Prostul nostru obicei

elicopterDupă fiecare tragedie avem prostul obicei de a învăţa nimic. Mi le amintesc pe toate din ultimii ani. Cauze şi împrejurări diferite, cele mai spectaculoase fiind totuşi în domeniul aviaţiei. Şi de această dată am procedat la fel. Am căutat cu tot dinadinsul ceva emoţionant, lacrimogen despre victime, am transformat moartea în show şi rating. Am manelizat tragedia, îngropând esenţialul şi ridicând derizoriul pe piedestal.

De ce nu au urcat mai repede jandarmii în vârful muntelui? De ce nu a sărit cineva cu o barcă din neant? De ce nu au lacurile patrulă??? De ce există SMURD-ul şi, ultima găselniţă, de ce suntem proşti şi dăm bani la Sănătate şi la Crucea Roşie?
Continue reading

Cum strici o pistă de bowling

DSC00451Sunt un practicant ocazional de bowling; adică joc de câţiva ani, la ocazii speciale. High-scorul este de 212, iar media partidei undeva la 140. În concluzie, un mediocru desăvârşit. Nu stăpânesc loviturile cu efect şi alte floricele, drept urmare nu fac paradă de perle şi chifle. Îmi plac loviturile curate, punct ochit, punct lovit.

Asta nu înseamnă că îmi place să joc pe orice pistă ponosită mai ceva ca puntea unei corăbii de piraţi. Cum am găsit, de exemplu, în mall-ul din Timişoara, la preţul de doar 85 de lei ora. Pistă mai proastă ca în Iulius Mall Timi nu am văzut nici la Olanu. Iar noi în Olanu avem pistă din ciment. Şi nu de bowling, ci de popice. Dar în Iulius Timi măcar a costat 85 de lei, puţin după prânz. Barim la capitolul ăsta să fim de lux.

În Bucureşti aveam terenul preferat de joacă sus la Unirii. Piste bune, echilibrate, bile noi, sferice, fără ciobituri, lubrifiate, senzor la baza pistei. Şi 25 de lei ora în orice zi, până în ora 13. Astăzi, când am revenit la joacă, mi-a picat faţa de nervi.
Continue reading

Comisia de Apărare Naţională Împotriva Strigoilor

tiganiFostul deputat şi membru în Comisia de Apărare şi Siguranţă Naţională, Metin Cerchez, a fost condamnat definitiv la un an de închisoare cu suspendare pentru profanare de morminte.
Metin a contestat decizia iniţială, susţinând că este nevinovat şi nu a asistat la profanare. Doar a organizat-o prin intermediul televiziunii OTV:

“În 12 mai 2008, familia cere Muftiatului Cultului Musulman deshumare în regim de urgenţă a defunctei, deoarece familia susţinea că decedata umblă ziua şi noaptea, deranjându-i şi lovindu-i. E un act oficial. După emisiunea la OTV, pe 14 mai e slujba de 52 de zile. Se duc la cimitir, eu stau la poartă. Sunt 200 de poliţişti, trupe DIAS, jandarmerie” (Metin Cerchez)
Continue reading

Condiţii de salubrizare jurnalistică

antena3Sunt două condiţii. Prima, buna funcţionare a CNA. De la asta putem deja să ne luăm gândul. Consiliul Naţional al Audiovizualului este, conform statutului, o organizaţie numită politic. Şi ştim prea bine, tot din ecouri jurnalistice, că “unde-i lege, nu-i tocmeală”. Cât timp CNA-ul va fi numit de Parlament, va fi doar o pârghie de propagandă pentru putere. Indiferent de cine deţine puterea în stat la momentul respectiv.

A doua condiţie ţine de noi, consumatorii. Mai exact, de memoria noastră. Un telespectator cu memorie este cea mai bună soluţie de salubrizare. Regula se aplică în mai multe domenii, nu doar în audiovizual. Dacă noi reuşim să ne amintim culoarea ciorii de ieri, degeaba vine astăzi vopsită în porumbel. Cioara va croncăni de una singură, fără a ne zeflemisi.

Caz concret: Antena3 şi Mihai Gădea. I-am ales pentru că sunt de multe ori lideri absoluţi de audienţă. Adică pe “all” (dintre toate televiziunile, pe toate grupele de vârstă, indiferent de urban/rural, cu sau fără studii). În concluzie, reprezintă un studiu de caz relevant.
Continue reading

Veşti bune şi foarte bune

piturcaMai ţineţi minte telenovela piţurciană din urmă cu vreo două luni? Atunci când al nostru unic conducător, Piţurcă Victor, a făcut tot posibilul să NU îşi respecte contractul semnat cu Federaţia Română de Fotbal. Asta după ce tot el, în urmă cu doi ani, se agăţa cu dinţii şi ghearele de scaunul selecţionerului şi de contract. “Staţi aşa, cum să plec?! Avem un contract semnat, nu se poate!”

