Ioane, nu fi mahmur!

Astăzi este mare sărbătoare naţională, ceva mai semeţ ca Paştele ori Crăciunul. Pe o scară a solemnității, mult peste Vasile, imediat sub Gheorghe. Motiv pentru care am sărbătorit de ieri cu multe beri. Nenumărate.

Astăzi am demonstraţia empirică a unei teorii mai vechi, pe care am tot verificat-o întru progresul ştiinţific şi consolidarea confortului civic. Oricât de mult ai bea, poţi evita mahmureala dacă bei şi mai multă apă. Principiul “cui pe cui se scoate” chiar are radacini stiintifice sanatoase.

Mahmureala nu apare din cauza alcoolului prezent în organism, ci din lipsa apei. Creierul se deshidratează, motiv pentru care apar ameţelile, durerile de cap, dârele de vomă de la pat până aproape la veceu, etc.
Continue reading

Free Voiculescu?

????????????Din ultimele informaţii apărute, realizez că eliberarea lui Voiculescu Dan este o probabilitate. Mică, dar legal există.

Cine va decide într-un fel sau altul? Justiţia. Adică aceeaşi entitate supremă care l-a trimis în contemplare ad vitam aeternam. Acum, stau în jilţul meu de ceară; proptit strâmb, dar încerc să judec drept.

Până şi Dumnezeu i-a omorât lui Iov oile, copiii, l-a umplut de bube, după care s-a răzgândit. Să ne aşteptăm ca Justiţia să fie varianta divină mai nerăzgândacă? Ar fi absurd. Drept urmare, orice va decide Onorata Instanţă, indiferent de instrumentele folosite, va trebui să acceptăm.
Continue reading

Să sune sirenele

descinderi-mascatiAzi am realizat că sunt un pretenţios. Am atât de multe aşteptări din partea douămiicinşpelui; mai ceva decât scrisorile unui copil răzgâiat către Moş. Dar aproape toate depind doar de mine. Un fel de standarde de an nou, autoimpuse, aşezate în matricea noului cod. Cărămidă peste cărămidă, tot mai sus, spre acoperişul de scenarii Sf şi daydreaming.

Există totuşi un moft pe lunga listă, independent de dorinţele şi stăruinţele mele. Vreau, îmi doresc din fiecare cromozom năduşit al ficatului să se întoarcă DNA-ul din vacanţă. De la Bica-ncoace par să-şi fi luat bilete în Bora Bora, să-şi dezmierde colocolo.
Continue reading

Stilul de viaţă Noah

noahAnul trecut am refuzat să mai privesc X Factorul, Vocea şi Talentaţii României. Pentru că aveam şi încă am variantele străineze ale respectivelor show-uri. Superioare calitativ la tot: juriu, punere în scenă, poveşti inventate pentru concurenţi şi, mai ales, talentul concurenţilor.

România este printre puţinele ţări europene care încă nu a lansat pe youtube un viral cu vreun mare cântăcios ori dansator, participant la kitschurile mioritice. Olanda, cu o populaţie mai mică decăt noi, a lansat câteva zeci. Dar ştiu, mai talentaţi şi mai creativi decât românii nu există în Univers.

Pentru anul proaspăt început îmi propun să nu mai privesc nici variantele de import. Nimic ce are tangenţial legătură cu maneaua vestică clocită de Simon Cowell. Acest Dan Bursuc de Trafalgar Square. Totul a devenit un potop de lacrimi picurate dintre pleoape şi buci; cât mai multe, să ridice arca audienţelor până-n creierii ursarilor din Ursa Mare.
Continue reading

Noroc că m-am născut ortodox

femeie2Una dintre întâmplările marcante ale anului 2014 a fost sărbătoarea egiptenilor din Piata Tahrir. Mândrul popor egiptean, care în urmă cu milenii ridica piramide, a serbat instaurarea democraţiei şi alegerea noului preşedinte. Iar apogeul distracţiei a fost violarea unei femei, în centrul pieţei. S-au bucurat de ea câteva sute de bărbaţi, în grupuri organizate. Mi se pare normal, doar e femeie. Un bun comun al societăţii ce trebuie împărţit frăţeşte.

Nu departe de egipteni sunt turcii, mândrul popor care ne-a călărit mai multe secole, ciocănind de câteva ori chiar pe la porţile Vienei. De bună voie şi nesiliţi de nimeni, cetăţenii turci l-au ales vara trecută preşedinte pe Recep Tayyip Erdogan. Personaj care înainte de a fi votat preşedinte a fost prim-ministru timp de 11 ani şi primar al Istanbulului timp de 4.
Continue reading

Carei, culmea nesimţirii

electricaLăsaţi bancurile, tâlcurile şi trăsnăile lui Bulă. Adevărata culme a nesimţirii e să laşi un oraş fără curent electric timp de trei zile. România, 2015, oraşul Carei. Pardon, municipiul Carei.

