdo. “We vomit on all these people who suddenly say they are our friends.” (sursa)
Continue reading

La bere cu Peter Griffin şi Albert Einstein

transformersNoaptea trecută am fost cu prietenul meu pitic la nişte beri sănătoase. Pe stil vechi, ghioagă bărbătească; adică ieftine şi multe.

Şi cum ne distram îl ăl mai fiţă loc din tot Bucureştiul, la mine-n dormitor, l-am găsit pe băiatul ăsta. Dacă nu aţi vizonat până acum măcar un sezon din Family Guy, filmuleţul o să vă lase nemuritori şi reci ca pe luceferi.
Pentru restul, pentru oamenii normali, aşa ceva nu are cum să existe. E prea ţâţă de mâţă. Prea capodoperă:


Continue reading

Noul meu prieten

piticAstăzi m-am trezit odată cu ăle mai insomniace găini. Într-o zarvă de freză stomatologică scrijelindu-mi craniul. Orizontul încă se scremea să împingă soarele anemic prin sfincter. Ningea uşor, printre fascicule reci, crepusculare.

“Hai frate, cât de cretin să fii? Cum să bagi bormaşina la ora asta?” Deja freza stomatologică resimţită pe craniu reuşise perforarea. Executa săpături de adâncime prin creier, perpelindu-mă în durere până-n bătăturile călcâielor.

Nu mai resist, îmi trag o pereche de izmene peste perechea de izmene, mă înfig în şlapi, repet în minte vreo trei înjurături mai scârbavnice şi dau să ies la vânătoare de vecini tâmpiţi.

Ajung în dreptul debaralei. Zgomotul parcă se aude aici mai puternic. S-a modificat mult ca frecvenţă, vibrează altfel. Din schingiuitul metallic de joagăr gripat, s-a transformat într-un glas de artilerie. Explozii scurte şi înfundate percutând în perete.
Continue reading

Bot îmblănit

gadea3Ieri s-au întors din vacanţă corifeii Regelui Varan. Un fel de rege reptilian clasic, doar că nu are locaş în centrul Pământului. Se simte mai bine pe aripile vânturilor.

Vedeţi în poza ataşată, capturată live cu mânuţa mea, cum s-a gândit masculul cuplului Gâdea-Badea că ar arăta mai erudit.

Asta după ce partenera de viaţă Mirciulică şi-a bătut aricipogoniciul de toţi cei cu “botul îmblănit” (expresia îi aparţine). Dar nu o dată. De vreo patru-cinci ori l-am auzit eu, un neiniţiat al antenismelor. Care, vorba aia, nici televizor nu am.
Continue reading

Regele Elefant

elefant(fragment)

“Prin crengile tăioase neînfricat m-am dus
Sub talpa mea cea goală se sfarmă mărăcinii
Pe pieptul de granit s-au îndoit salcâmii
Şi un tricou O’Neill, complet distrus.

Am ajuns la marginea satului cu bustul gol, purtând pe umeri cele două târne. Eram voios, fericit, animat de adrenalina dulce a învingătorului. În spatele meu se târau anevoios ceilalţi băieţi, cu târnele pe cap. Sătenii au ieşit la drum, să ne întâmpine. Toate privirile pline de admiraţie s-au aţintit asupra mea.
Continue reading