Am veşti bune şi foarte bune. Prima, cea bună, este cerul senin din Bucureşti; soarele mai orbitor ca pe o pârtie cu zăpadă imaculată. A doua, foarte bună, este al şaselea meci fără victorie disputat de Victor la arabi.

Ultima înfrângere, 0-1 pe teren propriu cu Al Shabab. Până să vină strategul Piţi, acest van Gaal de rit nou, arabii de la Al-Ittihad aveau în actualul sezon 7 victorii din 7 posibile. Tot 7 au şi acum, la două luni după instalarea lui Piţi-Contract. Nu, nu a fost liga arabă în vacanţă.
Continue reading

Scopul vieţii

Ragadam
Cântă toba de Merţan
Din Torino şi Frankfurt
Sufleţel de om ciufut,
Plecat cu hotarele, să-şi blesteme zilele.
Hăi, să-i cânte tobele!
Ragadam, în guşă de strigă
Cu noapte târzie în sân la bădie
Pământul din vatră să-şi lingă.

În zona rezidenţială South Square of Berceni City există plăceri puţine, dar măcar scumpe şi proaste.
Oportunităţile vin în pachete de oferte, ca la orice international habalâbâdâc care se respectă. De exemplu, bere la metru turnată din pet, la preţ de Sink The Bismarck.

Sau club antiatomic, mai hatâr spre undersewer decât spre underground. Cu mâncărimi de societate şi animăluţe pubiene incluse. C-aşa e pachetul all inclusive, ăl mai acătării.
salam
Continue reading

Strofa de joi

Culeasă de aka anatati

“Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri
Şi niciodată n-or să vie iară,
Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară
Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri,

[…]

Pierdut e totu-n zarea tinereţii
Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creşte-n urma mea… mă-ntunec!”

Veşnica obsesie, mâncatul cu două guri

bon

Aveţi idee de ce jurnaliştii noştri de toate zilele, indiferent pe ce parte activează, au intrat în febra bonurilor de masă? E subiect de mare interes public pesemne. Nu mai are pace societatea anului de graţie 2014, dacă nu ştim exact ce şi cât au mâncat Ponta şi Iohannis. Iar după ce facem rost de bonuri, prin mijloace deontologico-jurnalistice desigur, lansăm o competiţie între cei doi meseni.

Înţeleg din ironia jurnalistului Mândruţă că Iohannis a mâncat fie puţin, fie ieftin. Să vă spun drept, nu am fost impresionat nici de bonul duetului Ponta-Ghiţă. Un whisky, o şampanie, un păhărel de Jäger, câteva sticle de apă şi Cola. Daţi-mi voie să nu fiu impresionat.

De când a devenit şutitul notelor de plată o practică legală? De când a devenit toată maimuţăreala asta subiect de ştiri? Singura explicaţie ar fi interesul consumatorilor de presă pentru tractul digestiv al politicienilor.
Continue reading

Românii sunt frumoşi

Corecţie: Românii şi romii pot fi frumoşi.

Probabil îmi voi pune în cap întreg online-ul prin ideea lansată. Nu e doar o postare, pentru mine e un nou punct de vedere. Într-un final saturat de îngălăciune şi păcat, da, da, DA! Am văzut lumina. Şi nu e meritul meu:

Voi apela, din nou, la un principiu care nu îmi aparţine: Idealul justiţiei desăvârşite.
Dacă dintr-un grup de zece persoane, doar nouă sunt vinovate, mai bine îi salvezi pe toţi, decât să îi pedepseşti pe toţi, inclusiv pe cel nevinovat.

Extrapolând, cinste lor, cinste romilor!
Continue reading

Bucureştiul fără soare

bucuresti2A trecut o lună de când am văzut ultima dată soarele. Bucureştiul a devenit o criptă cu acoperiş de plumb. Mă bucur doar atunci când lapoviţa viscolită se transformă într-o mocănească măruntă şi câinească.

Picuri tăioşi, miliarde, se sparg în asfalt la fiecare secundă. Parcă sunt picături chinezeşti, miliarde, şi nu ratez vreuna. O simt pe fiecare în parte împungându-mi creştetul şi pătrunzându-mă.

Pe lângă mine, aceiaşi oameni. La fel de strâmbi-drepţi, veseli-jalnici, curat-murdari, albi-negri, pe fundalul veşnic gri. M-aş fi aşteptat ca după o lună de crepuscul târziu, beznă şi răsărituri furate, să îi văd mai ofiliţi.
Continue reading