Pana de curent s-a produs în data de 31 decembrie 2014. În ziua respectivă, Buletinul de Carei se plângea de pierderea petrecerii de an nou. Li se părea scandaloasă ipoteza în care îmbuibaţii de la SC Electrica vor rezolva problema de-abi în dimineaţa zilei de întâi.

Aţi făcut nazuri, mofturoşilor?! Na, că e aproape 3 ianuarie şi tot cu lumânarea între palme staţi. Să vă fie învăţătură de minte!
Continue reading

2001 şi pretenţiosul Kubrick

2001În prima zi a anului m-am răsfăţat cu Stanley Kubrick şi capodopera anilor ’70: 2001: A Space Odyssey
Dacă încă nu aţi văzut odiseea lui Kubrick şi nu vă puteţi stăpâni curiozitatea, încercaţi să nu ignoraţi data producerii. Filmul a fost lansat pe 15 mai 1968. Cu un an înaintea primului pas făcut de om pe Lună.

Şi totuşi, secvenţa aselenizării imaginate de Kubrick seamănă izbitor cu materialul filmat în data de 20 iulie 1969 de echipajul Apollo 11. Până şi imaginea Pământului văzut de pe Lună: 15 mai 1968 aproximativ egal cu 20 iulie 1969. Spun “aproximativ” pentru că, trebuie să recunoaştem, în imaginile din ’69 Pământul este filmat cu detalii mai pretenţioase. Arată mai natural, mai veridic.
Continue reading

Strofa de joi – Ediţie specială

poza2015 ierni născute şi înmormântate în ieslea Nazaretului. Maternitatea şi cripta rugilor, a plânsetelor şi a fericirilor. Toate exalaţiile emanate din fânul jilav, muiat în placentă, în viaţă. Ridicate din iesle, răstignite, îngropate sub pale de fân viu şi din nou înălţate. Pure şi destoinice, ecouri contopite timp de 2015 ierni într-o singură voce.

Vocea noastră, de astăzi. În ea purtăm sânge, lacrimi, vinuri, lauri şi ghimpi, săbii şi cruci; toate ecourile străbunilor ne pătrund, doar pentru a se contopi cu ale urmaşilor.

La mulţi ani! E sărbătoare, e aniversare, am adus dar: Ecoul meu de petrecere, ofranda adusă Vocii.
Continue reading

Nu mai eşti bărbatul pe care l-am votat

iohannisAm citit ieri acest articol scris de Ramona Strugariu, cunoscută deja ca “românca din Bruxelles”. Eroina de la 16 noiembrie două mii paişpe, vocea revoluţiei din diaspora, deschizătoarea de ochi şi de drumuri.

I-am citit cu greu articolul pentru că, recunosc în faţa voastră dar să nu mai ziceţi, nu prea o înghit pe românca noastră din Bruxelles. Nu îmi place cum scrie, nu îmi place cum gândeşte. Dar, din păcate, chiar este vocea unei impresionante mase de cetăţeni. Involuntar, îi reprezintă la nivel de discurs.

Cetăţenii care au votat masiv pro Iohannis în urmă cu o lună jumate, au sădit sămânţa revoluţiei şi a reformelor. Iar acum înjură pământul băltos din care încă nu a răsărit pomul plin cu fructe. De ce Ponta, de ce Mihalache, de ce SMURD, de ce ISU, de ce fii-su.
Continue reading

Aptitudini femeieşti

IMG_2018x750Faceţi cunoştinţă cu noul Syma S32. Achiziţia făcută pe motiv de Moş C. de generalul Punct.
Este o sculă versatilă, deşi a fost concepută pentru manevre limitate: doar trei axe de comandă. Rotorul este fix, nu se înclină, drept urmare elicopterul nu se poate deplasa în lateral cu ajutorul rotorului coaxial.

Poate executa doar manevre de yaw şi pitch, fără roll. Mai exact, se roteşte în jurul propriei axe prin diferenţa de cuplu generată de rotorul coaxial (yaw). Iar în coadă are o fofează care se poate roti în ambele sensuri. În funcţie de sensul rotaţiei, fofeaza din coadă generează portanţă în sus sau în jos, provocând coborârea sau urcarea botului (pitch).

Cum mă incomodează toate detaliile astea tehnice? De exemplu, atunci când Syma S32 de apropie de un obstacol, cum ar fi ghiveciul cu a mai răsfăţată floare a lui Punct. Dacă S32 se deplasează în partea stângă, spre ghiveci, instinctul format la comanda unor jucării adevărate îmi spune să dau comandă “manşă dreapta”.
Continue reading